„O lume minunată”: asta ne-au promis, sub oblăduirea președintelui Klaus Iohannis, cele două mari partide din coaliție, PNL și PSD, când și-au dat mâna, după mulți ani de conflicte de paradă, într-o mare coaliție a „liniștii”, din care nu putea lipsi, desigur, UDMR. Auspiciile păreau dintre cele mai bune pentru coaliția majoritară: pe de o parte, pandemia tocmai dădea semne de slăbiciune, iar banii din ajutorul european de redresare și reziliență (PNRR) erau la ușă, numai să-i tragi. Pe de altă parte, războiul de la granițele țării le conferea guvernanților puteri sporite în varii domenii, care puteau fi ușor camuflate sub umbrela imperativelor „strategice”.
Coaliția s-a folosit la maximum de acest context. Cu o opoziție inexistentă în Parlament, cu o presă în bună parte aservită și o societate civilă încă sedată de pauza pandemică, PNL, PSD și UDMR și-au văzut nestingherit de propriile interese, ignorând realitatea, în buna tradiție a „nașului” ei de la Cotroceni. Nici avertismentele de la Bruxelles, care vizau lipsa crasă de apetență reformatoare, n-au clintit coaliția, nici alarmele trase de analiști cu privire la starea economiei nu i-au împins la acțiune pe guvernanți, nici furia crescândă din societate – vizibilă, mai degrabă, pe rețelele sociale – față de regimul „special” al nomenclaturii post-decembriste, în conflict flagrant cu restul lumii, nu i-au speriat. „Lumea minunată”, vegheată de Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu nu părea să poată fi deranjată de nimic.
În timp ce coșul românilor se ușura cu fiecare zi, singura grijă a coaliției o reprezenta rotativa de la vârful guvernului. Blocarea a miliarde de euro din banii europeni? Deficit bugetar? Bătaia de joc din justiție, unde pedepsele după fapte grave dispar ca șterse cu radiera, iar marii infractori fug de sub nasul justiției, în „țările calde”? Nicio reacție! Singurele măsuri de „prevenție”, tăierea unor cheltuieli publice și înghețarea unor posturi de la stat, au fost, într-o flagrantă bătaie de joc, anticipate de achiziții de mașini scumpe pe repede-înainte și de angajări cu japca, chiar înainte de data-limită anunțată pompos de la Palatul Victoria. Ba, pe ici, pe colo, s-au mai rezolvat din pix și niște creșteri salariale și sporuri tot unor „speciali”…
Venită în acest context, greva din învățământ i-a surprins pe guvernanți întocmai cum îi prind zăpezile în decembrie: complet descoperiți! Ce înțelegere să le ceri profesorilor, când tu nici în plină grevă nu te poți abține să îți deservești clientela de partid? Ce sacrificiu să le ceri învățătorilor, când tu ești gata să le mărești vârsta de pensionare, numai ca să nu te atingi de pensiile speciale? Ce argumente economice să invoci, când nu ești în stare să calculezi veniturile bugetare, darmite să le mai și colectezi? După ce criză financiară să te ascunzi, când tu dai cu flit miliardelor de euro de la Bruxelles?
Evident că încetarea grevei profesorilor și închiderea conflictului de muncă nu vor rezolva problemele sistemului de învățământ, mari și grave, cum nu a schimbat mare lucru nici în sistemul de sănătate creșterea salariilor doctorilor. Bani se mai găsesc, minte și caracter nu se prea găsesc pe culoarele Guvernului și Parlamentului. Greva profesorilor se va încheia, probabil, în câteva zile – rămâne de văzut dacă ea nu-i va încuraja și pe alții să iasă în stradă, cât de curând. Dar pentru ca lucrurile să se schimbe cu adevărat, e nevoie de mai mult decât de bani: e nevoie de reformele acelea serioase, cerute de Uniunea Europeană, de care nimeni din marea coaliție nu are chef. În țara în care președintelui i se cântă „O lume minunată” de elevii ai căror profesori sunt în grevă, cuvântul reformă nu există…
