România turistică – Unde să fugim de acasă?

Hotel, vilă, pensiune sau camping?

Un lucru e clar: când e vorba de preferințele de cazare, românilor le place parcă tot mai mult să stea la pensiuni, acestea oferind unele avantaje unice. Spre deosebire de hoteluri, ele sunt adesea mai inti­me, mai ieftine și incomparabil mai pitorești. Între turiști și gazde se leagă uneori relații apropiate, ba chiar și veritabile prietenii. Locurile în care se află aceste pensiuni sunt la rândul lor speciale. Multe sunt con­struite în apropierea unor puncte de interes, cum ar fi o pârtie cu­noscută de schi, în vreme ce alte­le sunt, cum se spune, „în cucuieții din deal”, departe de tot și de toate, dar le oferă    turiș­tilor peisaje de vis, un aer curat și, înainte de toate, liniștea de care au atâta nevoie. Lucruri de neprețuit, mai ales pentru româ­nii care trăiesc la oraș, înghe­suiți într-un apartament claus­tro­fobic de bloc. Unele dintre pensiunile din România sunt pensiuni turistice obișnuite. Dar există și așa-numitele pensiuni agroturistice, ale că­ror clienți au, de pildă, șansa să participe la activi­tățile gospodărești ale familiei care îi găzduiește. Copiii din oraș (dar și părinții) au ocazia să culeagă fruc­te sau legume din grădină, să vadă cum se mul­ge vaca sau să taie cu mâna lor câteva lemne. Iar mâncarea, spun mulți dintre ei, e minunată, pentru că e gătită de gazde, așa cum se gătește acasă, sănă­tos și curat, hrană lipsită de E-uri și de alte substanțe nesănătoase pe care le găsim în produsele din maga­zinele și restaurantele din oraș.

De la rulotă, la căsuță în copac

Românii iubesc și hotelurile, care inspiră încre­dere și oferă confort, scu­tindu-le pe femei să facă curat și în vacanțe sau să se apuce de gătit. În plus, unele hoteluri au și avantajul că dispun de spații de joacă pentru copii, special amenajate, beneficiind și de un personal calificat care se poate ocupa de cei mici cât timp părinții vor, de pildă, să facă o plimbare romantică, pe plajă, în doi. Interesant de menționat este faptul că, anul trecut, majoritatea românilor nu s-au dus nici la hotelurile cele mai scumpe, nici la cele mai ieftine, ci la cele medii, de trei stele. Mulți români apelează și la serviciile așa-numitelor „hos­te­luri”, unde turiștii folosesc la comun baia, o ca­meră de relaxare cu televizor și o bucătărie. Cum standardul e mai scăzut decât la hoteluri, prețul e la rândul său mai ușor de plătit. Pentru acest tip de cazare tind să opteze mai ales tinerii mai aventuroși și mai puțin mofturoși, pentru care importantă nu e atât cazarea, cât experiența călătoriei în sine. Apreciate de turiștii de pe la noi sunt și bungalourile sau campingurile, unde fiecare se află pe cont propriu. În ceea ce privește campingul, tre­buie spus că oamenii nu plea­că la drum doar cu cortul, ci și cu rulota. Aceasta poate fi închiriată și poate caza o fa­milie întreagă. Unele rulote sunt de lux, oferind tot con­fortul. Iar în anii de pande­mie, au apelat la ele multe familii care până atunci mer­geau doar la hotel. Cei care au fost în asemenea plimbări prin țară au povestit nu doar că au avut ocazia să vadă unele locuri minunate, în care poate că nu ar fi ajuns în alte condiții, dar și că au întâlnit în asemenea campinguri, în care rămâ­neau peste noapte, familii foarte civilizate și priete­noase, cu care le-a plăcut să mai stea de vorbă la un grătar, în timp ce copiii se jucau prin jur, în natură.

Alți români aleg să-și petreacă vacanțele în câte o vilă mai mare, pe care o pot închiria singuri sau alături de o familie de prieteni, beneficiind de intimitate deplină. Există, desigur, și destinații mai speciale, mai ales pentru cei cu dare de mână. La modă sunt astăzi, de pildă, glampingurile, adica campingurile de lux, care le permit turiștilor să stea în inima naturii, beneficiind totuși de întregul con­fort și de tot răsfățul cu care sunt obișnuiți. Sau căsuțele în copac, dintre care unele sunt atât de apreciate, încât rezervările trebuie făcute cu luni bune înainte. Ori cabanele și pensiunile de lux, pito­rești sau, dimpotrivă, ultramoderne, care oferă și unele experiențe aparte, cum ar fi baia în ciubărul cocoțat pe vreun vârf de deal sau de munte.

Litoralul, abia pe locul trei

Dacă ne uităm pe statistici, observăm că românii se mulțumesc în general cu vacanțe scurte, de câte două zile, prin țară, și că majoritatea se duc în special în marile orașe, în frunte cu Bucureştiul, Constanța și Brașovul. Când vor să se răsfețe cu adevărat, majoritatea optează pentru stațiunile mon­tane, unde merg cu partenerul de cuplu, cu în­treaga familie sau, mai rar, cu ditamai cârdul de prieteni. Mulți vin măcar pentru un weekend, ca să-și pe­treacă o minivacanță, indiferent dacă e iarnă sau vară. În fond, acesta este unul dintre marile avantaje ale muntelui: este încântător de-a lungul întregului an. În sezonul rece, unii se duc la munte pentru a practica sporturi de iarnă. Alții își petrec acolo săr­bătorile – Revelionul și uneori chiar și Crăciunul – cu familia sau într-un grup mai mare de prieteni. Românii, în comparație cu restul euro­penilor, sunt extrem de colectiviști. Le place mul­țimea, gălăgia, distracția în comun. Au spirit latin. Există, desigur, și dintre cei care merg iarna la mun­te doar pentru a se relaxa, bucurându-se de liniște, de mâncare și stând pe la hoteluri unde pot face masaj, saună sau băi la piscină. În sezonul cald, turiștii pot să facă drumeții nesfârșite, pot urca pe versanți, se pot plim­ba prin pădure ori pot explora peșteri, cascade și alte minuni ale naturii. O altă variantă care a câștigat în ultimii ani în populari­tate, e aceea de a străbate unele zone pe două roți. Site-ul „Pădurea Craiului” prezintă, de pildă, nu mai puțin de opt trasee de cicloturism și mountain bike, pentru care pot opta iubitorii de natură și sport. Unele mai scur­te și line, prin poieni, fânețe și văi, altele dificile, pline de provocări.

Pe locul al doilea, după stațiunile de la munte, se află în preferințele românilor stațiunile balneare, unde poate fi practicat „turismul celor patru ano­timpuri”. Litoralul, care-și arată farmecele doar vara, fiind și foarte gălăgios, se clasează abia pe locul al treilea, iar spectaculoasa noastră Deltă, aflată departe de tot și de toate, e doar pe al patrulea loc.

„Locuința mea de vară e la țară…”

Cifrele arată că românii preferă, în general, să-și petreacă concediul în zona rurală. Românul iu­bește natura, aerul curat, simplitatea. O zonă extra­ordinar de apreciată e Bucovina, unde turiștii pot vedea atât peisaje idilice, cât și biserici zugrăvite pe dinafară, unice și renumite în lumea întreagă. Mulți români își petrec în Bucovina vacanța de Paște, pentru că aici au prilejul să trăiască mult mai adânc bucuria acestei mari sărbători. În ceea ce privește stațiunile montane, cei mai mulți se îngră­mădesc (după cum știm, de la televizor) prin Pra­hova, mai ales pe sfârșit de săptămână, când se creează o aglomerație de nedescris. Există însă și locuri mai rar vizitate și care sunt pline de măreție. Unul dintre ele este zona Peștera Padina, aflată pe Valea Ialomiței, în Munții Bucegi, și unde, pe la sfârșit de iulie, se ține și un festival muzical. Dintre destinațiile turistice autohtone, cea mai mare ne­mul­țumire printre ro­mâni o stârnesc cele de pe litoral. Rar se întorc mulțumiți. Cei mai mulți se plâng că prețurile sunt mari, serviciile proaste, că e gălăgie și multă mi­zerie. Lucrurile s-au înrăutățit și mai mult după ce Mamaia, locul în care veneau mulți dintre cei cu stare, și-a pierdut supremația între stațiuni (plaja fină de odinioară a fost înlo­cuită recent de o porțiune de nisip mult mai lată, dar de o calitate mai proastă). Și totuși, marea noas­tră mai are încă locuri deosebite de oferit. O insulă pentru fiecare. Mulți tineri merg, ca pe vremuri, la Costinești. Alții (dar și unii adulți sau chiar vârst­nici) merg în Vama Veche sau la 2 Mai. Fa­miliștii preferă, adesea, stațiuni cum ar fi Eforie. Fru­moasă e și plaja Mangaliei. Pre­tutindeni exis­tă locuri unde plaja e în con­tinuare perfectă, cu nisip fin, ori marea e limpede și cu­rată. Tre­buie doar să le cauți. Cei care le găsesc sunt oameni mai liniștiți, fie că e vorba de fami­liști sau de tineri iubitori de natură. Con­tem­plă frumusețea mării cu respect și în pace. Iar în locurile cele mai izolate, unde marea are un albastru cu nimic mai prejos față de cel al Medite­ranei, cei noro­coși pot vedea și-un delfin, mai ales în amurg.

Mai vin străini în România?

– Doar 14% dintre turiștii de anul trecut au fost străini. Și aceia, în trecere –

Potrivit INS, înnoptările turiştilor români în struc­turile de primire turistică cu funcţiuni de ca­zare au reprezentat anul trecut 85,8%, iar cele ale turiştilor străini, doar 14,2%. Practic, în România au sosit anul trecut doar 1,57 de milioane de turiști străini. Cu aproximativ un milion mai puțini decât în 2019, adică înainte de pandemie. Anul acesta, situația pare să se mai fi îmbunătățit, dacă ținem cont de datele oficiale valabile pentru primele luni. Ele arată că numărul turiștilor a crescut în ianuarie cu aproape 25%, în comparație cu prima lună a anului trecut, majoritatea lor fiind din țări precum Germania, Israel, Italia, Statele Unite, Franța și Marea Britanie. Marile probleme rămân însă aceleași ca în trecut. Cifrele arată că peste jumătate dintre turiștii străini vin în România doar din motive legate de afaceri. Adică pen­tru a participa de pildă la congrese, la târguri, la conferinţe sau la unele cursuri. Și așa se explică, măcar în parte, o altă problemă, și anume, că aproape 80% dintre ei se mulțumesc să stea ex­clu­siv în București și în orașele reședință de județ. Aici îi întâlnim adesea în cen­trele vechi, cum ar fi cele din Sibiu, Ti­mi­șoara, Capitală sau Brașov, unde vin să cumpere suve­niruri, să mănânce la restaurante sau să colinde prin baruri. Majoritatea turiștilor străini nu ne ex­plorează țara deloc. Dacă ne luăm după statisticile INS pentru anul trecut, dintre cei care o fac, totuși, cât de cât, majori­tatea se duc, ca și românii, în stațiuni din zona montană, în stațiuni balneare și, abia în al treilea rând, în stațiunile de pe litoral. Iar în Deltă merg cei mai puțini dintre toți, deși aceasta este o biju­terie unică în Europa.

Regele Charles, marele ambasador al României în lume

Datele de mai sus par să sugereze că autoritățile noastre nu-și dau silința să ne promoveze țara, așa cum ar merita. O neglijență confirmată nu doar de cifrele de mai sus, ci și de scandalul provocat anul trecut de imaginea cu standul României la târgul turistic de la New York. Ea a fost atât de jenantă, încât a atras o avalanșă de critici. Pe scurt, standul de promovare turistică a României a constat doar din câteva fotografii agățate cu cleme de niște draperii negre. Deși autoritățile au pretins că acesta era formatul evenimentului, imaginile de la fața locului au demonstrat că alte țări au știut să-și ame­najeze standuri incomparabil mai atractive. De altfel, dacă e să le dăm crezare specialiș­tilor, străinii care ajung, totuși, să descopere cu adevărat România nu prea o fac datorită eforturilor anemice întreprinse în acest sens de autorități. Meritul îl poartă recomandă­rile de la om la om, făcute de cunoscuți, sau promovarea agenţiilor de turism. Un rol major îl au și influencerii, care aleg să ne popularizeze țara, distri­buind pe rețelele sociale fotografii și videoclipuri realizate în România și lăudând, între altele, mân­cărurile noastre, por­tul popular sau pro­dusele tradiționale meș­teșugărești. Vârf de lan­ce în rândul celor care ne fac reclamă este însuși Regele Charles al Marii Britanii, care are în țara noastră nu mai puțin de zece proprietăți, cea mai cunoscută fiind cea de la Viscri, din apropiere de Sighișoara. În­tr-un documentar realizat în pri­mul an al pandemiei, Charles, pe atunci încă Prinț, povestea, de exemplu, că atunci când a venit pentru prima dată în România, în urmă cu 20 de ani, a descoperit o ţară pe care a ajuns să o iubească, „uimitor de diver­să, de la Delta Dunării, cea mai mare şi mai sălba­tică zonă umedă a Europei, la pădurile, izvoa­rele şi mănăstirile Bucovinei, Moldovei şi Maramureşului, colinele Apusenilor sau întinderile nelocuite ale Harghitei, colecţiile nepreţuite din muzeele Bucu­reş­tiului sau frumuseţea sălbatică a defileului Por­ţile de Fier, castelele, munţii şi satele săseşti ale Transilvaniei sau văile retrase ale Banatului şi Cri­şanei”. Însă Regele Charles nu e singurul nostru am­basador neoficial în lume. Un alt exemplu de seamă este jurnalistul britanic Charlie Ottley, care a realizat celebrele documentare din seria „Wild Carpathia” și „Flavours Of Romania” și care a colaborat și cu Regele Charles, pentru a pro­mova țara noastră. O poveste fenomenală de dra­gos­te cu România a trăit și Peter Hurley, un irlandez care a plecat, în 2012, într-un lung periplu pe jos, de la Săpânţa, tocmai până la Muzeul Ţăranului Român din Capitală. El a dorit să treacă prin această experiență, pentru a înțelege mai bine esența Româ­niei, adică acel ceva ce l-a atras cel mai tare la țara noastră. Iar răspunsul, a spus el, l-a aflat în România rurală. „Eu cred că rădăcinile mele sunt de aici. Mi-am pus întrebarea: de ce este important un sat? Să avem sate vii? Pentru că de aici a început totul”, a afirmat el. La finalul călătoriei, irlandezul a scris o carte despre oamenii extraordinari întâlniți în cale și care l-au primit cu brațele deschise, omenindu-l fără să-i pretindă nimic. În 2016, el a realizat, în cola­borare cu Agerpres, și un documentar, numit „Descoperă România cu Peter Hurley” și care poate fi urmărit și pe YouTube.

Topul atracțiilor

Puținii străini care explorează cu adevărat Ro­mânia, fără a se rezuma la vizitarea marilor orașe, au câteva destinații preferate, precum Cimitirul Vesel de la Săpânța, unde se află circa 800 de cruci albastre, de stejar, înscrise cu epita­furi șugubețe. Și unde, zic gurile rele, străinii se cam învață cu țuica. Alți turiști, atrași de falsa legendă a lui Dracula, se duc să vadă Castelul Bran, prilej cu care au șan­sa să se lumineze până la urmă cu privire la adevărul istoric al poveștii lui Țepeș. În anii de dinainte de pandemie, mulți dintre turiștii străini, veniți mai ales din Uniunea Europeană, doreau să admire faimoasele biserici pictate ale mânăsti­rilor din Bucovina, în frunte cu Vorone­țul, supranumit „Ca­pela Sixtină a Estu­lui” și inclus în patrimoniul UNESCO. Turiștii mai aventuroși se plimbă și pe Trans­făgărăşan, cazând-se, de pildă, la Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac, ori merg cu Mocănița pe Valea Vaserului. Lucruri pe care străinii le apreciază poate mai mult decât noi, pentru că la ei acasă sunt mai greu de găsit.