Diana Buzoianu (Vicepreședinta Comisiei de Mediu a Camerei Deputaților): „România are nevoie de un DNA al pădurilor, care să lupte cu dezastruoasele infracțiuni de mediu”

„România pierde anual, numai din tăierile ilegale de păduri, 6 miliarde de euro!”

– Ați depus în Parlament, în luna Noiembrie, un proiect de lege destinat înființării unui DNA dedicat infracțiunilor de mediu. De ce considerați că este nevoie de o nouă instituție?

– Am descoperit cu stupoare că aproximativ 95% dintre dosarele deschise pe infracțiuni de me­diu rămân nerezol­va­te. Fie sunt clasate, fie date cu renunțare la urmărire penală. Asta, în timp ce noi știm din raportul pe țară întocmit de Comisia Euro­pea­nă că România pierde anual, numai din tăierile ilegale de păduri, 6 miliarde de euro! Nu mai vor­bim despre afacerile ilegale cu deșeuri, și ele cu su­me uriașe. Dincolo de deficitul economic, pierde­rea cea mai grea a ro­mâ­nilor e cea de sănătate. Pier­dem ani din viață din cauza poluării, dăm foc, în­gropăm, aruncăm de­­șe­uri în râuri, ne tăiem pă­du­rile, iar toate astea ne pun viața în pericol. Acești infractori, care câș­ti­gă ilegal averi provocând de­zas­tre ecologice, nu ar mai continua să facă asta dacă ar exista conse­cințe penale pentru ei. Însă, deo­camdată, nu ajung în fața instanței, nu dau so­co­teală, nu ajung să plă­teas­că pentru pagubele pro­duse comunită­ți­lor. Avem legi, dar nu sunt aplicate. Ne-am uitat la ce­lelate state europene, ele ce au făcut? Nu suntem singurii care se confruntă cu ast­fel de infracțiuni de mediu. Am văzut că acolo unde există probleme legate de deșeuri și defrișări, au început să se gă­sească soluții, iar una dintre ele este specializa­rea pro­curorilor și a personalului auxi­liar care să aju­te în gestionarea acestor dosare, ba chiar a in­stan­țelor. Această specializare pe mediu poate duce la rezultate palpabile, chiar spectacu­loa­se. Când in­frac­torii de mediu vor vedea că se apli­că legea, vor fi consecințe reale, nu doar pe hâr­tie, lucrurile se vor schimba. Deocamdată, își con­ti­nuă afacerile nestingheriți, trăiesc în opulență, câș­tigă munți de bani, din care sponsorizează cam­pa­nii politice, elec­torale, pentru partidele care le oferă protecție. Până în prezent, parlamentul nu a votat o legislație fermă, de luptă, împotriva mafiei lemnului sau a gunoaielor. Ba chiar a slabit legis­lația existentă, cu tot felul de amendamente. Este evident că parlamentarii nu își doresc ca acești infractori să fie prinși. Ce vreau eu este ca măcar legislația actuală, să fie    respectată, pusă în prac­tică. Din păcate, când am prezentat proiectul de lege în comisii, au avut loc discuții halucinante, în care parlamen­tarii au negat faptul că avem pro­ble­me de me­diu, au negat chiar și cifra de 6 miliarde de euro din raportul Comisiei Euro­pene, cifră pe care chiar ei o tre­cu­seră în ra­­portul pentru PNRR, dedicat fon­du­rilor de mediu! „Ce treabă are Comisia Euro­pea­nă? De unde știe ea situația din Ro­mânia?”. Ei neagă chiar și rapor­tul Curții de Conturi, care arată pre­judiciul uriaș adus econo­miei Ro­mâ­niei de tă­ierile ilegale, sau da­tele In­venta­ru­lui Fo­restier Național, ce arată că, anu­al, dispar ilegal din pă­duri 20 de mili­oa­ne de metri cubi de lemn. Iar PNL și PSD sus­țin în comi­sii că toate aceste date sunt subiective, venite de la niște eco­logiști isterici, și că nu merită luate în calcul.

– La nivelul populației țării, infrac­țiu­ni­le de mediu sunt cunoscute? Ce reacție au oamenii?

– Dacă ieșim acum pe stradă împreună și întrebăm primul om întâlnit ce știe el despre mediu, ne va spune pe loc o poveste legată de o pădure tăiată, de mormane de gunoaie arun­cate pe câmp sau în cartier, de râuri otrăvite. În August, am pornit într-un autocar îm­pre­ună cu colegii de la USR Tineret într-o caravană timp de o lună, prin 12 județe. Dintre cei cu care am vorbit despre proiectul de lege, n-a fost unul care să nu spună că trebuie făcut ceva cât mai re­pe­de. Noi am crezut că va trebui să le explicăm de ce este nevoie de un DNA al pădurilor, dar, de multe ori, s-a în­tâm­plat in­vers, ei ne spu­neau nouă des­pre prăpă­dul me­diu­lui. La Oradea, un tânăr a venit la noi spunând: „da­ți-mi să semnez!”. L-am în­tre­bat de ce e atât de con­vins și ne-a po­vestit că el muncește de mai mulți ani în străinătate. Când s-a în­tors în țară și a mers în satul bunicilor, unde avea câteva hec­tare de pă­dure de care nu se atinsese, ce să vezi, pădurea fusese toată tăiată. De cine? Nu se știe, nu a pri­mit niciun răs­puns. Pe faleză, o doam­nă din Constanța ne-a spus că, atunci când fiul ei, pă­durar, îi cere un sfat, ce să facă atunci când vede că se fură, ea se gândește mai întâi la viața lui. Dacă ar ști că statul îi oferă vreo protecție, un spri­jin, l-ar sfătui să se lupte, să apere pădurea. Din în­tâlnirile noastre de pe teren, a rezultat că statul îi apără tot pe ăia care îl amenință, îl atacă, îl hărțu­iesc pe pădurarul ce vrea să își facă treaba corect, sau pe localnicul care încearcă să apere natura. Avem cazuri recente de cetățeni amendați pentru că au sesizat autorităților munți de gunoaie ampla­sați pe malul râului, în natură.

„În Făgăraș au dat foc la un munte, ca să șteargă urma tăierilor ilegale”

– Ce s-a întâmplat cu marile dosare deschise pentru tăieri ilegale?

– Avem dosare prescrise în mod rușinos. De curând a fost prescris dosarul Hrebenciuc, în care au fost retrocedate ilegal 43000 de hectare de pădure, cu un prejudiciu de 300 de milioane de euro! Și-a recunoscut vinovăția, faptul că a inter­venit pe lângă diverși funcționari și, după 8 ani de zile, în care dosarul a fost plimbat în diferite instan­țe, acum s-a prescris. E curat ca lacrima Hreben­ciuc. Un alt caz dramatic s-a petrecut în Făgăraș. Am fost și am văzut: un munte întreg tăiat, ras tot, 300 de hectare de pădure, apoi, ca să nu mai existe dovezi, să se verifice cioatele, au dat foc. A ars tot muntele ăla. Vorbim și aici de zeci de milioane de euro prejudicii și de dezastru ecologic. Anul ăsta, în dosarul Cheresteaua 1, capii rețelei au fost con­damnați la închi­soa­re, dar atenție, pentru eva­zi­une fiscală, pentru că nu își declaraseră pro­fi­tul, nu pentru tă­ierea pă­durilor, pentru că și acolo fapta s-a pre­scris, la fel ca în do­sarele Che­resteaua 2 și 3! Nici măcar nu au ajuns pe masa instan­țe­lor, au ră­mas la procu­rori. Am con­vingerea că dacă am fi avut DNA-ul pădu­rilor, oamenii ăștia nu ar fi scă­pat. România ar câștiga enorm de pe urma unei instituții specializate, iar faptul că asta este o ten­dință europeană nu face decât să îmi confirme convingerea.

„E clar că sistemul a clacat în fața infracționalității”

– Cum ar putea procurorii de mediu să își facă treaba corect, dacă nu există consens la auto­ri­tatea de stat decidentă?

– Nu sunt idealistă să cred că, peste noapte, o in­stituție nou înființată va avea câștig de cauză ime­­diat. Dar trebuie să pornim de undeva și trebuie să începem chiar acum. Eu sunt un om optimist, când văd o îmbunătățire, vreau să o împărtășesc cu toa­tă lumea, să mă bucur. Dar este foarte clar că sis­temul este blocat, a clacat în fața infracțio­na­li­tă­ții ca un corp cu o puternică fractură, căruia po­liticienii îi recomandă un plasture. Mi s-a spus în comisii că există câțiva procurori, care au participat la confe­rințe legate de legislația europeană din domeniul mediului. Un DNA specializat ar însem­na, în sfâr­șit, o portiță pentru procurorii care chiar vor să ducă la capăt un dosar legat de o in­fracțiune de mediu. Să se focuseze pe do­meniu, să aibă pâr­ghii și bugete reale pentru a opri situații ce afec­­­tea­ză comu­ni­tăți întregi. Comunități în care autori­tățile locale, în loc să îi pro­tejeze pe oa­meni, fie închid ochii, fie sunt complici sau chiar autori ai infrac­țiunilor. Eu nu cred că toate instituțiile sta­tu­lui sunt aca­pa­ra­te în întregime de oameni co­rupți. Peste tot există indivizi care se aliniază siste­mului, dar și oa­meni co­recți, pe care tre­buie să îi în­curajăm și să îi pro­te­jăm. Do­­sarele de mediu sunt o pro­­ble­mă de sigu­ran­ță națională.