Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Selecția „Formula AS”

* Eshkol Nevo, „Trei etaje”, tradu­cere din ebraică și note de Ioana Petridean, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 292 p.

Ceea ce m-a încântat în primul rând în acest roman al scriitorului israelian din noua gene­rație e deschiderea spre aerul timpului nostru nu la nivel local, ci universal. Apoi am admirat pers­picacitatea cu care sesizează derivele psihi­ce din mediul clasei de mijloc dar și structura originală, pe trei voci distincte, trei confesiuni adresate unor martori tăcuți, cu care cititorul se identifică. Ceea ce au în comun perso­na­jele care-și dezvăluie secretele în momente de criză este clădirea dintr-un cartier elegant în care locuiesc pe paliere diferite și în care exis­tențele lor se intersectează doar sporadic. Tema cu variațiuni a acestor monologuri elibe­ratoare o constituie relațiile de familie – între soți, între părinți și copii, între frați – cu adevă­rurile lor ascunse adânc fiindcă sunt repudiate de exigențele moralei comune. De fapt, roma­nul e despre maladiile ce atacă socie­tatea mo­dernă în chiar „celula ei de bază” și care nasc situații conflictuale în cuplu și între generații; despre imposibilitatea (și indisponibilitatea) de a înțelege adevărul „concurent” al celuilalt, dreptatea lui în dezacord cu a ta, ceea ce duce la însingurare, frustrare, alegeri problematice, complezențe lașe. Cele trei povestiri-solilocvii surprind textura con­cretă a întâmplărilor, pur­gatoriul îndo­ie­lilor, impulsurilor, re­gre­telor și au un final deschis. Prima des­tăi­nuire, făcută fa­ță-n față unui in­ter­locutor tăcut, e a unui tată ce își bă­nuiește vecinul bă­trân că i-ar fi abuzat fetița și a cărui ob­sesie-calvar devine, chiar și după moar­tea presupusului pe­dofil, aflarea adevă­ru­lui prin orice mij­loace, ceea ce îi rui­nează relația cu soția. Etajul II e lunga scrisoare către o prietenă de departe, în care mama a doi copii mici și soția unui bărbat mai mult absent din cauza deselor călătorii de serviciu poves­tește întâmplările teribile de care a avut parte din pricina cumnatului seducător și escroc fi­nan­ciar urmărit de poliție, pe care îl ajută să fugă din țară, cu prețul unor tensiuni ce-i afec­tează sănătatea mentală, ereditar vulne­ra­bilă. În sfârșit, la etajul III stă o judecătoare se­xagenară care înregistrează pe banda unui ro­bot telefonic mesaje către soțul defunct, jude­cător și el. Îi rela­tează existența ei cotidiană de văduvă pensio­nară care-și descoperă utilitatea solidară partici­pând la manifestațiile de stradă ale tinerilor împotriva corupției și minciunilor guvernan­ților, dându-le sfaturi juridice celor care cred că doar ei pot aduce o schimbare po­litică în bine, dar o fac haotic (ca și în scan­dalurile de pedo­filie, paralelismul cu situația de la noi e izbitor). Dincolo de asta, judecătoarea îi vorbește soțului mort și despre rana dureroasă a căsniciei lor: fiul scăpat în adolescență de sub control, ajuns infractor, repudiat de tată și care rupsese orice legătură cu părinții. Spre deo­sebire de alte romane în care locuitorii unui bloc alcătuiesc o comunitate, o lume în miniatură prin interac­țiunile lor, în „Trei etaje” fiecare personaj e izolat în propria dramă, pe palierul lui, cores­punzător straturilor freudiene ale psi­hicului. Care, spune romancierul prin vocea judecă­toa­rei, „nu se află în interiorul nostru. Ele plutesc în aerul dintre noi și celălalt, în spațiul dintre gurile noastre și urechile celui căruia îi spunem povestea noastră. Iar dacă nu ai cui să i-o spui, povestea nu există”. Cu tensiuni bine gradate, poveștile interogative ale lui Eshkol Nevo își gă­sesc în mintea cititorului răspunsuri perso­nale.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian