TIA ȘERBĂNESCU: „Maia Sandu e singurul lider pe care îl ascult și nu îmi crapă obrazul de rușine”

Analiza politică a lunii mai

„Toată lumea susține greva profesorilor”

– Marea coaliție PNL-PSD-UDMR s-a cons­truit în jurul conceptului de stabilitate, de liniște și pace socială. Până la urmă, de ce le era frică gu­vernanților n-au scăpat. Asistăm, de zile bune, la o grevă a profesorilor, care nu se lasă înduple­cați să se întoarcă la catedră. Ce anume a dus la această acumulare de tensiune? Ne putem aștepta la greve și din partea altor categorii profesionale?

– În funcție de rezultatul grevei profesorilor, se vor simți încurajate să intre în grevă și alte categorii sociale. Proteste sunt deja: și angajații CFR, și cadrele sanitare, și polițiștii din penitenciare au venit cu revendicări în fața guvernului. Din start tre­buie spus că toată lumea susține greva profe­sorilor. O consideră îndreptățită, mai ales pentru că, în domeniul Educației, sunt nemulțumiri adunate de mulți ani. Se vorbea, încă de pe vremea lui Tra­ian Băsescu, de 6% din PIB pentru Educație. A fost o lege a Educației, a fost un pact național pe Edu­cație, acum avem „România Educată”, proiectul președintelui Klaus Iohannis, dar niciodată nu s-a ajuns la acea alocare de 6% din PIB. Nu e mai puțin adevărat că, într-un sistem corupt, așa cum e, din păcate, al nostru, oricâți bani ai pompa, ei se scurg ca apa în nisip. S-au băgat bani în Sănătate și nu se simte nicio îmbunătățire. S-au băgat bani și în Jus­tiție, magistrații au primit beneficii, ca să avem o Justiție mai corectă, mai performantă. Se simte? Nici vorbă! Justiția s-a degradat încontinuu! Asta nu înseamnă că nu trebuie să faci, ca stat, tot ce de­pinde de tine, ca să ai conștiința împăcată că ai creat condiții bune pentru viitorul acestei țări. Cât privește învățământul românesc, acesta s-a degra­dat treptat și, se pare, ireversibil. Excepție fac eli­tele: avem olimpici internaționali, nimic de zis, din păcate, ei pleacă din țară cu prima ocazie. Pro­blemele sunt la bază: generații întregi care termină liceul, uneori și facultatea, și nu știu să vorbească și să scrie corect, n-au noțiuni elementare. E drept, sis­temul educațional a devenit neatractiv pentru vâr­furi, care nu s-au dus la salarii de mizerie. Ve­dem asta la examenele de grad, examenele de defi­ni­tivat, unde profesorii scot perle care le con­curează pe ale elevilor. Perspectivele sunt sumbre, dar ceva trebuie să faci. Trebuie să faci Educația mai atractivă pentru persoane bine pregătite, să ne scoată din zona procentului aceluia de analfabetism funcțional. Și miniștrii sunt analfabeți funcțional, din păcate, de parlamentari nu mai vorbesc! Plus că incultura e însoțită de cele mai multe ori de vul­garitate, de violență, fenomene care iau amploare în școli. E atât de complicat, încât trebuie să gân­dești foarte bine ce faci ca să igienizezi un pic pei­sajul. Primul pas, chiar dacă nu ai mari așteptări, e să finanțezi sistemul. Fără investiții, nu faci nimic. Nu investești într-un copil – asta o știe orice pă­rinte! – nu are cum să se dezvolte. Important ar fi ca aceste investiții să se și simtă, să nu se risipeas­că. Este o problemă foarte complicată. Nu se re­zolvă de azi pe mâine, cum zicea Iohannis. Dar au trecut 20 de ani și nu s-a făcut nimic. Acum, chiar că e foarte greu de rezolvat.

Faptul că asistăm la această grevă a profesorilor nu exclude posibilitatea ca liderii sindicali să fie sus­ceptibili de interese paralele cu Educația. Profe­sorii zic că nu mai au încredere în politicieni. Dar de ce or avea încredere în liderii lor sindicali? Unul are 45.000 de lei pe lună, alții peste 20.000 de lei. Unul are catedră rezervată, deși nu mai predă de ani de zile, doar se duce și-și ia leafa. Sunt burdușiți de beneficii și de lefuri și, când e rost de ieșit în față, de făcut un pic de scandal, hop și ei! Partea proastă e că victimele în acest mare con­flict sunt, iarăși, elevii, care au avut oricum doi ani bulver­sați de pandemie. Și așa sistemul era vai de lume, a venit pandemia, de nu mai învățau elevii nici un sfert din ce învățau înainte. Acum, se poate ajunge la amânarea înscrierii la Bacalaureat. Riscul e să distrugi un an din viața unei generații! Preșe­dintele Klaus Iohannis a promis că va gira un acord politic între sindicate și guvern. Să vedem cât de repede va reuși asta, dacă va reuși…

„«România Educată», un clișeu de propagandă”

– Spuneați că simpla creștere a salariilor personalului din Educație nu rezolvă și problema de fond din domeniu. Poate proiectul „România Educată” al președintelui Iohannis să folosească drept bază pentru reforma în învățământ?

– Proiectul „România Educată” a rămas o vorbă goală. Niște pagini scrise nici foarte inspirat, nici foarte coerent. Un clișeu de propagandă. I se mai și zice, de altfel, proiectul „România Eșuată”. Chiar Io­hannis zicea: „Dascălii trebuie plătiți la adevărata lor valoare”. De acord! Dar știe cineva care e ade­vărata valoare? Sunt monitorizați, sunt verificați? Că, la examene, unii se cam fac de râs… Avem pro­fesori buni, care își văd de meserie, indiferent cât e salariul, pentru că asta e vocația lor, dar sunt și alții, pe care îi interesează doar să-i aducă pe elevi la meditații. Plus că și în învățământ știm bine cum funcționează inspectoratele școlare, selecția e foar­te politizată. Ar fi bine să se rezolve problema Edu­cației, dar mă tem că nu se va schimba nimic. Or să se acuze la nesfârșit unii pe alții. Și e posibil ca, dacă profesorii obțin ce și-au propus, și celelalte categorii sociale să devină mai vocale: „De ce lor le-a dat și nouă nu?!”.

„Noul guvern nu e bătut în cuie. Se șantajează unii pe alții”

– Greva profesorilor a blocat rocada guver­na­men­tală. Totuși, cum se prefigurează noul guvern?

– Cu rocada guvernamentală, lucrurile s-au com­plicat, întrucât PSD n-a mai respectat proto­colul. Exista un protocol simplu, în care se făcea un schimb de locuri. Fiindcă Marcel Ciolacu, șeful PSD, vrea neapărat să păstreze Transporturile și pe Grindeanu ministru, s-a dat peste cap protocolul și-au început renegocierile. Ciolacu a lăsat impresia că se cam ferește să devină premier pe fondul grevei profesorilor. El prefera să intre călare pe un cal alb la guvernare, să dea de toate, mâncare, bău­turică, bănuți. PNL l-a acuzat că e laș. Între timp, s-a accentuat și temerea lui Ciolacu: dacă nu-l pune Iohannis pe el și propune premier pe altcineva din PSD? Ce se știe deocamdată e că UDMR ar putea pierde un minister. Guvernul va fi ceva mai mic, cu 18 ministere, ceea ce e bine. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, măcar costă mai puțin. Se va reduce numărul de consilieri, se comasează Mi­nisterul Sportului cu Ministerul Familiei. E vorba să se reducă cheltuielile în cadrul unei anvelope de 20 de miliarde de lei. O gaură pe care și Iohannis a negat-o la un moment dat, și Ciolacu. Premierul Ni­colae Ciucă recunoscuse ceva, dar mai puțin, vreo 5 miliarde. Cum se întâmplă: nu vezi groapa, cazi în ea! S-au trezit că gaura de 20 de miliarde chiar există. Au văzut-o toți și se chinuie să facă rost de ba­nii respectivi, pentru că de-asta și zic că nu au cum să mărească acum salariile profesorilor… Se pare că vor dispărea și unii miniștri, de exemplu, Pe­tre Daea, de la Agricultură. Vor rămâne, sigur, câțiva miniștri „sine qua non” – Lucian Bode, Sorin Grin­deanu – fără de care nu se poate, așa cum nu se poate guvern fără UDMR. Nu s-a vorbit însă de schim­barea lui Alexandru Rafila, care se plimbă prin străinătățuri, nu deranjează pe nimeni. Cine nu muncește nu greșește! Așa și Rafila: n-a muncit, n-a greșit și probabil va fi în continuare. Noul gu­vern nu e bătut în cuie, se negociază, se șantajează unii pe alții până în ultimul moment, nu e nimic si­gur, pâ­nă nu-i vom vedea adunați la masă, cu greva în­cheiată și cu alte conflicte cât de cât amortizate, ca să ne revenim un pic, pentru că vin alte provo­cări.

– A mai apărut o lege nouă, legea Bode – Ciu­că, referitoare la tulburarea liniștii publice. Sunt comentarii că riști să iei pedepse mai mari decât pentru omor din culpă, dacă participi la anumite pro­­teste. E o încercare a statului de a intimida ma­nifestațiile publice? Care e substratul acestei legi?

– Legea asta e o prostie cât ei de mare! Nu aveam mare încredere în inteligența lui Lucian Bode, iar pe Nicolae Ciucă îl știm cu toții: până ter­mină o propoziție, trece un sfert de oră. Dar la rele îi taie capul! Tulburarea liniștii publice era deja le­gi­ferată, pentru cine făcea scandaluri, în cazuri cla­re. Cum să amesteci asta cu eventualele proteste? Cu ce te deranjează dacă protestează cineva? Te con­taminezi de la Putin? Te contaminezi de la Er­dogan? Asta e esența unei societăți democratice: ieși în stradă și protestezi, să corectezi o greșeală a puterii. Nu știu cum de-a putut să le dea prin cap așa ceva! Au murit oameni tineri la Revoluție ca noi să putem protesta. Puterea și abuzurile sunt con­tagioase, iar relele se învață numaidecât.

„Maia Sandu e un lider adevărat”

– Pe fondul general de euroscepticism care bân­tuie pe continent, am văzut o demonstrație ex­traordinară de aderență la ideile Uniunii Euro­pene, la Chișinău, zilele trecute, într-un eveni­ment orchestrat de Maia Sandu. Reușește preșe­din­ta Republicii Moldova să capaciteze forțele pro-occidentale și să țină Moldova pe linia de plutire?

– Ce s-a întâmplat la Chișinău e unul din cele mai frumoase momente în această lume atât de urâtă. Marea adunare „Moldova europeană” a um­plut Chișinăul de oameni care își doresc, pur și sim­plu, un trai decent, european. Maia Sandu e un lider adevărat, inteligent, carismatic, convingător. Toți șefii din Occident o apreciază la cel mai înalt nivel. Zilele acestea, lângă Chișinău, s-a ținut și marele summit european, cu 50 de lideri, un lucru iarăși impresionant. Femeia asta își face treaba. Și-a luat țara în primire și se ocupă de ea. A spus ce vrea de la bun început: vrem în Uniunea Europeană, vrem să fim apărați de Occident, vrem luptă anticorupție. Totul cu eleganță, fără zbierete, fără istericale. Maia Sandu vorbește foarte simplu, foarte natural. În ul­timii ani, e singurul lider pe care îl ascult și nu îmi crapă obrazul de rușine. Dimpotrivă! Are o sin­­ce­ritate care se simte, în lumea asta așa de bol­navă, de mincinoasă și de ipocrită, plină de vorbe mari și de discursuri umflate, pe care nu le crezi nicio se­cundă. Sper ca Maia Sandu să reu­șeas­că să câștige încă un mandat – are șanse, recenta adu­nare dove­deș­te că populația are încredere mare în ea – și să ducă la bun sfârșit ce și-a propus. Să dea Dum­nezeu să scape cu bine din aceste provocări și în­cercări, pentru că e în mare pericol acolo.