Mama a fost cadru didactic o viață întreagă. O meserie pe care a practicat-o cu foarte mult devotament și dăruire, față de generațiile de copii pe care i-a învățat. După ce s-a pensionat, toată afecțiunea pe care a manifestat-o față de elevi s-a transferat asupra necuvântătoarelor care umplu curtea casei noastre. E vorba de păsări. Niște frumuseți de găini, cocoși și, bineînțeles, puișori, fără de care nu există primăvară în familia noastră. Găinile mamei sunt „doamnele” casei. Sunt tratate, pe lângă hrana necesară, cu dragoste, mângâieri, „dormitor” curat, iarbă proaspătă zilnic și, bineînțeles, multă dezmierdare. Prin urmare, nici nu-i de mirare că fiecare mișcare făcută de mama este supravegheată îndeaproape de cârdul de înaripate care o urmează peste tot. Dacă tata sau eu ne mai burzuluim la ele pentru că ne stau în cale și ne împiedicăm din cauza lor, mama ne apostrofează, să nu cumva să-i jignim „fetele”. Aproape fiecare din ele are un nume care le reprezintă foarte bine: Pitica, Neagra, Prințesa, Prințu, Moțata. La un moment dat, din mulțimea de vorbărețe s-a remarcat o găină albă cu gâtul golaș, care devenise preferata mamei. Era atât de prietenoasă, încât în momentul în care se apleca spre ea și îi spunea „Hai la mine”, găinușa venea imediat și i se urca pe laba piciorului, așteptând să fie luată în brațe.
Răsfățul de care se bucură „cucoanele” curții este ridicat la cele mai înalte cote, dar răsplata este pe măsura efortului. Zilnic, cuibarele au cel puțin trei ouă fiecare, ouă de care ne bucurăm și noi, dar și cei cărora le dăruim din ele.
Persoanele care folosesc expresia „ai creierul cât al unei găini” nu cunosc sensul adevărat al acestor cuvinte. Micile ființe au mintea exact cât trebuie de mare, încât să înțeleagă că sunt iubite din tot sufletul și, prin urmare, când luăm câte una în brațe, ea „ne vorbește” în graiul ei păsăresc, atât de frumos, că nu ne mai vine să-i dăm drumul. Singura neînțelegere dintre păsările noastre și celelalte animăluțe din curte este povocată de cățelușa noastră, Azorica. Ce-o fi în mintea ei, numai ea știe! Pentru noi rămâne o enigmă de ce, zi de zi, cu un tupeu de nedescris, urcă unde sunt așezate cuibarele, ia un ou de acolo, apoi se duce la ea în culcuș și îl păzește. Nu îl mănâncă, nu îi sparge coaja ci, pur și simplu, stă covrig lângă el și mârâie de mama focului, dacă vreo pasăre se apropie. Cine știe cu ce-or fi supărat-o vreodată găinile noastre, de le umilește furându-le ouăle în văzul lumii.
Oricum, noi le iubim pe toate – găini, câini și pisici, cu aceeași dragoste, pentru că ne fac viața și curtea plină de veselie.
Vă îmbrățișez cu drag!
MĂDĂLINA B. – com. Checea, jud. Timiș
Romanian