„Alianţa stabilității” se clatină din toate încheieturile, lovită, parcă, de anemie. Fenomenul era previzibil. Concepută – la sugestia președintelui Iohannis – cu scopul nobil de a face țara să reziste la provocări (criza economică și sanitară, războiul din Ucraina, ascensiunea extremismului naționalist-suveranist) ea a presupus un compromis între programele naționale a două partide – PSD și PNL, cu doctrine și viziuni legate de viitorul societății românești total opuse. Armonizarea nu a reușit, pentru că structurile clientelare ale partidelor în cauză au intrat în coliziune. Oricât de mult s-a urmărit împărțirea „frățească” a căilor de acces la resursele statului, părți consistente ale clientelei PSD-iste și PNL-iste s-au simțit frustrate de concurență, iar electoratul celor două partide a fost derutat de „marea împăcare” prin care grupările politice opuse și-au împărțit puterea. În plus, anii de guvernare comună nu au asigurat, nici pe departe, echilibrul anunțat în dezvoltarea țării. Creșterea economică a încetinit, inflația a distrus speranțele de mai bine ale românilor (scumpirile anulând orice creștere a veniturilor), nivelul de îndatorare financiară a atins cote alarmante, iar corupția factorilor de decizie (din ambele partide) s-a întins ca o pecingine pentru că a dispărut controlul pe care îl exercită opoziția politică a unui partid față de celălalt. Inevitabil, impactul lor electoral s-a redus. Suma intențiilor de vot pentru PSD și PNL – care, pe hârtie, depășea 50% din totalul opțiunilor exprimate – s-a redus, avertizând că deruta provocată de alianța contra naturii dintre cele două formațiuni va avea consecințe electorale sensibile. Planul lor de unitate, pentru cel puțin încă două legislaturi, după alegerile din 2024, a început să apară tot mai inconsistent, încât nu este de mirare că „partidele antisistem” (fie ele „progresiste” sau suveranist-naționaliste) au început să crească în preferințele electoratului. Numărul alegătorilor antisistem și al indecișilor a crescut, gafele guvernanților accentuând acest trend.
Liderii PSD și ai PNL-ului au realizat primejdia ca, la alegeri, rezultatele alianței lor să nu fie suficiente pentru a le asigura o majoritate parlamentară consistentă și o „reprezentare europeană” semnificativă. Un parlament românesc în care majoritatea guvernamentală nu s-ar putea forma decât cu acordul unor partide antisistem ar duce aproape automat la scindarea alianței stabilității. Presimțind iminența cutremurului, d-nii Ciolacu și Ciucă au încercat și încearcă să contracareze trendul descrescător al alianței partidelor lor, prin toate mijloacele legale la îndemână. În sensul acesta au comasat alegerile locale cu cele europarlamentare, sperând că primarii PSD-iști și PNL-iști (dominând majoritatea absolută a localităților țării) vor influența direct voturile pentru „listele europene”. (Se știe că primarii au, prin opțiunile lor, un cuvânt greu de spus pentru votanții lor). Au încercat să impună (în localitățile în care opoziția controlează primăriile și consiliile locale), așa-numiții „primari independenți”, aleși în funcție de obediența lor față de „proiectele stabilității”, adică de interesele clientelelor celor două partide asociate. „Soluțiile” – inclusiv încercările de a bloca la B.E.C alianțele grupărilor de opoziție – s-au vădit nefiabile, impactul lor electoral continuând să scadă. După renunțarea, la București, la „independentul” Cătălin Cîrstoiu și revenirea la „candidații de partid”, Gabriela Firea și Sebastian Burduja, procentele PSD-ului au scăzut mult sub cota de alarma a „tradiționalelor 30%”.
Alegerile din 9 Iunie vor arăta, pe față sau discret, decesul unei alianțe în care, dincolo de diferențele ideologice și programatice dintre parteneri, fiecare grupare a încercat să tragă spuza pe turta ei. Marele perdant este PNL-ul, al cărui electorat, mai informat și mai cultivat, a fost dezamăgit de abandonarea identității sale partinice. Transformat în partid-balama, PNL-ul nu va mai avea altă șansă, după alegerile prezidențiale și parlamentarele, decât reîntoarcerea pe culoarul centrului-dreapta, în care s-a impus – datorită inconsecvenței sale – A.D.U. (USR, FD și PMP) . Iar PSD-ul va supraviețui la guvernare prin „absorbția”, după formula deja experimentată în cazul alegerilor trecute, a unor componente ale AUR și ale altor partide suveranist-naționaliste. Guvernarea lor va consemna continuitatea sistemului care a dus România acolo unde se află acum.
Romanian