Asa m-am vindecat…

– Sfaturi de folos, de la oameni care au învins boala –

„Cum m-am vindecat de un cancer provocat de o aluniță”

Am 56 de ani și am fost diagnosticată cu me­lanom pe pulpa piciorului stâng (am avut o aluniță din naștere, care s-a infectat din cauză că am fost mușcată de un cocoș). Am încercat cu rostopască, dar piciorul a în­ceput să mă doară tot mai tare, iar apoi durerea s-a mutat în mâna stângă și sânul stâng. Speriată, m-am dus la bise­rică și m-am rugat cu disperare lui Dum­nezeu să mă ajute, iar El a făcut-o, scoțându-mi în față o carte a unui me­dic american, pe care ulterior cineva mi-a furat-o. În ea era vorba de can­cer și conținea o rețetă pe care am urmat-o de îndată și m-am vindecat. O reproduc exact, în speranța că le va fi și altora de folos.

Iată rețeta: se iau în părți egale morcov, sfeclă roșie, varză roșie (cine nu suportă varza roșie o poa­te înlocui cu varză albă), țelină rădăcină. Se spală bine toate legumele și se dau prin storcător (trebuie să fie unul mai puternic, deoarece cura ține 40 de zile). Sucul rezultat se pune în borcan de sticlă și se bea peste zi, cât îți este necesar, pentru a nu-ți fi foame. (Resturile de legume pa­sate se arun­că sau se dau la păsări sau porci.) Când vă este sete, vă fa­ceți ceai de: salvie, găl­­be­nele, coada-șo­rice­lului, în care se poate pune, după gust, suc de lă­mâie. Cea­iu­rile se beau pe rând, nu se com­bină. Deci, într-o zi ceai de salvie, care se poa­te bea pâ­nă la o săp­tămână, apoi ceai de găl­benele, apoi de coa­­da-șoricelului. Se repetă, până ce trec cele 40 de zile. După 40 de zile, nu mâncați ime­diat, că pu­teți muri. Se trece la mân­care treptat, câte puțin. La început, faceți ciorbițe din cele patru legume (var­ză, țelină, sfeclă roșie, mor­covi, în care adă­ugați cea­pă, și pentru a o acri, puneți suc de lă­mâie). Mai puteți pune puțin orez, iar treptat, mă­riți cantitatea. La fel, începeți și cu un păhărel de lapte nefiert (de 50 ml) și creșteți cantitatea de la o zi la alta. Puteți să mâncați și brânză de vaci, câte puțin, can­titatea se mărește treptat, apoi puteți in­troduce treptat și carne de pui.

În decurs de o săptămână, creșteți de la o zi la alta cantitățile – după o săptămână – puteți mânca normal. Cel puțin 10 zile, la începutul curei, se re­comandă să fa­ceți și clisme cu unul din ceaiurile de mai sus, în fiecare dimi­neață sau seară. Veți observa că în de­curs de 2-3 săptămâni, dacă sunteți prea gras veți slăbi, iar dacă sun­teți prea slab vă veți îngrășa și veți ajunge la greu­tatea normală.    Pentru a vă con­vin­ge că rețeta funcționează, vă puteți face radio­grafii, mamografii. Rezul­tatele vor fi pozitive. În cazul când sunteți deciși să vă operați, faceți cura înainte. Eu așa am procedat și, când am mers la Cluj pentru inter­venția chirur­gicală, la ana­liză a ieșit lipsă de celule can­cerigene, și nu am mai fost operată. La noi în oraș, din cauza unei alunițe infec­tate, a murit un bărbat cam de aceeași vârstă cu mine, iar eu trăiesc și mă simt foarte, foarte bine.

Cura se recomandă pentru orice tip de cancer. Dă rezultate sigure! O să vă simțiți extraordinar de bine, și în timpul curei, și după aceea. Eu am făcut cura primă­vara, și mergeam la tăiat de vie cu sucul în borcan. Soțul meu avea cu el merinde bogate, ouă, brânză, eu doar suc și ceai. Dar am lucrat cot la cot cu el, aveam putere și nu mă simțeam obosită deloc. Acasă am animale, dar îmi îndeplineam toate obligațiile gospodărești fără niciun efort. De altfel, eu cred că orice om, chiar și cei sănătoși, ar fi bine să facă această dumnezeiască cură, pentru a dis­tru­ge orice infecție din corp. (Chiar și cei care au apu­cat să se opereze de cancer pot să o facă.) Nu vă fie teamă că o să leșinați de foame. De câte ori vă e foame, beți suc pe săturate, și când vă e sete, beți ceai.

VALERIA I. – Buziaș

Rețetă coreeană contra cancerului

Deși încă din anul 1980 cunosc un tratament îm­potriva cancerului, nu l-am oferit niciodată la nicio re­vistă. Cu ajutorul lui, soțul meu, operat de carcinom pa­pilar, s-a vindecat. Știind că în Coreea de Sud nu se moare de cancer, iar eu aveam acolo un văr inginer prospector, iar soția lui era chi­mistă la Spitalul de Oncologie, am apelat la ei să-mi tri­mită o rețetă. Așa am intrat în posesia unui trata­ment miraculos, cu ginseng. La început, n-am vrut să-l fac public, dar scrisorile pe teme de cancer, pu­blicate la dvs. în revistă, m-au impresionat foar­te mult. În plus, eu am 80 de ani și nu vreau să mor cu acest se­cret. Anul trecut, i-am oferit tratamentul unei bol­­nave de cancer pul­mo­nar, care după ope­rație făcu­se metastaze. După două săp­tă­mâni, s-a dus la me­dic să-și facă radiografie. Pe ecran n-a mai apă­rut can­cerul, ci numai o cicatrice. Mirat, me­­dicul a între­bat-o ce-a făcut, și după ce a aflat ade­vărul, i-a suge­rat să continue tratamentul așa cum i s-a spus. Vă ofer și dvs. rețeta, în speranța să nu mai moa­ră atâția oame­ni de cancer. Trata­mentul nu se între­rupe tot restul vieții. Rețeta: – Se ia un pui de găină mare, cu pene negre, se taie, se cu­ră­ță, se arun­că mă­runtaiele, capul cu gâtul și la­bele, apoi se face o cres­tă­tură în inte­rio­rul pasării (de-a lun­gul sternului, de la iadeș până jos), în care se in­troduce con­ținutul a    22 capsu­le de gin­seng. Puiul se pune într-un vas fără apă (medi­ca­mentul trebuie să fiarbă numai în sucul păsării) care, la rân­dul lui, se pune într-o oală cu apă, deci în bain-marie (fier­bere în aburi). Se lasă pe foc aproxi­ma­tiv 4 ore. (Să se încerce car­nea dacă este fiar­tă.) Se scoa­te apoi pa­sărea și se împarte în 3 porții. Pentru fie­care zi, o por­­ție. În săp­­tămâna ur­mă­toare, se re­petă pro­ce­deul. Partea a doua: Într-un bor­can curat se pune 1/2 kg mie­re de albine nefal­sificată, indife­rent din ce flo­ră. Bor­canul se pu­ne într-un vas cu apă, la foc mic. Se în­călzește mierea, ames­tecând-o tot tim­­pul, până ajunge la tem­pera­tura de 40° (tempe­ra­tura aceas­­ta este cea care se află în stupul de albine). Se ia tem­peratura cu un termo­me­tru. Pe la 39°, se scoa­te bor­­canul din apă și se ames­tecă mie­rea mai mult timp, pentru că temperatura se ridică în 2-3 mi­nute. Dacă depă­șeș­te 40°, se înfășoară cu un șervet rece, ud, ca să ajungă la această tem­pe­­ratură. În caz că n-a ajuns, se mai pu­ne la în­călzit pe bain-marie, apoi se adaugă conți­nu­tul altor 22 de capsule gin­seng. Con­ți­nutul capsule­lor este un fel de nisip ma­roniu. Se înfă­șoară apoi borcanul cu o hârtie de ziar (borcanul să fie legat cu celofan) și se lasă la ma­cerat 45 de zile. Trata­men­tul constă în ad­mi­nistrarea zilnică a unei lingurițe de miere (după ce mai înainte se ames­tecă) de trei ori pe zi, cu o oră înainte de cele trei mese prin­cipale. Acest tratament se ia tot restul vieții, pentru că ginsengul închide și strânge celulele canceroase și nu le mai dă voie să se înmulțească. Oricât de bine s-ar simți bolna­vul, nu are voie să în­trerupă trata­men­tul. Atenție: Sunt in­terzise consu­marea ridichilor, la fel și con­tactul se­xual, timp de 30 de zile.

Să dea bunul Dumnezeu să scape pe cât mai mulți bol­navi cu acest tratament, care este foarte eficace.

DOINA P. – București

Rețetă bătrânească împotriva verucilor

Mă numesc Georgeta P., am 52 de ani, lo­cu­iesc în Brașov, și iată că a venit timpul să mulțumesc și eu pen­tru numeroasele soluții pe care le-am găsit problemelor mele de sănătate în paginile revistei. Vă mulțumesc atât dvs., cât și celor care ne-au împărtășit din experiența lor. M-am gândit foarte mult înainte de a vă scrie cele ce urmează și sper să înțelegeți ezitarea mea, după ce veți citi soluția oferită pentru a scă­pa definitiv și gratis de neplăcutele și inesteticele veruci vulgare, de care se plânge multă lume. Iat-o: locul afec­tat se atinge cu un os care a stat pe pământ mai mult timp (cu par­tea care a stat pe pământ). Eu am încercat leacul (am găsit pe câmp un os) și nici nu mi-am dat seama când au dispărut nume­roasele veruci pe care le aveam de foarte mult timp pe mână. De atunci au trecut 20 de ani și nu mi-au mai apă­rut. Nu de mult timp, am sfătuit un coleg să în­cerce și el această metodă, că oricum nu-l costă nimic, și a scă­pat și el definitiv. Știu că nu inspiră încredere și că nu este igienică soluția aceasta, dar sper ca mă­car o per­soană să încerce și să spună dacă e folosi­toare sau nu. Nu cunosc expli­cația științifică, dar vindecarea este ga­rantată. Tare m-aș bucura dacă aș afla că am fost de ajutor cuiva. Vă doresc tuturor multă sănătate! Cu deosebit respect,

GEORGETA P. – Brașov