Marele „academician al vieții de munte”, membru al Academiei Române, profesorul Radu Rey, președintele Forumului Montan din România, deplânge ignoranța majorității guvernelor de după 1989 față de tradiția ciobăniei. România a ajuns să urmeze exemplul trist al Cehiei, Slovaciei, Poloniei și Franței, foste ținuturi istorice ale ciobăniei de munte, care sunt astăzi patrii triste ale munților părăsiți. Depopularea localităților montane din anii ‘60-’70 a dus în aceste țări la coborârea muntelui la șes. După 1990, și guvernele din România au pus în operă exemplul nefericit al Occidentului. Politicienii francezi, cehi, germani sau spanioli, speriați de consecințele catastrofale ale părăsirii munților, au încercat să repare marea greșeală, dorind să repopuleze zonele montane cu localități, activități economice și valorificări de ordin ecologic. Din nefericire, intențiile s-au dovedit a fi imposibil de pus în practică, în lipsa oamenilor crescuți și adaptați din copilărie la condițiile de munte. Cu prilejul acesta, s-a observat că din oameni crescuți și formați în zona de șes niciodată nu vor putea fi formați oameni de munte. Drama se mută și în România. Guvernele care s-au succedat la conducerea țării n-au fost în stare să gestioneze, prin miniștrii numiți, particularitățile zonei montane. În consecință, montanologia românească se află într-un accentuat declin. Ocupând o treime din teritoriul național, muntele ar fi trebuit să aibă ministerul său, intitulat simplu: Ministerul Muntelui. Un pensionar din Suceava, Vasile Turculeț, se exprimă astfel pe internet: „Declar cu multă revoltă că UE și, după ea, România, au finanțat din ignoranță, la egalitate, oile de munte și suratele lor de câmpie. În prezent, întregul oierit românesc, de la munte până la mare, este tratat în același mod, deși diferențele între oieritul de munte și cel de câmpie sunt enorme”. Din cauza unei proaste legislații, primăriile de munte din România cumpără oi la grămadă, fără a se preocupa de selecția lor de rasă. Le cumpără și le trimit la pășunat în câmpie, unde este mai ușor. Are loc o nenorocire, cu ajutor european, în urma căreia munții rămân pustii, invadați de vegetație sălbatică, fără niciun fel de fertilizare. Munți mari, precum masivul Călimani și Munții Căpățânii, care găzduiau peste 200 de mii de oi fiecare, sunt acum pustii. Nu mai sunt oi, nu mai sunt ciobani și baci consacrați, nu mai există populație de munte. Dezastrul este aproape. Dacă actualul parlament și guvernul Ciucă nu salvează muntele, istoria de mii de ani a ciobănitului se oprește.
No Comments Yet
Cele mai citite