Punerea sub control judiciar a generalilor SRI, Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, alături de unii dintre complicii lor, a resuscitat teoria „statului paralel”, vehiculată de mai multă vreme de canale mediatice românești. Un act de corupţie majoră și de șantaj în forță, înfăptuite de câțiva foști înalți demnitari ai statului român, a devenit, cu acest prilej, pretextul – corect – pentru dezvăluirea, cu dovezi concrete, a modului oneros de utilizare a raporturilor dintre instituţiile administrative, în folosul grupurilor de putere. Astfel s-a putut demonstra că structurile instituţionale ale actualei organizări de stat a României sunt dublate, „din umbră”, de mafii politico-economice, interesate de stăpânirea netulburată, în folos propriu, a resurselor țării, și care s-au folosit de „slăbiciunile” interne ale instituţiilor în cauză și de reglementarea vagă a relaţiilor dintre ele. Un „stat eșuat” este statul în care instituţiile sale sunt deturnate de grupuri de interes, care le transformă în mijloace de satisfacere a aspiraţiilor lor egoiste. Nu întâmplător, grupările definite de media drept reprezentante ale „statului paralel” se centrează pe instituţii de forță, de la „servicii”, la structurile juridice și economice esenţiale.
Sub conducerea lui Florian Coldea, câțiva foști funcționari ai SRI-ului au conceput o organizaţie mascată formal, drept instituţie de consultanță pentru actorii economici. „Organizaţia” dispune de informaţii din domeniul serviciului în care membrii săi au activat și de relațiile pe care acesta le-a pus, inevitabil, la dispoziţie, permițându-i să se insereze în susţinerea sau blocarea iniţiativelor politice sau economice ale diverşilor actori sociali și să îi manipuleze. „Organizaţia” lui Florian Coldea este însă numai vârful vizibil al unui aisberg infracţional. Și alte foste „glorii” ale centrelor oficiale de putere și-au constituit, pe baza informaţiilor și relaţiilor formate în perioadele în care s-au aflat la „butoanele” diverselor instituții administrative, organizaţii de presiune și manipulare în favoarea unor interese economice particulare. Când nu au extorcat peste măsură factorii economici interni, în timpul exercitării unor demnități publice (cum au fost, în ultima vreme, „cazurile” Dumitru Buzatu sau Iulian Dumitrescu), oamenii politici „retraşi din activitate” au devenit, în majoritatea lor, consultanți, experţi în mediere, consilieri juridici etc., formând, în timp, așa-zisul „stat paralel”. Toți știu că atâta timp cât acesta funcționează, situaţia lor nu va fi vulnerabilă. De aceea, dincolo de urmărirea intereselor materiale proprii, ei au condiţionat mereu factorul politic, manevrându-l – prin mijloacele specifice oricărei mafii – în sensul impunerii „legale” a satisfacerii acestor interese. După adepţii teoriei „statului paralel”, am putea spune că ei puneau, de fapt, la cale constituirea unor „partide paralele” în interiorul partidelor „normale”, în funcţiune.
Formularea „stat paralel” mi se pare totuşi destul de limitativă semnificativ. Apariţia și funcţionarea acestor adevărate „mafii de guvernare” a fost posibilă datorită naşterii strâmbe a democraţiei post-comuniste româneşti. Am scris, încă de la începuturile ei, că noua democraţie românească s-a structurat pe fundaţiile unui „stat ocupat”. Am arătat că toţi foştii „activişti” și securişti ai regimului trecut și-au găsit loc, indiferent de pregătirea lor, în noua administraţie a statului, în instituţiile acestuia. Partidele politice făcute (sau refăcute) în postcomunism au fost condiţionate de acţiunile acesteia și, la rândul lor, au transformat-o în principalul mijloc de satisfacere a clientelelor pe care ele și le-au constituit. Politizarea administraţiei statului (care, prin definiţie, ar trebui să fie apartinică) a devenit un fenomen curent, susţinut de toţi factorii politici. Așa se explică creşterea excesivă, concomitentă cu o accentuată deprofesionalizare a numărului instituţiilor administrative, generatoare de haos legislativ și dezorganizare decizională.
Punerea sub control judiciar a „echipei Coldea” este doar un accident într-un „sistem” care permite apariţia continuă și funcţionarea unor asemenea organizaţii. Coldea și asociații săi vor fi probabil, până la urmă, exoneraţi de pedepsele pe care acţiunea lor le-ar merita. Să nu uităm că justiția românească este ea însăși parte a „sistemului”. Căderea lor nu va schimba nimic, atâta vreme cât statul real va continua să fie „ocupat”, printr-o administraţie politizată și incompetentă.
Romanian