RODICA CULCER despre… „Occidentul a dat un semnal clar că nu abandonează Republica Moldova”

– Scandalul cerealelor ieftine, provenite din Ucraina a luat amploare. Mai multe țări au blocat importurile dinspre Ucraina. Care e răspunsul Co­misiei Europene în acest context? În ce fel influ­en­țează aceste divergențe de natură economică, răz­­boiul din Ucraina și ajutorul dat de Occident ve­cinilor noștri, în lupta împotriva invadatorilor ruși?

– Lansată cu cele mai bune intenții, deschiderea pieței europene pentru cerealele ucrainene s-a îm­potmolit în carențele infrastructurii de transport la nivel european. Pur și simplu, nu există capacitatea necesară pentru a transporta cerealele ucrainene, nici pe șosele, nici pe Dunăre, nici pe calea ferată, astfel că, în loc să ajungă în porturile europene din care ar putea fi expediate spre Africa și Orientul Mijlociu, unde este mare nevoie de ele, transporturile de grâne rămân blocate în statele din prima linie, ca România, Polonia sau Ungaria, și sunt comercializate pe plan local. Fiind mult mai ieftine, mai ales în condițiile eli­minării taxelor vamale de către UE, în mod excep­țional, pentru a ajuta o țară invadată de un agresor bar­bar, cerealele ucrainene au destabilizat piețele naționale și i-au pus în dificultate pe agricultorii locali. România are meritul de a nu fi blocat tranzitul ce­realelor ucrainene, ca vecinii săi, adică de a fi res­pectat reglementările europene și de a căuta o soluție negociată. Din păcate, UE a răspuns târziu semna­lelor de alarmă trase mai demult de Polonia în acest sens, apoi a oferit compensații inadecvate fermierilor din țările afectate, reușind să înțeleagă gravitatea pro­blemei abia după încă o rundă de proteste vehe­mente. Detaliile vor fi finalizate în curând. Ne con­frun­tăm, deci, cu o incapacitate managerială a Comi­siei Europene, în cazul proiectelor de anvergură, și cu lipsa infrastructurii, nicidecum cu intenția de a reduce sprijinul pentru Ucraina invadată de ruși. Po­lonia, de pildă, sigur nu dorește să lase Ucraina de iz­beliște, și nici România nu s-a manifestat în acest sens, dar iată că lipsa de viziune și miopia birocratică pot deveni o piatră de poticnire pentru bunele intenții ale europenilor.

– La propunerea României, UE a decis să-i sanc­ționeze pe oligarhii care acționează pentru des­tabilizarea Republicii Moldova, să trimită o Misiu­ne civilă, care să lupte împotriva dezinformării și a atacurilor la adresa securității cibernetice a ţării, și să continue asistenţa pentru Moldova, în cadrul Facilităţii Europene pentru Pace. Va reuși astfel UE să consolideze guvernul de la Chișinău? Ce șan­­se au președinta Maia Sandu și aliații săi să con­vingă electoratul că drumul spre UE este cel bun?

– Succesul programului UE de susținere a guver­nului pro-european de la Chișinău va depinde de modul în care va fi aplicat. În mod cert e mai mult de­cât binevenit și necesar, pentru o țară săracă și su­pusă atacurilor constante din partea agenților Krem­linului. Republica Moldova nu are cum să lupte sin­gură cu atacurile informatice ale hackerilor sponso­ri­zați de Moscova și cu propaganda toxică a tele­viziunilor rusești, și nici nu poate stăvili eficient ac­țiu­nile destabilizatoare ale unor oligarhi penali, care, după ce au jefuit țara, finanțează cu banii Moscovei acțiuni menite să compromită actualul guvern. Ne bucurăm că România a promovat inițiativa sancțio­nării acestor personaje de către UE, dar ar fi fost și mai bine ca un oligarh ca Vladimir Plahotniuc să nu fi avut atâția prieteni în România, în PSD și în ser­vicii, și ca partidul său să nu fie partenerul princi­pa­lului partid de guvernare de la București (PSD). Pe scurt, în funcție de competența celor care vor alcătui misiunea UE, de fondurile alocate și de severitatea sancțiunilor, programul UE poate fi eficient în spri­jinirea guvernului Maiei Sandu, fie și pentru faptul că dă un semnal clar că Occidentul nu abandonează Republica Moldova, dar mai ales pentru că face mai costisitoare acțiunile destabilizatoare ale Rusiei, obiș­nuită să aibe la Chișinău adversari slabi și săraci. Pro­blema convingerii electoratului este mai dificilă, pentru că ea va necesita rezolvarea unor chestiuni economice care afectează nivelul de trai. Nici aici Maia Sandu nu poate reuși fără sprijinul UE. Este de așteptat însă ca diminuarea dezinformării rusești, da­că are loc rapid, să genereze atitudini pro-europene în rândul alegătorilor. În tot cazul, personalitatea pre­ședintei Maia Sandu și recunoașterea internațională de care se bucură nu vor lăsa indiferent electoratul. Pe scurt, șansele de contracarare a propagandei Krem­li­nului există, dar bătălia se va da la baionetă, zi de zi.