A fost o vreme, mai cu seamă spre finalul tumultuoasei noastre tranziții de la comunism la sistemul de azi, aliniat standardelor occidentale, când modelele încercate de alții în domenii dintre cele mai diverse se bucurau de mare succes în România. „Modelul german”, „modelul finlandez”, „modelul polonez” a sedus, fiecare, la un moment dat, opinia publică de la noi. Între timp, își arată și Vestul limitele lui, iar România își învață ea însăși modelul pe propria piele, așa cum se întâmplă în general în viață. Iar unele dintre aceste lecții au fost învățate de români chiar în țările ale căror modele le invidiau. Milioane de români au trăit și trăiesc în Occident de la Revoluție încoace, și nu puțini s-au întors în țară cu inspirație și cu obiceiuri care i-au ajutat să prospere. La fel se întâmplă cu majoritatea celor rămași afară, care, pe lângă sumele uriașe pe care le-au trimis rudelor sau le-au investit în țară, s-au adaptat în mediul în care au emigrat și sunt acum oameni respectați din Portugalia și Marea Britanie, până în Danemarca și Germania. Într-o Europă de Vest tot mai preocupată de a găsi un „modus vivendi”, cu valuri migraționale tot mai extinse și mai complexe, felul în care și-au găsit rostul comunitățile românești tinde să devină un model în cel mai bun sens al cuvântului. Priviți cu scepticism la început, huliți uneori, „mâncători de lebede”, românii sunt apreciați la adevărata lor valoare acum, mai cu seamă când există comparația cu alte comunități, care au probleme de integrare, dacă nu o reticență fățișă în a accepta „regulile casei”.
Cel mai recent exemplu de apreciere față de românii din Occident vine din Spania, și este unul cât se poate de oficial și extrem de prestigios. Pe 2 Mai, Guvernul regional al Comunității Madrid a acordat una dintre cele mai înalte distincții ale sale, „La Gran Cruz de la Orden del Dos de Mayo”, „Marea Cruce a Ordinului 2 Mai”, comunității românești din Madrid, în semn de apreciere pentru contribuția sa la dezvoltarea socio-economică și la prosperitatea societății locale. „Românii sunt populația străină care deschide cele mai multe firme în regiunea noastră. Pe lângă faptul că sunt foarte muncitori, prin eforturile și curajul lor, românii ne ajută să generăm locuri de muncă și șanse și pentru cei din jur. Sunt 144.000 de români care trăiesc printre noi, luptând ca niște veritabili madrileni aici, la noi acasă”, a fost motivația pe care, în fața unei audiențe de cel mai înalt nivel, a rostit-o președinta executivului regional, Isabel Diaz Ayuso. Distincția i-a fost oferită antreprenorului român Gicu Micu, considerat un model de succes în regiunea din care face parte capitala Spaniei. Dar adevărata vedetă a serii de la Madrid a fost însăși comunitatea românească, de la omul cel ajuns în Spania la munca de jos, și până la mari personalități universitare sau reputați oameni de cultură. Deja nu mai vorbim de excepții, ci de o regulă probată la scară largă – aproape 150.000 de oameni! Premiul oferit de Madrid certifică existența unui nou model, bazat pe muncă, pe respect și bun simț, care îmbogățește, la propriu, orice loc în care ajung ai noștri: „modelul românesc”.
