– Mai multe orașe din Franța sunt răvășite de proteste, după ce un tânăr de 17 ani, cu părinți de origine africană, a fost împușcat de un polițist, în timpul unui control în trafic. Care e substratul acestor violențe? Uciderea adolescentului este doar un pretext pentru răfuieli mai vechi ale unei părți a societății cu statul francez? Reușește regimul Emmanuel Macron să iasă cu bine și din această încercare?
– Deși valul de violențe s-a redus în ultimele zile, ca urmare a intervenției în forță a poliției, problemele de fond care le-au generat au rămas nerezolvate. În suburbiile locuite preponderent de africani din fostele colonii franceze, tineretul se simte debusolat și exclus. De altfel, revolte au mai fost în aceste cartiere, cele mai violente în 2005, scoțând la iveală un cerc vicios: nici societatea franceză, nici guvernele de la Paris nu fac vreun efort sincer de a ajuta acești tineri să se integreze, să beneficieze de oportunități educaționale și economice, și poate nici ei nu se grăbesc să facă un efort în acest sens, dar cert este că această situație generează o cultură a revoltei, care are nevoie doar de o scânteie ca să producă incendii sociale. Vandalismele la care se dedau o parte din cei revoltați – care apar la toate protestele – îngrozesc societatea, generează ostilitate față de imigranți și duc la intervenții în forță ale forțelor de ordine și, adesea, chiar la abuzuri ale acestora, ceea ce inflamează din nou spiritele în zonele nevralgice. Recentul val de violențe din Franța a evidențiat o polarizare a societății care va avea consecințe politice pe viitor. Tot mai mulți francezi, inclusiv din categoriile prospere și educate, au început să privească cu simpatie către partidul lui Marine Le Pen, care adâncește prăpastia dintre francezi și imigranți, cerând reducerea beneficiilor sociale pentru cei care se fac vinovați de violențe și întărirea forțelor de ordine, deși acestea sunt deja înarmate până în dinți și au dreptul să tragă aproape la discreție. Până acum, președintele Macron a reușit să readucă țara la calm, după mai multe revolte succesive, dar numai prin intervenția dură a poliției. Echilibrul care se va restabili, probabil, și acum, va fi însă unul precar, dacă statul francez nu se va hotărî, totuși, să finanțeze un program de investiții care să le ofere tinerilor din suburbiile sărace posibilități reale de integrare.
– Am asistat cu toții, perplecși, zilele trecute, la faimosul marș spre Moscova al mercenarilor Wagner, conduși de Evgheni Prigojin. Care sunt acum cele mai plauzibile teorii despre cele întâmplate în Rusia? Iese slăbit președintele Putin după acest eveniment? Și cum să interpretăm izolarea lui Prigojin în Belarus?
– Experții de prestigiu sunt aproape toți de acord că Vladimir Putin a ieșit slăbit după revolta mercenarilor lui Prigojin, care a scos la iveală vulnerabilitățile actualului regim din Rusia, chiar dacă liderul rus a supraviețuit evenimentelor. Foarte probabil, Prigojin a declanșat revolta din motive financiare, deoarece ministerul apărării ceruse ca Wagner să semneze un contract cu armata rusă, care ar fi însemnat pierderea autonomiei sale financiare, care îi asigura profituri de miliarde de dolari din operațiunile internaționale. Ținta revoltei era ministrul apărării, Șoigu, dar Putin, vechi prieten din vremea tovărășiei sale cu interlopii din Sankt Petersburg, era vizat indirect și, mai degrabă, amenințat. Ceea ce îl vulnerabilizează pe Putin este faptul că mercenarii Wagner au ajuns la 200 de km de Moscova, fără să li se opună rezistență, ba au mai fost și aplaudați la Rostov pe Don, și că Prigojin nu a fost nici arestat, nici cercetat penal, cum se anunțase inițial și cum s-a procedat cu alte personaje care au încercat să se ridice împotriva puterii de la Kremlin, ci a obținut o recompensă financiară imensă pentru a se retrage în Belarus. Președintele acestei din urmă țări, Aleksandar Lukașenka, a primit, pur și simplu, ordin din partea lui Putin să rezolve problema și să-l scoată pe Prigojin din Rusia. Deși se speculează că șeful Wagner va fi asasinat mai devreme sau mai târziu, la ora redactării acestor rânduri este bine sănătos și transmite mesaje pline de încredere în viitorul Wagner. Mai mult, ulterior s-a aflat că un înalt general de armată, Surovikin, era în secret membru al conducerii Wagner, fiind la curent cu proiectata rebeliune, și peste 30 de înalte personaje din serviciile de informații erau și ele implicate în gruparea de mercenari. Putin încearcă acum să-și desființeze adversarii, dar, potrivit analiștilor, viitorul statului rus nu este sigur și o dezmembrare a acestuia nu este exclusă, mai devreme sau mai târziu.
