Probleme în „lumea minunată”

„O lume minunată”: asta ne-au promis, sub oblăduirea președintelui Klaus Iohannis, cele două mari partide din coaliție, PNL și PSD, când și-au dat mâna, după mulți ani de conflicte de paradă, într-o mare coaliție a „liniștii”, din care nu pu­tea lipsi, desigur, UDMR. Auspi­cii­le păreau dintre cele mai bune pen­tru coaliția majoritară: pe de o parte, pandemia tocmai dădea semne de slăbiciune, iar ba­nii din ajutorul european de redresare și re­ziliență (PNRR) erau la ușă, numai să-i tragi. Pe de altă parte, războiul de la granițele țării le con­ferea guvernanților puteri sporite în varii do­menii, care puteau fi ușor camuflate sub umbrela imperativelor „strategice”.

Coaliția s-a folosit la maximum de acest con­text. Cu o opoziție inexistentă în Parlament, cu o presă în bună parte aservită și o societate civilă încă sedată de pauza pandemică, PNL, PSD și UDMR și-au văzut nestingherit de propriile interese, ignorând realitatea, în buna tradiție a „nașului” ei de la Cotroceni. Nici avertismentele de la Bruxelles, care vizau lipsa crasă de ape­ten­ță reformatoare, n-au clintit coaliția, nici alar­mele trase de analiști cu privire la starea econo­miei nu i-au împins la acțiune pe guvernanți, nici furia crescândă din societate – vizibilă, mai de­grabă, pe rețelele sociale – față de regimul „spe­­cial” al no­menclaturii post-decembriste, în con­flict fla­grant cu restul lumii, nu i-au speriat. „Lu­mea minu­nată”, vegheată de Nicolae Ciucă și Mar­cel Ciolacu nu părea să poată fi deranjată de nimic.

În timp ce coșul românilor se ușura cu fie­care zi, singura grijă a coaliției o reprezenta ro­tativa de la vârful guvernului. Blocarea a miliar­de de euro din banii europeni? Deficit bugetar? Bătaia de joc din justiție, unde pedepsele după fapte grave dispar ca șterse cu radiera, iar marii infrac­tori fug de sub nasul justiției, în „țările calde”? Nicio reacție! Singurele măsuri de „pre­venție”, tăierea unor cheltuieli publice și înghe­țarea unor posturi de la stat, au fost, într-o fla­grantă bătaie de joc, anticipate de achiziții de ma­șini scumpe pe repede-înainte și de angajări cu japca, chiar înainte de data-limită anunțată pompos de la Pa­latul Victoria. Ba, pe ici, pe colo, s-au mai rezol­vat din pix și niște creșteri salariale și spo­ruri tot unor „speciali”…

Venită în acest context, greva din învățământ i-a surprins pe guvernanți întocmai cum îi prind zăpezile în decembrie: complet descoperiți! Ce înțelegere să le ceri profesorilor, când tu nici în plină grevă nu te poți abține să îți deservești clientela de partid? Ce sacrificiu să le ceri învă­țătorilor, când tu ești gata să le mărești vârs­ta de pensionare, numai ca să nu te atingi de pensiile speciale? Ce argumente economice să invoci, când nu ești în stare să calculezi veniturile bu­getare, darmite să le mai și colectezi? După ce criză financiară să te ascunzi, când tu dai cu flit miliardelor de euro de la Bruxelles?

Evident că încetarea grevei profesorilor și închiderea conflictului de muncă nu vor rezolva problemele sistemului de învățământ, mari și grave, cum nu a schimbat mare lucru nici în sis­te­mul de sănătate creșterea salariilor doctorilor. Bani se mai găsesc, minte și caracter nu se prea găsesc pe culoarele Guvernului și Parlamen­tului. Greva profesorilor se va încheia, probabil, în câ­teva zile – rămâne de văzut dacă ea nu-i va în­cu­raja și pe alții să iasă în stradă, cât de curând. Dar pentru ca lucrurile să se schimbe cu ade­vă­rat, e nevoie de mai mult decât de bani: e nevoie de reformele acelea serioase, cerute de Uniunea Europeană, de care nimeni din marea coaliție nu are chef. În țara în care președintelui i se cântă „O lume minunată” de elevii ai căror pro­fesori sunt în grevă, cuvântul reformă nu există…