TIA ȘERBĂNESCU: „Să sperăm că din sumedenia de reforme anunțate nu va ieși ceva și mai rău”

Analiza politică a lunii IUNIE

„Din bube, mucegaiuri și noroi, facem mereu guverne noi”

– Avem, de câteva săptămâni, un nou guvern, con­dus de șeful PSD, Marcel Ciolacu, rezultat al fai­moasei „rocade” din coaliție. S-a schimbat ce­va cu adevărat după această permutare gu­ver­namentală?

– Deși știm că nu avem de ce să ne facem iluzii, de fiecare dată când vine un guvern nou, ne zicem, totuși, că, poate, poate, va schimba ceva. Dar ime­diat revenim la aceleași probleme, veșnic nere­zol­vate, care trec de la un guvern la altul, moștenire pe ani și ani de zile. Cum zicea poetul: „Din bube, mucegaiuri și noroi, facem mereu guverne noi”. Asta e marfa: asta au se­­lectat partidele, asta au se­mă­nat, asta culeg! Nu au competență, nu au spe­cialiști, nu au promovat de­cât persoane obediente, fidele pe criterii politice, și din ele trebuie să alea­gă. Pe urmă, rămân și ei dezamăgiți că nu se ating jaloanele negociate cu Uniunea Europeană! Dar ei continuă cu același stil de numiri…

Marcel Ciolacu, care a ajuns, conform înțele­ge­rii, premier, ne spune că „ăsta e guvern de profe­sio­niști”. Ca și cum până acum, aceiași oameni (că mai bine de jumătate dintre miniștri au rămas și în „noul” guvern) erau amatori, până acum două săp­tămâni, iar acum au devenit, brusc, profesioniști. Rocada s-a desfășurat „rapid, fără sincope”, cum zicea președintele Klaus Iohannis, care uită, totuși, că UDMR a ieșit de la guvernare. Sigur, n-a suferit nimeni, PSD și PNL au o majoritate confortabilă, și-au împărțit între ele ministerele și, gata, România nu mai e în situația de a demonstra Uniunii Europe­ne că nu discriminează etnic, cum era până mai re­cent, când UDMR însemna dovada vie că în Româ­nia e democrație. S-a schimbat contextul, Ungaria e ea însăși într-o situație critică în UE, un element perturbator, care sabotează cât poate stabilitatea Uniunii. Așa încât, nu mai pare un gest nelalocul lui dacă iese UDMR de la guvernare. Kelemen Hu­nor s-a plâns că UDMR a fost împinsă pe scări, dar nu e mai puțin adevărat că și el a ținut neaparat la Ministerul Dezvoltării și nu a acceptat, sub nicio for­mă, un alt minister. A mers la șantaj: „Nu ne dați Ministerul Dezvoltării, plecăm!”. Iar ceilalți au zis: „Atunci plecați!”. Mulți dintre miniștri au fost păs­trați. Au apărut, ce-i drept, mai multe femei. La în­ceput era doar Ga­bri­e­la Firea, apoi a apărut doamna Ligia Deca, la În­vă­țământ. Acum sunt vreo cinci: mai e Raluca Tur­can, la Cultură (pe care era să nu o mai re­cunoască ni­meni, te uitai la ea și credeai că e creată de In­te­li­gența Artificială), apoi, Alina Gor­ghiu, la Justiție (competențele dumisale sunt uni­versale, se pare). La Externe, a apărut Luminița Odobescu, fostă consilieră a președintelui, care și-a impus mai mulți colaboratori în guvern. Doamna Odobescu ar avea niște rezultate bune în diplo­mație; e un con­text atât de solicitant și de periculos încât chiar îți trebuie o mare abilitate, plus iniția­tivă, plus fler ca să te descurci cu toate aceste pro­vo­cări. A dispărut din guvern Petre Daea, prietenul roșiilor și duș­manul cormoranilor, și a venit Florin Barbu, care și-a propus să ne învețe să cumpărăm românește. Păi, cumpărăm românește, dar mărfuri „străinește”, că alea sunt pe piață!

– Unul dintre conceptele care au atras atenția în programul de guvernare al Guvernului Ciolacu a fost „patriotismul economic”. Cum traduceți această sintagmă?

– „Patriotism economic”: nu se știe ce înseamnă și, mai ales, cum s-ar realiza concret. Printr-o abun­dență de mărfuri românești? Cum le încurajezi, cum le promovezi, cu ce preț vin ele la concurență cu celelalte produse de pe piață? Lumea cumpără ce găsește: de multe ori, a­lergi după produse ro­mânești, vrei o roșie cu miros de roșie, vrei un fruct cu gust de fruct, le mai și găsești, la o piață mai mică, dar constați, uneori, că nici roșia românească nu e ce ai vrea să fie. Chiar Daea începuse niște con­troale la diverse ferme, unde a depistat că se foloseau tot felul de chimicale. Se practică asta pe la noi și se practică demult. Unii pregătesc loturi cu­rate, pentru familie și pentru inspectori, iar lo­turile pentru vânzare le stropesc cu toate cele. Pro­dusele românești cu adevărat bune sunt mai scum­pe, pentru că îi costă mai mult pe pro­ducători. Dacă tot vrei produse românești, tre­buie să plătești ro­mânește. Îngrășămintele sunt scum­­pe, apa e scum­pă, curentul pentru solarii e scump, transpor­tul la fel, mai plătește omul și taraba de la piață. Cât tre­buie să pună omul la un kil de roșii ca să-și scoată și el măcar banii? Plus, că nici lumea nu mai cum­pă­ră ca înainte, nu mai e ace­eași putere de cum­părare. Cine lua înainte 2 ki­lo­­grame, acum cumpără 1 kilogram. Deci, cam greu cu programul ăsta, pentru că guvernul nu are nici pârghii și nici bani ca să îl aplice. Până acum era o gaură de 20 de mi­liarde de lei la buget. „Nu există!”, zicea Ciolacu. Acum a căzut în ea! S-a fă­cut de 40 de miliarde și acum o vede. Deficitul e mare, datoriile tot cresc…

„Oricât de nenorocită ar fi o societate, există un procent mai mare sau mai mic de copii, cărora le place cartea”

– Greva profesorilor a amânat zile bune nu­mirea noului guvern. Este situația profesorilor stabilizată acum?

– În momentul de față, situația profesorilor e sta­bilizată. În schimb, situația învățământului se de­teriorează în continuare, ireversibil. Avem o mul­ți­me de copii care nu intră deloc în Evaluare și în Bacalaureat. Absolvenții ăștia, că uneori trec și prin facultate la fel, termină școala și te trezești cu ei în funcții unde fac prăpăd. Sigur că avem și profesori, și elevi excepționali. Oricât de nenorocită ar fi o societate, există un procent mai mare sau mai mic de copii cărora le place cartea, care poate au și no­roc de părinți care să îi susțină. Necazul e că, la noi, această elită nu e motivată să rămână în țară, se izbește, oriunde s-ar angaja, de imbecili puși po­li­tic acolo ca șefi, care îi sâcâie și îi persecută ca să își aducă, la rândul lor, neamuri, rude. La noi nu e ca în Internaționala comunistă: „Cei leneși plece unde vor!”. Nu, la noi pleacă cei harnici, pleacă cei deștepți.

„Așa se mănâncă românește, trei luni da, nouă nu?”

– Noul guvern a scăpat de greva profesorilor, dar problema creșterii prețurilor a rămas și pune tot mai multă presiune pe societate.

– Guvernul a dat o ordonanță de urgență pentru ieftinirea a 14 alimente de bază, prin plafonarea ada­osului comercial. De ce nu reduce TVA-ul, că era mai simplu?! S-a decis plafonarea adaosului comercial pe trei luni: așa se mănâncă românește, trei luni da, nouă nu? Ce ce întâmplă după cele trei luni? Și dacă se ieftinesc, să zicem, cele 14 pro­du­se, magazinele o să le scumpească pe restul, ca să-și scoată pârleala. Multă demagogie, mult popu­lism, coaliția se simte concurată de AUR. S-ar pu­tea să continue aceste gesturi de „generozitate”, pentru că vine cam­pania electorală. Atunci s-ar putea să mai dea, pe ici, pe colo, cine știe cu ce preț, făcând alte datorii sau mărind gaura pentru guvernul următor. „După noi, potopul!”.

– Noul guvern promisese câteva reforme imediate. Se ține de promisiune?

– Au promis că fac reforma pensiilor speciale. Au început cu cele parlamentare, ca să dea un e­xem­plu, și cu cele ale magistraților, au făcut niște legi, le-au trecut prin Parlament, cu scandal, iar acum sunt contestate la Curtea Constituțională. Au sărit în sus magis­tra­ții: „E o lovitură la independența justiției!”. Ca și ­cum, da­că le va veni o pensie mai mică, nu mai sunt in­de­­pendenți. Noi, ceilalți, care nu avem pensiile lor, noi ai cui suntem, dacă independența depinde strict de câtă pensie ai?! A sărit și Eugen Nicolicea, par­la­men­tar în nu știu câte legislaturi, cum că reforma pen­siei parlamentarilor lovește în cei săraci. Atâta tu­peu te lasă uneori cu gura căscată! Ei sunt cei să­raci? Ce fac acum, le fură și numele celor săraci? Pâ­nă aici s-a ajuns cu tupeul! Opoziția, pe de altă parte, sus­­­ține că pu­terea a făcut special greșit legile pen­si­i­­lor speciale, ca să le respingă Curtea Consti­tu­țio­­nală și să nu se întâmple, de fapt, nimic. La halul mo­­ral în care s-a ajuns, nu m-ar mira să fie chiar așa!

Încearcă să elimine și cumulul pensie – salariu. Nici aici nu se putea face ceva cât de cât rațional. Au fost exceptați toți cei cu pensii și cu salarii mari. Din sferturile astea de reformă scapă tot cei care o duc bine și au lefuri nejustificate. Așa că, din toată sumedenia de reforme anunțate, nu ne vom alege probabil cu nimic. Să sperăm că nu va ieși ceva și mai rău, deși s-ar putea…