Pentru cine n-a prins sau a uitat primul deceniul al tranziției noastre de la socialism la capitalism, când erau și câte trei turbulențe pe săptămână, principalele repere, când vine vorba despre perioade problematice economic, sunt criza globală din 2009-2010 și mai recenta criză pandemică, la începutul căreia multe afaceri au fost afectate de restricțiile privind mobilitatea forței de muncă. Nu trebuie să fii un as al memorării anilor ca să îți dai seama când a fost sufocată economia românească: e de-ajuns să arunci un ochi asupra unor tabele statistice. Cel privitor la starea deficitului bugetar (după 4 luni din an, ca să avem tabloul clar al situației de moment, în 2024) arată că finanțele noastre stau mai prost decât în 2010 (când era sub 2% din Produsul Intern Brut) și decât în 2020 (când era ușor peste 2,5%). După 3 ani de relativ echilibru, cu deficit mult sub 2% din PIB la 4 luni, deficitul bugetar a ajuns, potrivit datelor oficiale, la un nivel istoric, de peste 3% (peste 2,7% dacă ne luăm după Ministerul Finanțelor, care spune că a plătit pensiile în avans și de acolo apare un minus accentuat), cel mai mare nivel de la intrarea noastră în Uniunea Europeană.
Dacă suntem de acord că economia românească se găsește în cel mai bun context din istorie (premierul Marcel Ciolacu însuși se laudă cu asta) înseamnă, după o logică elementară, că asistăm la cel mai mare jaf al banului public de după căderea comunismului. Deși avea și majoritatea parlamentară, și timp berechet ca să facă câteva reforme esențiale pentru avansul României sau măcar pentru evita o cădere gravă în momentul, iminent, al pensionării primelor valuri de „decreței”, alianța PSD-PNL și-a bătut joc de banii europeni disponibili prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), angajând masiv, în schimb, împrumuturi tot mai scumpe în cheltuieli absolut iresponsabile. Strâns la ușă de diverse sindicate, în context electoral, Guvernul împarte cu larghețe în stânga și în dreapta. Și, cum anul electoral e lung, până în toamnă ne așteaptă alte și alte pomeni și cheltuieli care să „salvgardeze” un scor care să permită guvernarea marii alianțe și în anul 2025. Deja se pregătește mărirea pragului salariului minim la 3.700 de lei: în ritmul ăsta, în scurt timp, între salariul minim și cel mediu din România diferența va fi imperceptibilă, pentru că economia reală, cea de pe care guvernul ia zece piei, nu va putea să susțină elucubrațiile de la Palatul Victoria.
Ce ne așteaptă din 2025? Ceea ce Marcel Ciolacu ne tot amenință de mult, contrazis cu jumătate de voce de PNL: foarte probabil, impozitul progresiv, foarte probabil, creșterea taxei pe valoarea adăugată (TVA), fel și fel de alte taxe. Peste toate, inflația (suntem de câteva luni pe locul 1 în UE la acest capitol!), pe care nimeni, până acum, n-a reușit să o combată nicăieri în lume, prin incompetență și proastă cheltuire a banului public.
Romanian