RODICA CULCER despre… „Deocamdată, ucrainenii încearcă să câștige timp”

– Țările de Jos și Danemarca au decis să livre­ze Ucrainei avioane de luptă F-16, spre marea ne­mul­țumire a părții rusești. La ce urmări să ne aș­tep­tăm în conflictul ucrai­nean?

– Urmările acestei decizii mult așteptate de Ucra­ina și prea mult tergiversate de SUA, care trebuia să-și dea acordul, fiind vorba de o tehnologie ame­ri­cană, nu vor fi imediate. Piloții militari ucraineni vor avea nevoie de 3-6 luni de pregătire pentru a în­văța să piloteze aceste aparate, de o mare comple­xitate tehnologică. În cel mai fericit caz, o parte din avi­oanele F-16 vor putea fi utilizate de armata ucraineană la sfârșitul anului, iar restul, cândva, anul viitor. Deși avioanele F-16 au fost oferite Ucrainei cu condiția ca ele să nu fie folosite în afara terito­riu­lui său național, Rusia și-a intensificat retorica beli­coa­să la adresa Occidentului, pe care îl consideră agre­sor, și continuă să ame­nințe indirect cu folosirea armei nucleare, mobi­lizând în același timp armata de politicieni și formatori de opinie din Occident, pe care o finan­țează de multă vreme. Dacă ne gândim însă mai întâi la evoluția războiului din țara vecină, nă­păstuită de „Imperiul Răului” cu centrul la Krem­lin, putem anticipa că Rusia va continua să facă prăpăd în orașele și satele Ucrainei, omorând civili nevinovați și bom­bardând spitale, școli și cartiere de locuințe, pentru a provoca pierderi cât mai mari ucrai­nenilor și a-i demoraliza, înainte ca avioanele F-16 să intre în luptă și să distrugă pozițiile ocu­panților ruși. Abia atunci vom asista la o nouă fază a războiului, în care ucrainenii și-ar putea recuceri cel puțin o parte din teritoriile ocupate de ruși, for­țând Moscova să accepte negocieri de pace rezo­na­bi­le. Iar dacă se va ajunge la o retragere a rușilor din es­tul și sudul Ucrainei, atunci s-ar putea ca la Mos­co­­va lupta pentru pu­tere să se intensifice, cu rezul­ta­te greu de pre­văzut. Deocamdată, ucrai­ne­nii în­cear­că să câș­tige timp, atacă obiective în inte­riorul Ru­siei, inclusiv la Moscova, pentru a forța Krem­li­nul să se concentreze asupra propriei apărări, și aș­teap­tă ca mult visatele avioane F-16 să schimbe cursul conflictului în favoarea lor.

– Liderii națiunilor BRICS (Brazilia, Rusia, In­dia, China și Africa de Sud) s-au reunit într-un summit în care au aprobat ex­tinderea blocului cu încă șase membri – Iran, Etiopia, Emiratele Arabe Unite, Arabia Sau­dită, Egipt și Argentina. Să ne aș­teptăm la un rival de talie mare al Occidentului?

– În noua sa componență, BRICS va genera de­ja 37% din produsul intern la nivel global, dar vii­to­rul său este greu de anticipat. Cert este că ex­tin­derea BRICS și afirmarea sa pe plan global este în primul rând un proiect politico-financiar al Chinei, căruia i s-a alăturat și Ru­sia, după izolarea sa pe plan inter­na­țional, cau­zată de războiul pornit îm­po­triva Ucra­inei. Beijing-ul a reușit să mobilizeze majorita­tea statelor lovite de sancțiunile economice ame­ricane, care le sufocă financiar, promovând propriul sistem de plăți internaționale, și încu­rajând plățile în renminbi, valuta națională chineză. Astfel, China speră să se protejeze și de alte măsuri puniti­ve pe care America le-ar putea impune în campania de blo­care a expan­siunii economice a Chinei. Ob­ser­văm, de altfel, că BRICS, mai ales în varianta sa ex­tin­să, nu este un spațiu al democrației și al liber­tății civice și economice, ci include destule state cu re­gi­muri autoritare, fără nici o considerație pen­tru drepturile omului. Multă vreme, Washing­ton-ul a cre­zut că poate rezolva problemele generate de aces­te regimuri, recurgând la meto­da facilă a sanc­țiunilor economice. Acum, iată că vizații reacțio­nea­ză, coalizându-se sub pa­tro­najul Chinei. Vor dori însă democrații, fie și imperfecte, ca India, Ar­gentina și Brazilia, să se subordoneze regimului autoritar de la Bei­jing, să accepte dominația Arabiei Saudite și să colaboreze cu o teocrație brutală ca Ira­nul? Totodată, statele africane știu bine că ceea ce Beijing numește colaborare este, de fapt, o formă de colonizare. Iar SUA contracarează dis­cret, dar ferm această mișcare de coagulare a unei opoziții globale, consolidând alianțele din Pacific, cu Aus­tralia, Japonia și Coreea de Sud. Așadar, deși sun­tem departe de detronarea valutei americane, ex­tinderea BRICS anunță reașezări importante în sis­temul financiar inter­național și provoacă Occiden­tul la o regân­dire radicală a politicii sale economice mon­diale, în special față de țările emergente.