* Giuliano da Empoli, „Magul de la Kremlin”, traducere şi note de Bogdan Ghiu, Editura Humanitas Fiction, colecţia „Raftul Denisei” (tel 0723/68.41.94), 282 pag.
Scris în timpul pandemiei (perioadă ce s-a dovedit extrem de prolifică pentru autorii de cărți în toate genurile), cu un an înaintea invaziei rusești în Ucraina din februarie 2022, acest roman publicat la Gallimard a uimit cu precizia predicției privitoare la evoluția puterii putiniste, războiul declanșat de ea (inexistent în perioada redactării), fiind în „logica” acestei evoluții. Cu studii avansate de Drept și Științe Politice în Italia și Franța, Giuliano da Empoli (n. 1973) s-a impus ca jurnalist și comentator politic, a fost solicitat ca expert și consilier la vârf, predă la Science Po din Paris și a publicat volume de non-ficțiune în italiană și franceză. Dar cunoscut de publicul larg a devenit în 2022 abia cu acest roman de debut „inspirat de personaje și fapte reale, cărora autorul le-a împrumutat viața particulară și replici imaginare. Cu toate acestea, este vorba de „o adevărată poveste rusească”, ne avertizează el. Ca jurnalist și analist politic, era bine documentat în privința abisalului „suflet rus” (dincolo de clișee), știa multe și despre culisele puterii de la Kremlin, astfel încât ficțiunea propusă dă pregnanță imaginii de un realism crud a Rusiei contemporane. Romancierul pleacă de la o persoană reală, Vladislav Surkov, regizor de teatru și realizator de reality show-uri TV, care a fost vreme de două decenii „eminența cenușie a țarului Putin”, apoi a dispărut de pe scena politică. Personajul principal al romanului se numește Vadim Baranov. Ca și modelul din realitate, Baranov devine întâmplător, din coordonator de emisiuni la televiziunea unui oligarh, regizorul „spectacolelor” prin care Vladimir Putin, succesorul lui Boris Elțîn, ajunge treptat la deținerea puterii absolute. Ca un fel de nou Machiavelli, el îl însoțește pe „țar” în tot ce acesta întreprinde, de la bătălia cu oligarhii antecesorului său, pe care îi supune tehnicii kaghebiste, învățate în serviciile secrete pe care le-a condus, la războiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci sau începutul crizei ucrainene. Baranov e cel care îi oferă lui Putin argumente propagandistice și teoretice pentru a-și construi imaginea de „tătuc” omniscient și omnipotent, iar prin ochii acestui personaj, Giuliano da Empoli face o radiografie riguros de exactă a personalității lui Putin, un portret vivant al tiranului, de o forță asemănătoare cu marii scriitori, ca Llosa, de exemplu. Cititorul urmărește captivat cum un ins aparent șters, considerat manevrabil de oligarhii ce l-au propus în funcția de conducător, ajunge, asmuțind între ei curtenii și puternicii momentului de la Kremlin, stăpânul absolut al „maicii Rusia”, obișnuită cu misiunile salvatoare asumate de diverși „vizionari” distopici. Cu ajutorul lui Baranov, Putin combină pentru supușii lui populismul politic modern cu aspirațiile universaliste ale imperialismului rus tradițional, propagate cu mijloacele tehnologice ale contemporaneității. Și ajunge până la urmă el însuși convins de propria infailibilitate, de „adevărul” lui nebunesc. Prin povestirile lui Baranov – retras din viața publică după ce „țarul” n-a mai avut nevoie de serviciile lui și interzis, ca și modelul lui real, la acces în Occidentul democratic – Giuliano da Empoli își provoacă cititorul să mediteze la mecanismele și dimensiunile puterii în lumea de azi, la modul în care folosirea ei poate duce la alienarea unei comunități în ansamblu. Citind acest roman veți înțelege de ce, în contextul global actual, ceea ce părea evitabil și supus totuși rațiunii a devenit inevitabil și absurd. În 2020, când Empoli își scria cartea, nimeni n-ar fi crezut că „operațiunea specială” a lui Putin împotriva Ucrainei ar fi posibilă. Dar imaginația creatoare a prevăzut-o, și azi imaginile cumplite ale războiului fac parte din cotidian. Nu numai pătrunzător documentat, Giuliano da Empoli e înzestrat și cu talent narativ care te implică pe tot parcursul lecturii.