Protest pentru aer curat la Corbeanca

La sfârșitul lunii Martie, un fapt cu totul ieșit din comun s-a petrecut lângă Bucu­rești, în localitatea Corbeanca. Peste 200 de oameni au ieșit în stradă să protesteze împotriva arderilor de deșeuri care le otrăvesc aerul pe care îl respiră. Când părea că milioane de români s-au resemnat să tragă în piept otravă, locuitorii din co­mu­na Corbeanca și-au făcut auzite glasurile, într-un sud al țării unde toată lumea tace pentru a nu-i supăra pe primari și toată încrengătura lor de rubedenii și cumetrii. În prima sâmbătă din Aprilie, am pornit spre Corbeanca, acolo unde comunitatea locală anun­țase un nou marș de protest, după ce incendieri­le continuaseră, iar autoritățile nu luaseră nici o măsură. Pe drum, la ieșirea din București, zone pe care le știam împădurite se arată acum sterpe, cu sute de arbori doborâți și cu buldozere scormonind pământul. Bucureștiul nu doar că nu are păduri de pro­tec­ție care să-l apere de praful ce se revarsă din câmpie, dar pâlcurile ce au mai rămas sunt decimate și înlocuite cu betoane și șantiere. Intrat în Corbeanca, văd de-o parte și de alta a drumului case dichisite, curți îngrijite, caiși și cireși înfloriți. Este drumul pe care-l fac zilnic, într-un trafic imposibil, mulți orășeni care și-au luat case în Corbeanca, printr-un efort finan­ci­ar consistent, pentru a respira un aer mai curat ca la București. Când colo, au dat de o otravă și mai puternică. Puține zone din România au probleme de mediu atât de grave ca Ilfovul. Sunt sate întregi în care arderea gunoaielor înseamnă o mare afacere, soldată cu maldăre de deșeuri, ce sunt arse noaptea, creând un smog ucigaș. Lângă parcul în care are loc întâlnirea sunt parcate o mașină de poliție și trei dube ale Jandarmeriei. Dacă ar primi ordin, aceste patru mașini ar putea rezolva problema, ar merge noaptea să oprească incendierile, dar ordinul nu vine, și polițiștii stau în soare să păzească mamele cu copii, care țin în mâini cartoa­ne pe care scrie „Natură” și „Vreau aer curat”. Noul protest nu este autorizat. Primăria din Corbeanca nu a mai dat permisiunea pentru un nou marș. Motivul invocat: nu există trotuare disponibile! Dar și fără aprobare, cei ce au venit la acțiune, locuitori din Corbeanca, Buftea, Mogoșoaia și București, au dus la bun sfârșit protestul. Miza este mult prea mare pentru a da înapoi: chiar ­viața.

Sorin Jula, președintele Asociației „Activ Corbeanca”

„Suntem otrăviți picătură cu picătură”

– Când au început problemele cu poluarea în Corbeanca?

– Eu sunt născut în București și con­ti­nui să lucrez acolo. În Corbeanca m-am mutat în 1999, iar copiii mei s-au născut aici. Problemele cu arderile de deșeuri și intoxicarea produsă de ele au apărut acum șapte-opt ani: aerul ăsta ars e mai otrăvitor decât gazele de eșapament din București, de care am vrut să scăpăm. Ne-am mobi­li­zat și, în 2020, am depus o petiție, „Vrem aer curat în Ilfov!” sem­nată de 2700 de oameni din mai multe localități. Sunt 15 ani de când încercăm să mișcăm ceva, să găsim un răspuns de la autorități. Nu s-a întâmplat nimic, deși există prevederi legale. De ceva timp, parametrii de calitate a aerului au scăzut drastic, în special în week-end-uri, aerul devine înecăcios, cu miros evident de fum. E rezultatul oamenilor din localități apropiate, care se ocupă cu recuperarea cu­pru­lui, prin arderi de plastic. Noi suportăm efec­tul. Săptămâna trecută, ministrul Mediului a mers într-un astfel de sat și a declarat că este o problemă socială, a pus pe plan secund problema de mediu și a pasat responsabi­li­ta­tea. O abordare care nu ne dă speranțe că se va schimba ceva. O problemă socială ce pune în pericol sănătatea a localități întregi necesită luarea unor măsuri urgente. Avem în asociație oameni ce lucrează cu copii și știm de la ei că în ultimii ani, imunitatea lor a scăzut grav, fac tot mai des viroze, probleme respiratorii, se vede clar o escaladare a problemelor de sănătate cauzate de poluare. O spun clar și studiile medicale, raportul „Institutului Național de Sănătate Publică” și cel al „Institutului de Pneumofti­ziolo­gie”. Din păcate, toxicitatea nu se vede și mulți nu fac legătura între aerul poluat și problemele de sănătate. Mulți nu au această informație, mai sunt alții care știu, înțeleg, dar nu conștientizează că stă în puterea lor să schimbe ceva. Educația de mediu e la un nivel foarte jos. Din păcate, Săptă­mâna Verde, o opor­tunitate de a educa elevii, de a le arăta cât de important este mediul în care trăim, este ratată prin felul superficial în care este privită de majoritatea școlilor.

„În unele locuri, oamenii sunt amenințați”

– Bucureștenii respiră același aer otrăvit de arderile de deșeuri din Ilfov, dar nu reacționează. De ce tocmai la Corbeanca s-a stârnit un protest? Cum s-a mobilizat comunitatea de aici?

–    Nu suntem niște nou veniți care    vor să profite că subiectul poluării e pe val. Au venit la marșul de protest oameni din Vidra, Tunari, Berceni, ne-au întrebat cum am făcut, au și ei aceleași probleme, dar nu știu cum să se organizeze. În unele locuri se pune presiune pe oameni, sunt amenințați. Noi, fiind mai mulți și deja un corp compact, cu experiență, suntem greu de intimidat. Avem o comunita­te cu un spirit civic mai ridicat, cu o platformă de comunicare, schimbăm idei, dezbatem, am fost în permanență așa. În Corbeanca avem oameni cu diverse pregătiri, oameni ce dau importanță calității vieții, o comunicare foarte activă în jurul acestei asociații, mult curaj. E foarte important ca omul să ia atitudine civică acolo unde trăiește, în familia sa, pe strada, în satul, orașul lui. Dacă sari peste asta și te duci să strigi pe la ministere, la Guvern, mi se pare că ai luat-o de la coadă la cap. În comunitate începem cu informarea. Noi nu am mărșăluit în Corbeanca ca să ne audă Bucureștiul, ci pentru a-i trezi pe vecini, pe indiferenții din localitatea noas­tră. Avem mulți oameni conștienți, activi civic, totuși, suntem puțini, avem nevoie de mai mulți pentru a schimba ceva. Un sistem nu se schimbă sin­gur. Dacă-l lași, el face ce știe, nu o să se autosesizeze, ca să-și facă viața grea, să găsească soluții, e muncă grea, ce nu se rezolvă în patru ani de man­dat. Așa e și cu problemele de mediu. Le lași, le lași, până vezi că erup prin toate locurile. Le lași până bipăie toți senzorii, că suntem otrăviți, pică­tură cu picătură, până te îmbolnăvești grav.

„Ulterior marșului, proiectul a fost aprobat”

– Ce rezultate au avut protestele pentru un aer curat din Corbeanca?

– Reacția a fost foarte bună. Asociația propusese primăriei să donăm 15 senzori de monitorizare a calității aerului, astfel încât să aibă și primăria niște informații pe baza cărora să intre în dialog cu alte autorități de la centru. Ulterior marșului, am văzut că proiectul a fost aprobat, deci a existat un răspuns al administrației. Teoretic, dacă ești o primărie și vezi că există o preocupare a comunității, legată de sănătate, de transport, de mediu, salubrizare, de ce-o fi, trebuie să preiei problemele, să vezi ce soluții ai și să ceri rezolvare mai de­par­te, dacă tu nu poți. Pe noi, cei ce înțelegem problema și vrem să ne implicăm, protestele ne-au sudat, a crescut masa critică a celor interesați. Punem accentul și pe socializare, să ne cunoaștem între noi, să creăm legături. Am rămas uimit să văd cetățeni francezi, cu domiciliul la noi, în Corbeanca, cum se implică. Unul dintre ei a luat cuvântul și a spus că i se pare aberant ca în anul 2024 o primărie să-i spună unde are voie și unde nu are voie să protesteze, atâta timp cât o face pașnic. Cred că avem de învățat de la spiritul civic protestatar al francezilor. Noi, românii, avem această moștenire cu care trebuie să lup­tăm, sun­tem mult prea pasivi la pro­priile noastre probleme. Avem nevoie de cineva care să ne trezească. Românii au o inerție, un fel de „lasă-mă să te las” chiar dacă văd că există o problemă, își zic, lasă, că s-o rezol­va ea cumva. Un alt francez, un domn mai în vârstă, care este foarte implicat în comunitate, alături de soția sa româncă, a scris pe pancarta cu care a venit la protest „Copiii mei trăiesc la Paris, dar eu am venit la marș pentru copiii tăi”. Asta ar trebui să fie o lecție pentru toți românii, că trebuie să te implici, chiar dacă nu ești tu vizat direct de acea problemă, dar conștientizezi importanța unei măsuri.