Bradul lui Ionică

În anii 1938-1939, Ionică, unicul copil al bu­nicilor mei, Floarea și Ilie Munteanu din Bărbătești, a plantat un brad lângă fântâna din spatele casei. Din nefericire, Ionică, ajuns subloco­tenent, s-a aruncat într-un râu înghețat, ca să-și salveze un camarad. A urmat o pneumonie acută și, cu toată grija prefăcută a unui doctor lacom de bani, și-a pierdut viața. Dar Dumnezeu nu e orb. Răzbunarea lui Ionică a venit de îndată, doctorul murind de mușcătura propriului său câine lup. În disperare, bunicul Ilie l-a rugat pe prietenul său, Ion Slamna din Baia de Fier, să-i dea un copil din cei șapte, să-l înfieze. Așa a ajuns mama, fiica familiei din „casa cu brad”, cum li se spunea în sat. Până zilele trecute, falnicul copac s-a înălțat până mai sus de 40 de metri, fiind străjerul copilăriei mele și a sorei mele, Maria. În urmă cu 35 de ani, statura lui uriașă era gata să curme o viață de om: un aviator neatent, aflat la maneta unui avion utilitar, de stropit pădurea, s-a lovit de brad, retezându-i vârful. Ar­bo­rele a trăit mai departe, așa, invalid, până săptămâna trecută, când o furtună năpraznică, abătută cu fulgere și trăs­nete peste sat, i-a pus capăt vieții, la peste 85 de ani. Bine că bunica Floarea (Torica) nu a trăit să vadă cum bradul plantat de Ionică, copilul ei luat prea devreme de îngeri, s-a dus să-i țină umbră în rai. Ne-a crescut pe noi, pe nepoți, cu dragoste nesfârșită, dar nu a fost zi de la Dumnezeu în care să nu-și arunce privirea spre bradul care îi amintea mereu de băiatul ei. În iubirea ei nesfârșită, ajunsese să creadă că sufletul lui Ionică se mutase în brad. Că Cel de Sus îi dăruise o aducere aminte, câte zile îi va fi dat să trăiască. Și așa a fost.    Ani de zile, falnicul brad a dăruit crengi bogate multor nunți și botezuri, iar Crăciunul nostru și al prietenilor de pe ulița copilă­riei a fost împodobit cu crenguțe luate din el.    Nefe­ricitul Ionică al Floarei și al lui Ilie Munteanu era prezent în toate sărbătorile noastre. Sora mea, Maria, își amintește care au fost nuntașii „abonați” la cren­gile bradului nostru: Gicu și Elena Păducel, Dan și Speranța Pătrașcu, Ana și Ion Ilina, Radu și Lucica Mun­teanu, Marioara și Iliuță Piscureanu, părinții Getei Tudora, Floarea și Ionel Tauru, Vatică și Ileana Po­pescu, Damian și Elisaveta Cioenaru, Vasile și Ma­rioara Făget… Zeci de familii și-au legat căsni­ciile de verdele și mirosul de cetină ale bradului lui Ionică. Acum, și om, și pom, sunt împreună în cer.

Ion Longin Popescu