
O pâclă grea, un miros pregnant de cauciuc ars se lasă peste București în fiece noapte de sfârșit de săptămână. Este altceva decât poluarea orașului, provocată majoritar de gazele de eșapament, încălzirea locuințelor și emisiile industriale. Un aer cu mult mai periculos pentru sănătate. Un studiu al Institutului Național de Cercetare-dezvoltare Optoelectronică de la Măgurele afirmă că arderea plasticelor elimină în aer de 4000 de ori mai multe substanțe toxice față de lemnul ars! Iar milioane de bucureșteni și ilfoveni respiră acest aer. Este o crimă petrecută sub privirile îngăduitoare ale autorităților statului. Din când în când, oficialii Ministerului Mediului apar la televiziuni care nu-i deranjează cu întrebări incomode și rostesc aceleași minciuni gogonate, pun aceeași placă stricată: condițiile meteo, traficul și încălzirea rezidențială sunt cauzele acestei poluări, nu există alte surse declanșatoare, deși graficele aceluiași Minister al Mediului arată clar că senzorii o iau în sus, precum rachetele cosmice, în weekend, noaptea, când în satul Sintești, aflat în apropiere de Capitală, începe dezmățul focurilor în care se ard cauciucuri uzate.
„Este cât se poate de clar că poluarea de noapte are ca sursă incendierile de deșeuri”
În cele șase luni cât a fost comisar general al Gărzii de Mediu, deși nu a salvat planeta și nu a oprit mafia deșeurilor, Octavian Berceanu a spus deschis ce se întâmplă, a căutat și a găsit soluții, a pornit o luptă ale cărei rezultate s-au văzut imediat. Este omul potrivit pentru a ne explica cine le otrăvește bucureștenilor nopțile.
– Există vreo posibilitate ca aerul cu miros de ars, care invadează Bucureștiul la fiecare capăt de săptămână, să aibă altă sursă, în afara incendierilor de deșeuri?
– Nu. Am trecut de curând, noaptea, prin Sintești, și abia dacă zărești becurile de pe stradă din cauza fumului. Ți se îmbâcsesc hainele, ai impresia că a luat ceva foc în mașină. Oamenii din localitate pun și ei pe internet filmări cu coloane groase de fum. La alt nivel, ai hărțile satelitare, ce îți arată exact despre ce tip de poluare este vorba, care-s posibilele surse. Pe ele se bazează raportările întocmite de departamentul de calitate a aerului al Comisiei Europene. L-am întrebat pe directorul departamentului ce se întâmplă și mi-a spus că România raportează date trunchiate. Arderile de deșeuri produc vârfurile de poluare cele mai periculoase, care distrug organismul mult mai tare ca poluarea „de fond”. Pe baza acestor hărți satelitare se transmit, în țările europene, previziuni și alerte către cetățeni, atunci când apar episoade de poluare. În România, aceste informații nu ajung la public, nu avem nici o avertizare. Chiar și graficele Ministerului Mediului ne arată clar că sursa este în arderile din jurul Bucureștiului, care au loc preponderent în week-end, altfel ar avea aceleași valori toată săptămâna. În week-end se ard deșeuri de cum se întunecă, să nu se vadă fumul, care, seara, când aerul se răcește, este tras spre București. Dacă ar fi vânt, poluarea s-ar disipa și nu s-ar înregistra pe senzori, dar când nu este vânt, circulația aerului este înceată, de câțiva kilometri pe oră, așa că ajunge din Sintești în centrul Bucureștiului cam în două ore. Vârfurile acestea de poluare sunt foarte periculoase pentru sănătate, dioxina conținută în particulele provenite din arderi este aproape letală. Viața bucureștenilor este amenințată grav.
30.000 de euro pe săptămână
– Se vorbește de patru ani de Sintești, a ajuns o localitate celebră în România pentru poluarea pe care o produce, însă nu se iau nici un fel de măsuri. Cine-și ține mâna asupra ei?

– Dintr-o dubiță plină cu cupru provenit din arderea plasticului la Sintești, o familie câștigă 30.000 de euro pe săptămână. Colectorii merg după marfă, carcase de mașini, cabluri, conectori de la rețelele de înaltă tensiune, electrocasnice, apoi le aduc în sat și le ard. Dacă sunt volume mari, le dau foc pe câmp. După ce au ars, merg să recupereze sârma, o încarcă în mașină, apoi totul se adună într-o încărcătură mare, trimisă la sigur. Uneori, mai apare câte un TIR cu cabluri, de la companiile ce schimbă rețelele electrice, de la infrastructura electrică a fabricilor demolate. În Sintești funcționează peste 200 de firme atestate care se ocupă cu deșeurile, cu dezmembrările auto, care merg mână în mână cu arderile ilegale. Dezmembrează mii de mașini importate ca second hand, iau bani pe fierul rămas și ca să scape de canapele, tapițerie, de plasticul din interiorul mașinii, ori le dau foc, ori le abandonează pe câmp. Nu există nici o evidență, date, unde ajung aceste mașini, unde dispar. Statul român refuză de mulți ani să întocmească un program computerizat al trasabilității deșeurilor. Firmele din Sintești au trecute în acte utilaje de prelucrare a deșeurilor, dar dacă faci un control, găsești o curte cu un câine amărât, legat într-un lanț, și toate deșeurile incendiate sau abandonate pe câmp. Sunt firme fantomă, ce acționează prin acte false. Surse din interior au povestit unor jurnaliști că scot și 50-60.000 de euro pe săptămână, bani din care cotizează către poliție, către bulibașa, care trimite mai departe cota către partid, primar, consiliul județean, instituții implicate până peste cap. Așa se produc foarte mulți bani în timp foarte scurt. S-a format o castă de șmecheri, care pune o presiune foarte mare pe oamenii din sat. Mulți nu au acte pe locuințe, nu au nici documente de identitate, așa că sunt la mâna primarului, a polițistului, a celor ce învârt banii. E o zonă infracțională încă de pe vremea lui Ceaușescu, și atunci se ocupau cu recuperări de deșeuri. După Revoluție, au înțeles că pot câștiga bani buni, dacă trimit afară cupru și aluminiu recuperat. Este o structură ce funcționează în România de mulți ani.
„Bani grei, ce ajung să finanțeze partide”
– Ce ați izbutit să faceți ca șef al Gărzii de Mediu?

– Să merg peste ei zi și noapte, uneori însoțit de jandarmi, alteori, singur. De câte patru, cinci ori pe săptămână. Am ajuns cu Garda să descopăr și câte 30 de focuri. Le stingeau când mă vedeau, apoi le aprindeau din nou, după ce plecam, încât am ajuns să le confisc și marfa, și mașina, asta-i durea pe ei mai tare, că-i scotea din joc. După un timp, i-am adunat pe toți în centrul satului, ca să vorbim, să vedem cum stă treaba. Nu s-a oprit afacerea, dar s-au diminuat volumele și nu mai ardeau ca înainte, nu mai venea fumul spre București. Am vrut să-i implic și pe ei, să previn, ceea ce nu se mai întâmplă acum, deși Garda de Mediu are mai multă putere ca atunci, mai multe pârghii legale la îndemână.
– Sinteștiul nu este singurul astfel de punct roșu pe hartă…
– Și la Craiova e grav ce se întâmplă, mai sunt astfel de zone în Mehedinți, în Vrancea. Chiar și în zona Bucureștiului, Voluntari, Ștefănești, Glina, Giulești, Afumați, pe bretelele șoselei de Centură. Se întâmplă fix aceleași lucruri, doar că arderile se fac cu volume mai mici, pentru că-i deranjezi pe oamenii cu bani care au case acolo. Așa că bagi doar câteva șarje și gata. Banii ăștia ajung sus, finanțează partide, campanii electorale, la fel cum au făcut-o și defrișările de păduri. Însă acolo ai niște dovezi, cioate, goluri, dealuri rase, pe când aici nu rămân urme, chiar dacă activitățile afectează milioane de oameni și arderea deșeurilor constituie infracțiune. În unele sate, arderile au loc la o sută de metri în spatele secției de poliție. Ar fi de ajuns să pui o cameră video pe sediul poliției să vezi ce se întâmplă. Mi-au spus pompierii că șefii lor nu le dau voie să treacă în documente că au stins arderi de deșeuri, ci „incendii de vegetație”, așa că nu știm oficial amplitudinea fenomenului. Nu știu pe nimeni condamnat pentru incendierea deșeurilor, deși vorbim de repetabilitate, de o acțiune ilegală continuă și, totodată, de infracționalitate economică asociată. Avem de-a face cu o structură de crimă organizată, o mafie instituționalizată. Instituțiile ce pot lua măsuri directe, DIICOT, ANAF, DNA nu au mișcat un deget, deși costurile de sănătate cauzate de poluare se ridică în București la 6,5 miliarde de euro.
– Tabloul arată de-a dreptul deprimant. Există vreo speranță, vreo portiță de scăpare?
– O să dureze până o să se revolte populația. Asta mi-a spus directorul departamentului pentru calitatea aerului de la Bruxelles. S-a întâmplat și în alte țări și s-a oprit atunci când a reacționat populația. Sâmbăta asta au ieșit să protesteze locuitorii din Corbeanca. Bucureștenii nu par deranjați de faptul că sănătatea și speranța de viață a copiilor sunt în mare pericol.