Regele NU moare

• „Regele moare”, spectacolul memorabil al Naționalului bucureștean, în care joacă cel mai longeviv cuplu al teatrului românesc, format din doi actori colosali: Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, a devenit și album de fotografii. Grupate sub titlul „Regele NU moare”, el e realizat de Florin Ghioca și va fi lansat pe 10 mai, de Ziua Rega­li­tății, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național din București. La eveniment vor fi prezenți Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț și ceilalți actori din distribuția spectacolului „Regele moare” •

Recunoștință prin fotografie

– Stimate Florin Ghio­ca, cum v-a venit ideea să faceți un album cu fotografii dedicat domnului Victor Rebengiuc?

– Când domnul Victor Rebengiuc a împlinit 90 de ani, m-am gândit cam ce cadou aș putea să îi ofer, după o viață (și ce viață!) dăruită scenei și filmului. Și mi-am dat seama că eu, ca fotograf al Teatrului Național din București, i-aș face o bucurie, adunând într-o carte amintiri dragi și imagini frumoase realizate de-a lungul vremii. Și mi-am zis că de un asemenea album se pot bucura și cei care îi iubesc pe domnul Rebengiuc și pe doamna Mariana Mihuț, și le-au văzut pe scenă magistrala interpretare din spectacolul „Regele moare”, regizat de Andrei și Andreea Grosu. Este felul meu de a le spune MULȚUMESC. Și tot mi se pare prea puțin. Ar merita mult mai multă recunoștință din partea noastră, a tuturor, chiar dacă nu o așteaptă.

– Pe ce durată de timp se întinde realizarea fotografiilor?

– Practic, în cele 208 pagini ale albumului, se strânge viața unui spectacol de teatru unic: este ultimul spectacol în care Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț pot fi văzuți pe scenă, jucând împreună! Și ce roluri magistrale fac! Ce sensuri noi dau textului lui Ionesco, câtă profunzime a interpretării găsim în „Regele moare”! Am adunat peste 15.000 de fotografii în acești șapte ani. Nu știu dacă sunt multe sau puține, însă știu că în calculator am o adevărată comoară, iar pentru asta le sunt recunoscător și celorlalți actori din distribuție, Ana Ciontea, Florentina Țilea, Richard Bovnoczki și Șerban Pavlu. Cu toții fac din acest spectacol o bijuterie, iar cei care au ajuns să îl vadă se simt privilegiați. Am avut ocazia să mă strecor la aplauze în spatele actorilor și să fotografiez sala arhiplină. E impresionant să vezi o mie de oameni aplaudând la unison, cu urale pentru actori!

Apropo de aplauze, în album se găsesc și niște QR coduri care, odată scanate cu telefonul mobil, duc către niște mici filmulețe, pe care le-am realizat în diverse momente: în turnee, în repetiții, la aniversări, după premieră, în pandemia de Covid sau la cabine, în intimitatea actorilor, înainte sau după spectacol. Albumul are multe surprize, pe care oamenii le vor descoperi dacă îl vor cumpăra. Profit de ocazie și mulțumesc Editurii „Vremea” și doamnei Silvia Colfescu, pentru sprijin și pentru implicare! Albumul arată minunat, este tipărit în condiții de lux, la cea mai bună tipografie din România! Am avut norocul unor prieteni (pentru că nu le-aș spune sponsori), de la cea mai „carpatică” apă, la cea mai „transilvăneană” bancă, așa cum îmi place să spun, pentru că fără ei, nu am fi putut să scoatem o asemenea comoară la lumină!

– Sunt doar fotografii din spectacol sau și personale?

– Sunt fotografii din spectacole, dar sunt și fotografii din intimitatea actorilor. Ca fotograf al TNB, am avut ocazia de a le fi alături mai mereu, la fiecare reprezentație. Deja pot să spun – fără să exagerez – că sunt cumva parte din echipă. Și pentru că s-au obișnuit cu mine, la un moment dat, îi pot surprinde pe actori firesc, în momente deloc vizibile și accesibile publicului.

Un ninja printre culise

– Victor Rebengiuc știa că este fotografiat?

– Da, sigur că știa, dar am încercat de fiecare dată să fiu discret și să nu deranjez. Pentru că actorii au momentele lor de concentrare, înainte de spectacole, nu e cazul să vin și să mă bag în seamă cu aparatul foto. Așa că de multe ori sunt „invizibil”: mă îmbrac complet în negru, aparatul este setat în modul silențios și nu se aude deloc, merg ca un adevărat ninja prin culise și caut cele mai bune unghiuri pentru fotografii. Am tras inclusiv de deasupra scenei! Este impresionant să vezi un asemenea spectacol, din atât de multe poziții.

– Cum este d-l Rebengiuc ca model?

– De cele mai multe ori, prietenos. O singură dată, recunosc, m-a repezit un pic, când am intrat în cabină după spectacolul de la Brașov. M-am strecurat în spatele unor admiratori care veneau să îl salute și… m-a trimis la plimbare! Cred că m-am făcut ca racul de roșu, iar în seara aia nu am mai îndrăznit să scot aparatul foto până la plecare.

– Și iată cum fotografiile devin documente de arhivă prețioase, pentru Teatrul Național…

– Da, așa e. Îl urmăream pe domnul George Banu, un imens critic de teatru, pe care l-am admirat enorm, într-o conferință la Teatrul Național. Vorbea despre importanța păstrării imaginii actorilor pe scenă, despre neprețuitele arhive fotografice, și m-am bucurat că o per­sonalitate atât de mare a teatrului mondial recunoaște și subliniază utilitatea noas­tră, a fotografilor de teatru.

– Cum decurgea o zi de muncă, văzută prin lentila obiectivului fotografic, pentru Victor Rebengiuc și Ma­riana Mi­huț? Ad­mi­­ra­torii lor s-ar bucura mult să afle…

– Nu ar fi multe de zis, pentru că totul se desfășoară destul de ra­pid. În sensul că du­pă ora 17, încep să vină actorii la teatru, domnul Rebengiuc și doamna Mihuț, mereu primii. Se face o repetiție de text, eventual pe scenă, apoi actorii se retrag în cabine, se schimbă, se machiază, apoi ies din nou la scenă, unde se întâmplă niște momente frumoase, se așează la locurile lor, mai spun glume, mai destind atmosfera, mai discută. Se ridică apoi cortina într-o liniște absolută, iar toate mecanismele încep să funcționeze. Eu sunt ori în sală, ori în culise, pentru a fi mai aproape de actori. Fac fotografii în cel mai discret mod cu putință, sunt atent la manevrele colegilor de la tehnic, din spatele cortinei, să nu încurc. La final, mă strecor în spatele actorilor sau filmez aplauzele. Ulterior, mai facem fotografii cu admiratorii care vin la cabi­ne și mergem până la ieșirea din teatru împreună.

Un album cu surprize

– Ce reacție a avut Victor Rebengiuc, când a văzut pozele și a aflat despre album?

– Ei bine, domnul Rebengiuc încă nu a văzut fotografiile! A zis că are încredere în mine. Doar doamnei Mariana Mihuț am ținut să îi arăt albumul, atunci când era încă în lucru. Ne-am uitat pe fiecare pagină și i-am povestit despre textele care apar. Pentru că sunt și texte ale unor critici și oameni de teatru inserate în album, nu sunt numai fotografii, sunt interviuri cu actorii și regizorii spectacolului, sunt mărturisiri ale lui Ion Caramitru sau Yuri Kordonsky. Cum ziceam, sunt multe surprize în acest album! Dar îi îndemn pe cei care vor să îl cumpere să se grăbească, pentru că vorbim de un produs premium, în ediție limitată!

– Ați adunat ceva amintiri, cu siguranță, în acest timp. Există vreuna aparte pe care ați vrea să ne-o împărtășiți?

– Sunt multe adunate în acești ani. Fiecare moment îmi este drag, dar există unul aparte, pe care l-am imortalizat și apare și în albumul „Regele nu moare”. Înaintea unei reprezentații, cred că era chiar ultimul spectacol din 2023, doamna Mihuț a venit discret pe scenă, s-a aplecat spre domnul Rebengiuc, ca­re era așezat într-un fotoliu, și l-a sărutat. Instinctiv am declanșat și am fotografiat momentul, care este de o intimitate deosebită. M-am tot gândit dacă să public fotografia sau nu, dacă îi va deranja faptul că i-am pozat atunci, așa că mi-am luat inima în dinți și… am primit acor­dul de a pune aceas­tă imagine în album! Sunt fericit. Mă bucur de fiecare moment în care mă aflu printre zei, pe scena Teatrului Național.

Albumul se găsește la vânzare pe site-ul editurii „Vremea” la un preț promoțional, urmând să apară și în librării.