Leacuri pentru sănătatea țărânei

– Uităm, deseori, cât de importantă este pentru viața noastră pojghița aceas­ta subțire de pământ numită sol. Românii îi spun, cu mult mai frumos, țărână, un cuvânt legat frățește de „țară” și de „țărani”. După secole de uti­li­zare intensivă, „țărâna” de pe multe continente s-a îmbolnăvit. Experții atrag atenția că mai mult de jumătate din solurile din Uniunea Europeană nu au o stare bună de sănătate. Este o situație alarmantă, care i-a convins pe funcționari și pe politicieni să ia decizii majore –

Solul, temelia viitorului

Învățăm de mici că pe stânci golașe, pe câmpuri formate exclusiv din grohotișuri, în deșertul ne­sfâr­șit, lipsit de un petic de pământ fertil, nu pot fi cultivate plante pentru hrană, nu crește un fir de iarbă. Sunt locuri dezolante, fiindcă aici viața este aproape imposibilă. Dacă este golit, însă, un sac de pământ fertil, și aruncat apoi un pumn de semințe în el, în câțiva ani, stratul subțire de sol va fi aco­pe­rit de vegetație. Or, natura a produs singură solul în ca­re încolțesc semințele. Cu vremea, însă, în mul­te lo­curi, solurile s-au degradat, s-au îmbol­nă­vit. E timpul ca oamenii să le ocrotească. Unul dintre cele mai importante documente adoptate în ultimii ani de Comisia Europeană se numește „Strategia UE privind solul pentru 2030/ Valori­fi­carea benefi­cii­lor solurilor sănătoase pentru ființele umane, ali­men­tație, natură și climă”. Stra­te­gia aceasta, co­mu­nicată și celorlalte foruri euro­pene, dovedește că mai-marii Europei au înțeles că sănătatea solului este o chestiune vitală, pentru cele câteva sute de milioane de locuitori ai continen­tului. Stratul sub­țire care se află sub picioarele noastre reprezintă temelia viitorului nostru. Solul și puzderia de orga­nis­me, unele microscopice, care trăiesc în el ne oferă, în primul rând, hrană, dar și biomasă, fibre și materii prime. Totodată, reglează circuitul apei, pre­cum și ciclul carbonului și al nutrienților și fac posibilă viața pe uscat. Este ne­vo­ie de mii de ani pen­tru producerea a câtorva cen­ti­metri din acest covor magic. Solul stă la baza lan­țurilor alimentare care hrănesc omenirea și găzdu­iește peste 25% din în­treaga biodiver­sitate de pe planetă. Se preconi­zea­­ză că acest strat fragil va asi­gura hrana și va fil­tra apa potabilă pentru o popu­lație mondială de aproa­pe 10 miliarde de oa­meni, până în 2050. So­lurile sănătoase re­pre­zin­tă, de ase­menea, cel mai ma­re rezervor de car­bon teres­tru. Aceas­tă carac­te­ris­ti­că, ală­turi de func­ția lor de a absorbi apa pre­cum un burete și de a re­du­ce riscul de inun­da­ții și de secetă, face ca solul să devină un aliat in­dis­pen­sa­bil pentru ate­nua­rea schim­­bărilor cli­ma­­ti­ce și adaptarea la aces­­­tea. Prin urmare, de să­nă­ta­tea solu­lui depin­de reali­za­rea u­no­ra din­tre obiec­tivele cli­­matice, de bio­di­­ver­si­ta­te și econo­mice, pe ter­men lung, ale Uni­unii Eu­ro­pene. Pa­tri­moniul bogat al so­lu­rilor de pe con­tinentul euro­pean include o mul­titudine de tipuri de sol (acope­rind 24 dintre cele 32 de mari grupuri de soluri din lu­me), fiecare având propria identitate și carac­te­ris­tici specifice. O astfel de bogăție este un avantaj care trebuie protejat și conservat pentru generațiile viitoare.

Fără substanțe toxice!

Cu toate acestea, solurile noastre su­feră. Se estimează că aproximativ 60 până la 70% din solurile Uniunii nu sunt sănătoase. Terenurile și solul continuă să fie supuse unor procese severe de degradare, cum ar fi eroziunea, tasarea, declinul materiei organice, poluarea, pierderea biodiver­si­tă­ții, salinizarea și impermeabilizarea. Aceste pre­ju­dicii reprezintă rezultatul utilizării și al ges­tio­nă­rii lipsite de perspectivă a terenurilor, al supraex­ploa­tării și al emi­siilor de poluanți. De exemplu, în Europa, eroziunea afectează anual aproximativ 1 miliard de tone de sol. Pentru a evita riscurile și efectele pe care degradarea con­tinuă a solurilor le are asupra econo­mi­ei și asupra bu­nă­stării oa­me­ni­lor, solurile re­cla­­mă a­tenția maximă și urgentă a gu­ver­ne­lor, a par­la­men­te­lor, a auto­rităților publice de la toate nive­lu­rile, precum și a opera­torilor e­co­­no­mici, a uti­liza­to­ri­lor so­lu­ri­lor, a co­mu­ni­tă­ților lo­ca­le și a ce­tă­țe­nilor. Pe fondul acestei stări de lu­cruri, Co­­misia Eu­ro­pea­nă a ela­bo­rat stra­te­gia men­țio­­na­tă mai sus, prin apli­ca­rea că­reia, pâ­nă în 2050, toate eco­­sistemele solu­lui din UE vor fi să­nă­toase și, prin urma­re, vor fi mai re­zis­tente. Au fost sta­bi­lite însă și câteva obiective pe termen me­diu, până în 2030. Unul dintre acestea este com­ba­terea deșer­ti­ficării, refa­cerea tere­nurilor și a solurilor degra­date, in­clusiv a tere­nu­rilor a­fectate de de­șer­­ti­fi­care, se­­ce­tă și inun­da­ții. Apoi, redu­ce­rea pier­de­ri­lor de nu­tri­enți cu cel puțin 50%, a nivelu­lului ge­ne­­ral de uti­li­za­re și de risc al pes­ti­ci­de­lor chi­mi­ce cu 50% și a uti­li­ză­rii de pes­­ti­ci­de mai pe­­ri­cu­loase, cu 50%. Până în 2050 însă tre­buie re­du­să po­luarea solu­lui la nive­luri care nu mai sunt consi­de­rate dă­u­­nă­toa­re sănătății u­ma­ne și eco­sis­te­me­lor na­turale și care res­pec­tă limitele că­rora le poate face față pla­neta noastră, cre­ând astfel un me­diu fără substanțe toxice!

Filtrul natural al apei

Ce înseamnă însă un sol sănătos?    So­lu­rile sunt sănătoase atunci când se află într-o stare chimică, biologică și fizică bună și, prin urmare, sunt ca­pa­bile să furnizeze în permanență cât mai multe dintre următoarele servicii ecosistemice, respectiv:    1. să furnizeze alimente și să producă biomasă, in­clu­siv în agricultură și silvicultură; 2. să ab­soarbă, să stocheze și să filtreze apa, precum și să trans­for­me nutrienții și substanțele, protejând astfel cor­purile de apă subterană; 3. să ofere cadrul pen­tru viață și biodiversitate, inclusiv pentru habitate, specii și gene; 4. să acționeze ca rezervor de car­bon; 5. să ofere o platformă fizică și servicii cul­tu­rale pentru oameni și activitățile aces­tora;    6. să acțio­ne­ze ca sur­să de ma­terii pri­me;    7. să reprezinte un de­po­zitar al patri­mo­niu­­lui geologic, ge­­o­mor­fo­lo­gic și ar­he­­o­logic. Sună un pic tehnic, dar haideți să ne ima­ginăm ce ar în­sem­na pentru arhe­o­logie un sol de­gra­dat, nesănă­tos, dis­trus de ero­zi­u­ne. Ar însemna ex­pu­nerea vestigiilor la dis­tru­ge­re, deseori ire­­ver­sibilă. Solul să­nă­tos conservă urme­le ar­he­o­logice, până în momentul în care sunt des­coperite întâmplător sau prin săpături orga­nizate pe baze științifice. Un sol sănătos filtrează apa ploilor, o face bună de băut. Cunoașterea stării de sănătate a unui sol este deosebit de relevantă pentru fermieri, silvicultori, proprietari de terenuri, dar și pentru bănci, auto­rități publice și multe alte părți interesate. Există un interes din ce în ce mai mare pentru un indice precis al calității solului, de exem­plu, în sectorul financiar și cel industrial. Unele state membre ale Uniunii Europene au elaborat certificate de sănă­ta­te a solului, care trebuie fur­ni­zate în cursul tran­zacțiilor cu terenuri, în ve­derea informării cores­pun­zătoare a cumpără­torului. Prac­tic, experții mă­soară acest indice, care atârnă greu la negocieri: un teren cu sol sănătos va fi vândut mai scump decât unul cu sol nesănătos, chiar dacă suprafața este mai mică sau prețul zonei mai mic. Dincolo de aceste aspecte, rămâne obiectivul ma­jor: vindecarea so­lurilor, salvarea fertilității acesto­ra și a biodiver­sității lor. Recent, Comisia Europea­nă a adoptat o lege prin care cere statelor membre să monitorizeze solurile,    adică să colecteze date privind sănătatea acestora și să le pună la dispoziția fermierilor și a altor gestionari ai solurilor. Actul legislativ abor­dea­ză totodată situațiile în care există riscuri inac­ceptabile pentru sănătatea umană și pentru mediu, cauzate de contaminarea solului. Ocrotirea solu­rilor europene nu este o vorbă goală, ea devine literă de lege. Statele membre vor trebui să respecte aceste decizii, după ce vor fi adoptate și de celelalte foruri europene.

Foto: SHUTTERSTOCK, pexels.com