OMARA PORTUONDO: „Chiar și la 92 de ani, fac ceea ce iubesc… cânt”

Bătrâna doamnă își ia adio

–    Marea doamnă a muzicii cubaneze, Omara Portuondo, revine în România într-un mare concert ce face parte din turneul ei de adio –

Are 92 de ani, dar nu este pregătită să părăsească scena muzicii, chiar dacă nu mai are vigoarea din tinerețe. E drept că nu mai poate dansa, și asta o întristează, pentru că debutul ei, produs în urmă cu 70 de ani, pe scena celebrului Cabaret Tropicana, a fost în postura de dansatoare. Și nu doar că nu mai dansează, dar e nevoită să stea într-un scaun pentru a cânta. „Ne-a spus, și nu doar o dată, că o să moară pe scenă”, spune fiul ei, Ariel Jimenez Portuondo, care-i este și manager. „Muzica este viața ei”. Muzica i-a fost Omarei prietenă nu doar la bucurie, ci și la necaz, un refugiu în momentele de restriște. „Nu aș schimba nimic din viața mea, mi-aș dori doar ca lumea să fie mai echitabilă. Cuba mea dragă trece acum prin momente grele. Societățile se schimbă, iar guvernele și politicile lor sunt cele care fac schim­bări. Eu doar… cânt”, declara ea într-un interviu recent.

Omara Portuondo s-a născut la Havana, în Cuba, și a urcat prima dată pe scenă în 1950. În cei peste 70 de ani de activitate, a lansat 38 de discuri, cel mai recent dintre ele, „Vida”, chiar anul aces­ta, el fiind pretextul noului turneu mon­dial. Cunoscută mai ales pentru reinter­pretarea genu­lui bolero și a filin-ului (varian­ta cubaneză a stilului de muzică sentimentală cântată de Sinatra, Doris Day sau Glenn Miller), Omara a abordat de-a lungul timpului și guaracha, cancion sau jazz și a colaborat cu artiști repre­zenta­tivi ai genului, precum Julio Gu­tiérrez, Juanito Márquez sau Chucho Valdés.

Omara Portuondo a câștigat în 2009 premiul Latin Grammy, pentru „Cel mai bun album cu ritmuri tropicale”, și în 2019 un alt premiu Latin Grammy pentru întreaga ei carieră. În 2021, nu­meroaselor ei premii li s-au mai adăugat – Medalia de Aur pentru Merit în Arte Frumoase, oferită de Ministerul Culturii și Sporturilor din Spania, în cadrul unei ceremonii prezidate chiar de regele Felipe VI și de regina Letizia și, nu în ultimul rând, anul trecut a primit și pres­ti­giosul premiu Songlines Pioneer, pentru contribuția ei de-o viață la muzica și cultura cubaneză.

Omara a avut șansa să părăsească Cuba de mai multe ori, dar nu a făcut-o, și nu-și regretă decizia. Prima ocazie i s-a oferit la scurt timp după Revoluția Cubaneză, în 1961, când sora ei mai mare, Haydee, a ales să trăiască în SUA. Ar fi putut să se mute și în 1996, după ce a apărut în celebrul proiect Buena Vista Social Club, ferme­când o lume întreagă. La 66 de ani, Omara devenise o senzație mondială, cântând din tot sufletul alături de regretații – Compay Segundo, Rubén González și Ibrahim Ferrer.

Astăzi, solista nonagenară men­ține vie flacăra muzicii cubaneze, alături de mai „tinerii” ei colegi din Buena Vista Social Club: Eliades Ochoa (67 ani), Manuel „Guajiro” Mirabal (90 ani), Bar­barito Torres (67 ani) sau Jesús „A­guaje” Ra­mos (72 ani). „Niciunul dintre noi nu și-ar fi putut imagina că acest proiect va fi atât de special”, spu­nea Omara.    „Pentru mine a fost un dar să îm­part o experiență atât de frumoa­să cu prietenii și muzi­cienii pe care îi admir. Ne-au numit amba­sadori ai muzicii cubaneze, iar asta este o titulatură pe care o port cu onoare”.

„Scena este viața mea”

Muzica a purtat-o pe Omara aproape prin în­trea­ga lume. Turneul mondial de anul acesta include, pentru prima dată, și India, o țară pe care cubaneza n-a mai vizitat-o până acum. Și chiar dacă are cuvântul „adio” în titlu, cu siguranță nu este ultima dată când vom mai auzi de ea. Nu va mai călă­tori atât de mult, dar nu se va opri din cântat. „Chiar și la 92 de ani, fac ceea ce iubesc… cânt. Scena este viața mea. Mă bucur de fiecare dată când apuc să urc pe ea, iar câtă vreme voi avea public, o să cânt pen­tru el”, spunea artista.

„Vida” (Viață) este cel mai noul al­bum al Omarei Portuondo. Artista a suferit și ea din cauza pandemiei, căci s-a trezit ruptă de scena pe care o iubește cu patimă. Cum nu a mai pu­tut să susțină concerte, s-a apucat să înregistreze un disc nou, cu ajuto­rul fiul ei, Ariel Jimenez. Ariel se ocupă de ani buni de cariera mamei lui. În pan­de­mie, el a improvizat un mic studio de înregistrări în propria-i casă din Havana. „A durat doi ani ca să înregistrăm albumul, dar sunt mândră de ce a ieșit. El reflectă gândurile și sentimentele mele din această perioadă dificilă, dar este și un omagiu adus vieții, în general”.

Carte de vizită

Omara Portuondo Peláez s-a născut pe 29 oc­tom­­brie 1930, în Havana. Mama ei avea origini spa­niole și se trăgea dintr-o familie bogată, în timp ce tatăl a fost un jucător profesionist de baseball, de cu­loare. Căsătoria lor a fost un scandal la vre­mea aceea, căci cuplurile mixte nu erau privite cu ochi buni.

A debutat în 1950, la Cabaret Tropicana, alături de sora ei mai mare, Haydee. În 1967, și-a început cariera solo, iar primul ei album s-a intitulat chiar Omara Portuondo.

Melodia „Silencio”, cântată în duet cu Ibrahim Ferrer, inclusă pe albumul Buena Vista Social Club din 1996, a transformat-o în star internațional.

(Biletele pentru concertul de la Sala Palatului din 17 Iunie au prețuri cuprinse între 99 lei – cat. D și 319 lei.)