Laura Benedek (formația „7th Sense”): „Cântăm despre vremurile moderne, pe care le trăim și le cunoaștem”

• Printre performerii anului 2023 în muzica românească, trupa 7th Sense ocupă un loc aparte. La patru ani de la înființare, formația compusă din absolvenți ai Conservatorului bucureștean a avut o vară și o toamnă de vis, cântând la cele mai mari festivaluri de jazz din țară, Gărâna, Smida, Jazz in the Park, și debutând pe scena inter­națională printr-un concert la Istanbul •

„O surpriză foarte plăcută să avem un public atât de tânăr interesat de jazz”

– Anul 2023 a fost foarte bun pentru voi. Ați cântat cu succes pe toate scenele importante din țară. Cum vă simțiți?

– Suntem foarte încântați. A fost un vis și un scop al nostru să ajungem acolo și, sincer, am crezut că va dura, probabil, zece ani, ca să reușim să avem acces la aceste festivaluri. Publicul a re­zo­nat cu muzica noastră, s-a dus vorba până la or­ga­nizatorii marilor festivaluri, le-a stârnit interesul, așa că n-am ratat niciunul anul ăsta. De pildă, la Cluj, la Jazz in the Park, am cântat și cu un an în urmă, în ultima zi, pe la ora 2, când am avut vreo 20 de spectatori, dintre care 10 erau colegii, prie­tenii noștri. Însă reacția a fost atât de bună, încât anul ăsta a fost plin la concertul nostru, cred că am avut 700 de oameni. Avem un nucleu de fani foarte activ și în mediul online, care ne ajută foarte mult. Majoritatea sunt tineri și chiar foarte tineri, de la 17-18 ani, până pe la 35-40 de ani.

– E surprinzător faptul că tineri de 17 ani ascultă jazz, merg la concerte…

– Da, însă e o surpriză foarte plăcută. Nici noi, la vârsta lor, nu eram atât de atrași de jazz, dar lu­crurile s-au schimbat în țară, e o deschidere mai mare, au apă­rut și aceste festivaluri priete­noa­se și bine organizate, ce au atras public tânăr. Im­portant este și faptul că muzica noastră se gă­seș­te pe plat­for­mele on­line, poate fi ascultată acolo. După con­cer­tul de la Cluj, ne-a interceptat un grup de adoles­cenți care ne-au spus că au aș­tep­tat concertul nostru tot anul. Foarte fain, ne-am bucu­rat e­norm, mai ales că nu eram noi chiar cei mai faimoși din festi­val. Era exact cum vi­sam noi când am început să cân­tăm, cum ar fi să ne aș­tep­te fanii după con­cert…

– Tu cum ai desco­pe­rit jazz-ul, ce te-a fă­cut să te îndrepți către el?

– Acum zece ani, pe când eram în clasa a zecea, făceam parte, în Bra­șovul natal, din­tr-un ansamblu vocal in­stru­mental ce se nu­mea Canzonetta. Cân­tam cu de toate, la flaut din lemn – blöckflute, la xilofon, instrumente de percuție, abia apoi am ajuns la chitara bas. Fiul dirijoarei este Mi­chael Acker, unul din­tre cei mai buni basiști din România, el m-a în­curajat să dau la Conser­va­tor, la secția de com­po­ziție jazz. Cred că grupul din Brașov și gusturile muzicale de-atunci și-au pus amprenta pe mine și m-au îndreptat spre jazz. Știam din studenție că vreau să cânt live, pe scenă.

„Lumină în haos”

– Trupa voastră, în­ființată în Conser­va­tor, aduce un suflu nou, mo­dern în jazz-ul ro­mâ­­nesc. Cum s-a for­mat sti­­lul, amprenta voastră?

– Am pornit această trupă în urmă cu patru ani, pe când eram colegi la secția de jazz a Con­ser­vatorului bucureș­tean. Unii au plecat în străină­tate, dar nucleul a rămas intact, adică tri­oul format din Lucas, la chitară, Ser­giu, la trom­petă și eu, la bas. La în­ce­put, cântam co­veruri, piese com­puse de alții, dar nu la standarde clasice de jazz, așa cum se obișnu­iește. Asta, pentru că noi nu am trăit în anii în care au fost compuse, nu cunoaștem acele vremuri, așa că am vrut să cântăm des­pre timpurile moder­ne, în care trăim. Sursa noastră de inspirație a fost scena londoneză și britanică, în general, de jazz. Am vrut să aflu ce-i inspiră pe a­cești tineri muzi­cieni, care-i viața, istoria lor, așa că scena britanică a fost subiectul lucrării me­le de licență. Inițial, în­cercam să-i copiem, apoi, având în vedere că Lu­cas vine din Co­lumbia și adu­ce un aer sud-a­me­ri­can, iar Ser­giu este atras de mu­zi­ca rock, fiecare are alte surse de inspi­ra­ție, am început să ne con­tu­răm propriul stil. Nu știu dacă sun­tem 100% ori­gi­­nali, dar mă bucur când vin la noi oameni după con­cer­te prin ța­ră, ne spun că ne recu­nosc mu­zica și ne felicită.

– Muzica voastră este instrumentală. Cum se nasc piesele? De la ce porniți?

– Am descoperit di­verse metode ce ni se potrivesc, dar întot­dea­una compunem îm­pre­ună, Sergiu, Lucas și eu. Unul dintre noi spu­ne „aș vrea să compu­nem o piesă despre asta”. De pildă, avem o piesă ce se numește „After Leipzig”. Eu am fost plecată la Leipzig, timp de șase luni, într-un schimb de expe­riență, în cadrul programului Erasmus. O experiență incredibilă, ce mi-a schimbat perspecti­va și m-a convins să-mi fac o trupă. Însă când m-am întors la facul­ta­te, am avut parte de reacții foarte negati­ve, co­men­tarii, o at­mo­sfe­ră toxică. Le-am spus bă­ieților că vreau să com­pu­nem o piesă le­gată de acea perioa­dă, de fu­ria, frus­tra­rea, de fe­lul în care m-am simțit atunci.

„Am avut un an 2023 grozav”

– Ai vreun regret legat de faptul că nu ai rămas să studiezi și să-ți construiești o carieră în Occi­dent?

– Dacă mă între­bai atunci, chiar și un an după, ți-aș fi spus clar că mi-aș fi dorit, am fost tristă că nu s-a întâm­plat. Acolo am evoluat foarte mult și mi-aș fi dorit să fac un master în Olanda. Însă energia aia bună trăită în Germania mi-a dat o motivație foarte mare, m-am simțit puternică, capabilă de lucruri bune. Am investit multă muncă și energie în trupă, și am înțeles că dacă aș pleca, aș pierde șansa de a vedea unde ar putea ajunge trupa. Oriunde aș merge, aș lua-o de la capăt, și toată munca, toată iubirea depusă în trupă s-ar risipi. Apoi am scos albumul, trupa a început să meargă foarte bine și am avut un an 2023 grozav. Vrem să ne extindem în afară, iar concertul din Septembrie, de la Istanbul, a spart gheața. A fost un festival cu trupe din mai multe țări, am avut parte de un public entuziast, totul a mers foarte fain.

– Ați spart gheața și în zona discografică, cu primul vostru album, „Light in Chaos” (Lumină în haos)…

– Ne dorim foarte mult să îl scoatem și în format fizic, mai ales vinil, deocamdată el se gă­seș­te în mediul online. Albumul cumulează expe­riența noastră împreună, cei patru ani de facultate, dar și experiențele personale. Vorbește despre cele două lumi cu care ne confruntăm, cea cu vibrații bune, în care încercăm să ne îndeplinim visele, și cea cu energii negative, cu oameni ce ne pun bețe-n roate, cu obstacole de tot felul. Am avut mulți co­laboratori și oameni ce ne-au fost alături la con­turarea discului. Luiza Zan ne-a ajutat enorm. Le-am scris pe instagram unor instrumentiști bri­ta­nici, cărora le-a plăcut proiectul nostru, și au acceptat să ni se alăture. Pe ultima piesă a discului, i-am strâns laolaltă pe toți 15 muzicieni, în ideea că împreună putem alunga gândurile negre, pie­dicile, putem găsi lumina.

Foto: Cătălin Nae (1), Andrei Moșloc (2)