Andi Daiszler (fondator al Festivalului de lumină „Lights On” România): „Lumina face parte din zona noastră de fericire”

– A sponsorizat din firma familiei primele proiecte moderne de ilu­minare de Sărbători a Clujului. Succesul i-a dat curaj, iar azi orga­nizează festivalul „Lights On”, care transformă bătrânul oraș de pe Someș într-o capitală a luminilor. De câțiva ani, evenimentele Asociației Daisler au depășit granițele Clujului. În toamna aceasta, la Timișoara, echipa „Lights On” e pe afișul Capitalei Culturale Europene: aduce artă contemporană de primă mână în România și pregătește unele dintre cele mai populare evenimente ale anului –

Albastru electric

– Andi, „aventura” ta a început acum 8 ani, cu un concurs de idei pentru iluminarea festivă a unei zone din Cluj, la care firma de familie a oferit pre­miile pentru câștigător. În ce-a constat „seducția”?

– Îmi aduc și acum aminte de iarna lui 2014, Clu­jul era colorat într-un albastru atât de „electric” că, literalmente, te dureau ochii când ieșeai seara în oraș. Îți intra frigul în oase numai când vedeai lu­mi­nițele! Atunci mi-am dat seama ce efect puternic are iluminatul festiv asupra oamenilor. Iluminatul de Crăciun te invită la plimbare, te invită să desco­peri orașul. Dar, dacă e făcut greșit, cum era la vre­mea respectivă, nu-ți mai arde de nimic… Am criti­cat a­tunci alegerea autorităților. În paralel, am fost curios să văd ce se întâmplă în marile orașe din lu­me. Am desco­perit că ilu­mi­na­tul festiv are la bază o te­mă, o direc­ție artistică, gândite nu doar de arhi­tecți, ci și de artiști. Con­cluzia a fost că eram la un nivel foarte jos în ma­terie de estetică urbană. Tot cu ocazia aceea am desco­perit și fes­tivalurile de lumină, despre care nu știam nimic.

La fel ca mine, și alți clujeni criti­cau vehement sistemul de iluminat fes­tiv de la Cluj, dar mi-am dat seama că, dacă nu vine nimeni cu o idee, nu se va trece niciodată la nivelul ur­mă­tor. Și-atunci mi-am zis: „Hai să nu mai stăm pe mar­gine și să criticăm, să ve­dem cum putem contribui la schim­bare!”. Cu lecțiile fă­cute, m-am dus la Primărie. Am propus un test: în loc să se ocupe Primăria, să ve­nim noi cu o soluție de amenajare de Crăciun în­tr-un colț de Cluj. Am ales Pia­ța „Mi­hai Viteazu” și am oferit, prin fir­ma fami­liei, 1.000 de euro premiu pentru pro­iec­tul câștigător, „Snow­balls”/ „Bul­­gări de zăpadă”. A fost, dintr-o da­­tă, altceva, nu doar la nivel de Cluj, ci la nivel de țară. Nicăieri nu găseai de­cât ghirlande agățate de stâlpi, brazi, reni și Moși Crăciuni. Impactul a fost ime­diat: clujenii căutau Piața „Mihai Vi­tea­zu”, deși zona respectivă nu te prea îmbie la plimbare. Testul a func­ționat! Proiectul câștigător de anul următor, „Forest Spirits”/ „Spi­ri­te­le Pă­durii”, a rămas până azi în is­toria Clujului. A fost mutat în pia­țe­ta din fa­ța Casei „Matei” și e unul din­tre punc­tele de atrac­ție ale orașu­lui. Nu ținem să ne arogăm merite pentru cum arată acum Clujul de sărbători, pentru că nu ne-a interesat asta, ci ca ceea ce facem să aducă un dram de frumos în viața celor din jur. Și credem cu tărie că, atunci când facem ceva, trebuie să iasă cât mai bine cu putință.

Un festival al luminii

– De la un simplu concurs de iluminat festiv ați făcut pasul la un festival al luminii, un concept deloc cunoscut la noi până atunci. Cum a fost primit de clujeni?

– În 2017, am avut un declic: am primit mai puține propuneri cu soluții de iluminat festiv, și nu de o calitate care să ne mulțumească. Ne-am luat inima în dinți, am fondat o asociație, și de atunci încercăm să aducem un pic de inspirație de afară, pentru a demonstra mai bine capacitatea instala­țiilor de lumină de a vrăji lumea, de a ocupa un spațiu și de a schimba, într-un mod surprinzător, atmo­sfe­ra orașului. Ajunge, uneori, un simplu deta­liu de lumină, ca să se schimbe total atmosfera unui loc! Așa că am făcut pasul spre un festival al lu­minii. Scopul a fost de a aduce artiști consacrați, pe care uneori îi vezi doar în marile muzee. Așa cum Electric Castle ți-i adu­ce pe Iggy Pop și pe Gorillaz aici, aproape de casă, iar Untold ți-i aduce pe Armin van Buuren și pe David Guetta, „Lights On” îți oferă acces la niște lucrări impre­sio­nante, semnate de mari artiști contemporani.

La început, ne era foarte greu să le explicăm autorităților ce anume e o instalație de lumină… Dar im­pactul a fost spectaculos și de aceas­tă dată, și nu era un eve­ni­ment care să vândă mâncare sau vin fiert. A fost pentru prima oară când oamenii au stat la coadă ca să intre într-o biserică, fără să fie vor­ba de moaște sau de vreun hram: am expus o instalație de lumină într-o biserică, lângă Universitatea „Babeș-Bolyai”, iar lumea a stat, literalmente, la coadă ca să vadă artă contemporană!

Un eveniment care nu deranjează

– Clujul este, prin excelență, un oraș al festivalurilor. Ce aduce diferit un festival al luminii?

– Noi suntem, prin definiție, un festival de explorare urbană. Când e „Lights On”, să te aștepți că vei ajun­ge în locuri în care poate n-ai mai ajuns în propriul tău oraș și să descoperi zone care îți vor vorbi așa cum n-au mai făcut-o nicio­da­tă. La ultima ediție, am expus în zona Record din Cluj. Iar cei care aveau afaceri acolo    ne-au spus că în perioada „Lights On” au avut cel mai mare număr de clienți de când existau ei. Asta, tocmai pentru că festivalul canalizează aten­ția publi­cu­lui către anumite zone. Apoi, noi suntem un eve­ni­ment absolut gra­tu­it. Pur și simplu, oferim o mo­da­litate inedită de a-ți petrece seara în oraș, descoperind niște instalații, niște mesaje artisti­ce la care poate nu te-ai gândit niciodată și care îți vor ridica niște întrebări. Unele instalații sunt mai simple, altele mai abstracte. Dar toate sunt legate de un fir epic, pe care încercăm, an de an, să-l co­nec­tăm cu problematici care ne privesc pe toți. Anul trecut am vorbit despre criza energetică într-o manieră creativă, arătând faptul că un întreg festival de lumină întins pe 10 zile consumă mai puțin cu­rent electric decât trei apartamente în care familiile își petrec serile făcând lucruri obișnuite, de la gătit la scris teme și privit la televizor. Am explicat pu­bli­cului că e mai eficient energetic să vii la „Lights On” și să stingi lumina acasă timp de o seară. Cam­pania noastră a fost prezentată la mai multe festi­va­luri, ca exemplu de „Așa da!”.

Apoi, suntem un eveniment care, spre deose­bi­re de altele, nu deranjează. Că mergi la 8 seara, că mergi la 6 dimineața, în decembrie, cât încă e bez­nă, efectul e același, te poți bucura de instalațiile de lumină fără ca cineva să sune la Poliție pentru că e zgomot, ori că e deranj pe stradă. Nu suntem cei mai mari, cei mai tari, cei mai cei, noi vrem doar să îți arătăm că atunci când lumina e pusă în valoare cum trebuie, un oraș din România arată la fel de bine ca oricare alt oraș occidental. Avem ceea ce au și alții, poate ne lipsește un pic de curaj.

– În ce fel schimbă atmosfera orașelor eveni­mente de tipul „Lights On”?

– La primele două ediții am avut un chestionar, pentru a vedea impactul festivalului asupra orașu­lui. Am aflat că mulți oameni veneau de la distanțe con­siderabile pentru a se bucura de evenimentul nostru. Deci, e o componentă turistică destul de im­portantă. Mereu, când anunțăm expoziții de lumi­nă în orașe din țară, primim mesaje de la oameni care ne cer informații concrete, unde să vină, cum să facă…

Ce mai aduce nou un astfel de festival? Clujul este, iarna, unul dintre puținele orașe care îți oferă și altceva în afara clasicului târg de Crăciun. Există, evident, un public pentru târgul de Crăciun și există un alt public, dornic să-și descopere orașul, să se lase fascinat de povești, de instalații, să descopere artă contemporană sau modalități noi de manifes­ta­re artistică, să iasă din zona în care îi place să stea cât mai confortabil. Nu doar aceiași reni, ace­leași steluțe… Evident, ar fi ok și așa. Dar dacă te duci un pic mai departe să vezi cum e împodobit Parisul, să vezi cum arată Ber­li­nul, o să înțelegi că nevoia omului mo­dern e un pic mai complexă. Și că, dacă hră­nești această nevoie, în mod cert, omul te va ține minte și va reveni în ora­șul tău.

„Mi-e dor de tine”

– Una dintre instalațiile de lumină care au avut cel mai mare succes de public a fost realizată de voi: „Mi-e dor de tine”, pe care ați prezentat-o în mai multe co­mu­nități românești. De unde succesul de care se bucură?

– În 2014, când am coborât din tren în fața gării din Amsterdam, am dat peste o instalație mare de neon cu mesajul „Today I Love You” („Azi te iubesc”). Un mesaj sim­plu, foarte vizibil, semnat de artistul italian Massimo Uberti, care mi-a rămas în minte. La prima ediție de fes­tival am în­cer­cat să aducem lucrarea asta, dar cos­turile erau dublul bugetului pentru tot evenimentul. Am pus ideea deoparte, dar am rămas fixat pe o lucrare de neon. Îmi place foarte mult neonul: o sticlă um­plută cu gaz inert, care se aprinde. E o com­bus­tie acolo, o poezie în sine, e o lume captată în sticla aceea! „Hai să facem și noi o lucrare inspirată de «Today I Love You»!”. Noi organizam deja, o dată pe an, o piață de flori pe strada Potaissa din Cluj. Și acolo, la intrare, aveam un mesaj cu „Mi-e dor de tine”. În viziunea noastră, strada era atât de frumoasă în timpul evenimentului, încât, după ce se încheia, rămâneai cu un soi de gol, cu un soi de dor. „Mi-e dor de tine” a prins foarte bine acolo. Și atunci am zis să facem și o instalație din neon cu acest mesaj. Am montat instalația pe Podul „Elisabeta”, peste Someș, în dreptul Cetățuii din Cluj. Cineva a pus o fotografie pe Internet, iar presa locală specula că „Mi-e dor de tine” e mesajul unui tânăr pentru iubita lui. Apăru­seră sute de comentarii, imaginea începea să circule pe rețelele de socializare. În seara când am luminat-o, instalația a înregistrat un succes nesperat de mare. Îi vorbea fiecărui om în parte, fiecare dintre cei care o vedeau avea ceva de care să o lege, fie că era o persoană, un loc sau un eveniment. O personaliza! Și atunci ne-am gândit că dacă trimitem instala­ția asta departe de casă, în mijlocul unei co­munități de români plecați de mulți ani în străinătate, ea va căpăta un alt sens și va avea o putere incredibilă. Așa a și fost! În 2019, am reușit să o expunem în inima Lon­drei. Atât de puternice au fost reac­țiile, că evenimentul nostru a fost a doua știre pe ProTV, la buletinul de seară! Și astăzi, am­ba­sa­do­rului României în Statele Unite ale Ame­ricii, unde am ajuns mai apoi, spune că „Mi-e dor de tine” e cea mai puternică creație vizuală ca­re a fost expusă în ultimii 30 de ani, în afara gra­nițelor țării, datorită impactului pe care l-a avut acolo. N-am țintit galerii, n-am țintit spații închise, n-am țintit muzee: am căutat spații vizibile, spații în care co­munitatea de români de foarte multe ori nu ajun­ge. Și asta a însemnat foarte mult pentru româ­nii noștri. În zona Canary Wharf din Londra lucrează mii și mii de români, extrem de bine pregătiți, ex­trem de talentați, oameni cu școală multă, cu joburi foarte bine plătite. Am dus acolo instalația „Mi-e dor de tine”, iar șocul a fost total: oameni care treceau pe lângă noi, vorbind o engleză britanică perfectă, în secunda doi, după ce instalația s-a pornit, se blocau și treceau pe limba română, întrebau ce se întâmplă acolo, de unde a apărut mesajul. A urmat un val uriaș de emoție, oameni care ne explicau cât de mult a însemnat mesajul acela pentru ei, cum și-au sunat prietenii și familiile, inspirați de acel „Mi-e dor de tine”. Unii chiar ne-au mărturisit că acela a fost imboldul de care aveau nevoie ca să se reîntoarcă acasă, în România. „Mi-e dor de tine” e o instalație foarte personală. Am refuzat să o expunem în multe locuri, tocmai pentru a nu-i lua din putere. Vrem să o ducem și în alte co­munități de români…

„Cultura nu doarme niciodată”

– Până să ajungeți din nou cu instalațiile voas­tre în diaspora, veți fi prezenți toamna aceasta la Timișoara. Tema câștigătoare a Timișoarei pentru programul Capitală Culturală Europeană a fost tema luminii, care v-a venit mănușă vouă, celor de la „Lights On”. Ați anunțat deja că va fi cea mai mare ediție de festival al luminii pe care ați organizat-o vreodată…

– Ceea ce propunem pentru Timișoara e ancorat în lucrurile pe care le facem de ceva vreme, dar privește un pic și spre viitor. E un concept mult mai curajos, care privește viața de noapte din România. Concluzia noastră, după 5 ani de „Lights On”, este că nu avem activități culturale pe timp de noapte. Ora­șele se închid la ora 22, totul se oprește și ești tri­mis la somn. Ne-am uitat și în programul cultural pen­tru Timișoara 2023 și ne-am dat seama că, într-o for­mă sau alta, cultura se culcă la ora 22-23. Sub sloganul „Cultura nu doarme nicioda­tă”, propunem pentru Timișoara un soi de laborator, în care testăm cât de „cul­tu­rală” poate fi noaptea. Respec­tăm toa­te regulile, toa­te legile, dar creăm un spațiu în care să ne putem des­fășura activități culturale fără a de­ranja pe ni­meni. Pornim de la am­pla­sarea de in­sta­lații de lumină în di­ver­se spații ale ora­șului, atât publice, cât și private, și invităm publicul să se plimbe între ele, să descopere Timi­șoa­ra. Vom avea in­sta­lații expuse în zo­na cartie­rului Io­sefin, vom avea instalații și pe Bega, pen­tru prima oară vom expune artă con­temporană pe apă, în România. Încercăm să readu­cem la viață inclusiv locuri pe care orașul poa­te le-a uitat. Vom organiza primele tu­ruri ghidate de noapte pe care Timi­șoara le-a văzut vreodată. Vom coin­cide cu debutul ex­po­ziției „Brâncuși” la Timișoara, unul dintre pilonii pro­gramului Capi­ta­lei Cul­tu­ra­le Europene. Dacă se așteap­tă un pu­blic numeros în perioada res­pec­tivă, e bine să îi putem oferi și lu­cruri pe care să le facă după lăsarea serii. As­ta facem noi.

– Andi, de unde crezi că vine fas­cinația omului pentru lumină?

–    Lumina e un element extrem de simplu, dar cu o putere de atracție foar­te mare. Cele mai multe și mai fru­moa­se amintiri ale noastre sunt amin­tirile încărcate de lumină. Toată me­mo­­ria noastră vizuală pornește de la existența luminii. Lumina face parte din zona noastră de fericire.

Fotografii: Lighs On România / Asociația Daisler