RODICA CULCER despre… „Recentul val de violențe din Franța a evidențiat o polarizare a societății care va avea consecințe politice pe viitor”

– Mai multe orașe din Franța sunt răvășite de proteste, după ce un tânăr de 17 ani, cu părinți de ori­gine africană, a fost împușcat de un polițist, în timpul unui control în trafic. Care e substratul aces­­tor vio­lențe? Uciderea adolescentului este doar un pre­text pentru răfuieli mai vechi ale unei părți a so­cietății cu statul francez? Reușește regimul Emma­nuel Macron să iasă cu bine și din această încer­care?

– Deși  valul de violențe s-a redus în ultimele zile, ca urmare a intervenției în forță a poliției, problemele de fond care le-au generat au rămas nerezolvate. În su­burbiile locuite preponderent de africani din fostele colonii franceze, tineretul se simte debusolat și exclus. De altfel, revolte au mai fost în aceste car­tiere, cele mai violente în 2005, scoțând la iveală un cerc vicios: nici societatea franceză, nici guvernele de la Paris nu fac vreun efort sincer de a ajuta acești tineri să se integreze, să beneficieze de oportunități educaționale și economice, și poate nici ei nu se grăbesc să facă un efort în acest sens, dar cert este că această situație generează o cultură a revoltei, care are nevoie doar de o scânteie ca să producă incendii sociale. Vandalismele la care se dedau o parte din cei revoltați – care apar la toate protestele – îngrozesc societatea, generează ostilitate față de imigranți și duc la intervenții în forță ale forțelor de ordine și, adesea, chiar la abuzuri ale acestora, ceea ce inflamează din nou spiritele în zonele nevralgice. Re­centul val de violențe din Franța a evidențiat o po­larizare a societății care va avea consecințe politice pe viitor. Tot mai mulți francezi, inclusiv din cate­go­riile prospere și educate, au început să privească cu simpatie către partidul lui Marine Le Pen, care adân­cește prăpastia dintre francezi și imigranți, cerând re­ducerea beneficiilor sociale pentru cei care se fac vino­vați de violențe și întărirea forțelor de ordine, deși acestea sunt deja înarmate până în dinți și au dreptul să tragă aproape la discreție. Până acum, președintele Macron a reușit să readucă țara la calm, după mai multe revolte succesive, dar numai prin intervenția dură a poliției. Echilibrul care se va res­tabili, probabil, și acum, va fi însă unul precar, dacă statul francez nu se va hotărî, totuși, să finanțeze un program de investiții care să le ofere tinerilor din suburbiile sărace posibilități reale de integrare.

– Am asistat cu toții, perplecși, zilele trecute, la faimosul marș spre Moscova al mercenarilor Wag­ner, conduși de Evgheni Prigojin. Care sunt acum cele mai plauzibile teorii despre cele întâmplate în Ru­sia? Iese slăbit președintele Putin după acest eve­niment? Și cum să interpretăm izolarea lui Prigojin în Belarus?

– Experții de prestigiu sunt aproape toți de acord că Vladimir Putin a ieșit slăbit după revolta merce­na­rilor lui Prigojin, care a scos la iveală vulnera­bili­tățile actualului regim din Rusia, chiar dacă liderul rus a supraviețuit evenimentelor. Foarte probabil, Pri­gojin a declanșat revolta din motive financiare, de­oarece ministerul apărării ceruse ca Wagner să semneze un contract cu armata rusă, care ar fi în­sem­nat pierderea autonomiei sale financiare, care îi asi­gura profituri de miliarde de dolari din opera­țiunile internaționale. Ținta revoltei era ministrul apărării, Șoigu, dar Putin, vechi prieten din vremea tovărășiei sale cu interlopii din Sankt Petersburg, era vizat in­direct și, mai degrabă, amenințat. Ceea ce îl vulne­rabi­lizează pe Putin este faptul că mercenarii Wagner au ajuns la 200 de km de Moscova, fără să li se opu­nă rezistență, ba au mai fost și aplaudați la Rostov pe Don, și că Prigojin nu a fost nici arestat, nici cer­ce­tat penal, cum se anunțase inițial și cum s-a pro­cedat cu alte personaje care au încercat să se ridice îm­po­triva puterii de la Kremlin, ci a obținut o re­compensă financiară imensă pentru a se retrage în Be­la­rus. Președintele acestei din urmă țări, Aleksan­dar Lukașenka, a primit, pur și simplu, ordin din partea lui Putin să rezolve problema și să-l scoată pe Prigojin din Rusia. Deși se speculează că șeful Wagner va fi asasinat mai devreme sau mai târziu, la ora redactării acestor rânduri este bine sănătos și trans­mite mesaje pline de încredere în viitorul Wag­ner. Mai mult, ulterior s-a aflat că un înalt ge­neral de ar­mată, Surovikin, era în secret membru al condu­cerii Wagner, fiind la curent cu proiectata rebeliune, și peste 30 de înalte personaje din serviciile de in­formații erau și ele implicate în gruparea de mer­ce­nari. Putin încearcă acum să-și desființeze adversarii, dar, potrivit analiștilor, viitorul statului rus nu este sigur și o dezmembrare a acestuia nu este exclusă, mai devreme sau mai târziu.