SOS – CAZURI DE EXTREMĂ URGENȚĂ

„Omagiu bunătății și milei”

Stimată doamnă Sânziana Pop,

Mă numesc Cerea Iosefina Dafina, am vârsta de 79 de ani, pensionară, văduvă, și primul lucru pe care vreau să-l știți despre mine este că revista mea de suflet este „Formula AS”, fiind de multe ori extrasă la rubrica „Cel mai fidel cititor”. Vă felicit pentru minunata revistă, vă doresc sănătate și să vă întoarcă, dvs. și colegilor dvs., bunul Dumnezeu înzecit pentru binele făcut atâtor oameni năpăstuiți și necăjiți. Cu foarte multă jenă, m-am hotărât să îndrăznesc să vă solicit și eu, în limita posibilităților dvs., un ajutor material.

În Noiembrie 2022, la un control medical la ochi, mi s-a descoperit cataractă. Am fost operată în 2023 la ochiul stâng și în anul 2024 la ochiul drept. Cos­tul operațiilor a fost peste posibilitățile mele fi­nanciare, așa că a trebuit să mă împrumut de bani, o datorie nerestituită, care se ridică la 2000 de lei. Când am crezut că totul s-a terminat, am fost depis­tată cu hipoacuzie la ambele urechi, care necesită aparat. Costul este între 3000-4000 de lei, sume pe care mi-e imposibil să le achit. Apelez la dvs. cu rugămintea de a putea fi și eu ajutată și trecută pe lista fundației dvs. și a minunaților cititori ai revis­tei, care slujesc facerile de bine cu un devotament impresionant. Omagiu bunătății și milei.

Așa să vă ajute Bunul Dumnezeu!

(Atașez copii doveditoare la cele relatate mai sus, plus acte de internări în spital.)

CEREA IOSEFINA DAFINA – București, str. Dr. Iacob Felix nr. 61, bl. B1, sc. 1, et. 6, ap. 27, sector 1, cod 011033

„Trăiesc cu un ajutor social de 334 lei”

Către revista „Formula AS”,

Vin cu tot respectul în fața dumneavoastră, la sfatul unui vecin care este un cititor fidel al revistei „Formula AS”. Am aflat că ajutați oameni nevoiași, și de aceea vin și eu cu tot respectul în fața dum­neavoastră pentru că am ajuns la disperare cu viața mea. În fiecare zi mă rog la bunul Dumnezeu să îmi dea putere să trăiesc, fiind foarte bolnav și nepu­tincios. Tratamentele sunt foarte scumpe, nu le pot achita din ajutorul social de 334 lei pe care îl am. Nu mai fac față, am 2 luni de când nu pot să îmi cumpăr medicamentele. De abia îmi cumpăr mân­care, lungesc banii de la o lună la alta, cum pot. La lucru nu mă ia nimeni, din cauza bolilor pe care le am. Anul trecut am stat fără lemne, am băgat în foc cârpe, ca să mă pot încălzi. Dar ce este mai rău, stau în casa părinților mei care sunt de­cedați, o casă veche, construită din chirpici, iarna tre­cută acope­rișul casei s-a lăsat și nu știu dacă anul acesta mai ține. Nu am bani ca să-l repar, de aceea m-am adre­sat dvs., dacă mă puteți ajuta să trec peste aceste ne­cazuri. Toată speranța o am în dumnea­voastră, am nă­dejdea că mă veți ajuta și pe mine.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, că aveți nevoie de El, ca noi toți.

Vă mulțumesc!

RUSU IOAN-MUGUREL – sat Sărata Basarab, com. Hănești, jud. Botoșani, cod 717198

„S-ar deschide o fereastră în viața mea”

Doamnei director a revistei „Formula AS”,

Mă numesc Paulina Paciurea și locuiesc în București, str. Humulești nr. 19, ap. 4 (demisol), sec­tor 5. Am mai apelat la dvs. și m-ați ajutat, fapt pen­tru care v-am mulțumit din suflet. Mai îndrăznesc să vă solicit spri­jinul încă o dată, între timp mi-a mu­rit soțul (în Aprilie), iar eu am rămas fără pi­cioa­re, nu mai pot să merg deloc, doar transportată de ci­neva, un „ci­neva” care mă jupoaie de bani. Vreau să merg la spital pentru operație la co­­loană, trebuie să fac două CT-uri, aș vrea și re­cu­­perare, dar totul costă enorm de mult. Nu am niciun venit, am făcut cerere pentru pensie de urmaș, nu a venit, mă mai ajută nepoții. Am rămas și cu datorii de la înmormântare. Dacă mai    puteți să faceți ceva pentru mine, s-ar deschide o fereastră în viața mea, plină de întuneric.

Vă mulțumesc respectuos și vă doresc multe împliniri și sănătate multă.

PACIUREA PAULINA – București, str. Humulești nr. 19, ap. 4 (demisol), sector 5, cod, tel. 0767/94.37.50, cod 052265

„Nu mai am putere să lupt”

Draga mea revistă de suflet „Formula AS”,

Stimată doamnă director Sânziana Pop,

Târziu în noapte, într-o mare disperare, vă scriu această scrisoare. Numele meu este Elena An­ghe­luță și locuiesc în localitatea Ovidiu, într-un micuț apartament, prăpădit, ca vai de el. Până anul trecut, la sfârșitul lunii Mai, am avut-o lângă mine pe mama, care din păcate s-a stins din viață, în cele mai cumplite chinuri, în brațele mele. Nu cred că-mi voi reveni din șoc vreodată. A fost ființa cea mai dragă sufletului meu. Am rămas singură pe lume, este ceva ce nu se poate explica. Cea mai cumplită boală exis­tentă pe acest pământ este singurătatea. Nu am cu cine să vorbesc, nu sunt căsătorită, nu am copii, am două pisicuțe care îmi liniștesc sufletul atât de greu încercat. Nu am un televizor, nu am curent la prize, trebuie schimbată toată instalația, nu am un frigider, tot ce gătesc este numai pentru o singură zi, se strică tot, mai ales pe căldurile acestea mari, nu am mașină de spălat rufe, mă chinui să spăl la mână și am pro­bleme mari cu coloana. Instalația de apă este defec­tă, tot este stricat prin casă, nici măcar un pat confor­tabil nu am, dorm pe o canapea stricată. Ferestrele sunt cele vechi, de demult, le țin închise cu cuie, ase­menea și ușile, vă imaginați în ce condiții umi­litoare trăiesc. La Revoluție am avut incendiu, a ars aproape tot, să refaci de la zero este foarte greu. Acum, după pierderea părinților, am rămas plină de datorii, la care nu mai reușesc să fac față. Pro­blema cea mai arzătoare care mă presează este achitarea lor. Mâine-poimâine voi rămâne pe drumuri din cauza datoriilor, iar din pensia amărâtă pe care o am, nu-mi ajung banii nici să-mi cumpăr tratamentul necesar bolilor de care sufăr. Din cauza frigului îndurat în casă (mă încălzesc iarna cu bidoane cu apă caldă, neavând niciun mijloc de în­călzire), bolile s-au agravat, am probleme cu ficatul, fierea, pe sistem nervos, am amețeli foarte mari, de cad pe stradă.

Mă rog la bunul Dumnezeu să-mi dea putere să pot să merg pe picioarele mele, că nu are cine umbla pentru mine, eu singură trebuie să mă descurc cum pot și îmi este tare greu. Nu mai am putere să rezist și să lupt cu greutățile vieții. Ar mai fi multe de spus, dar mă limitez la ce v-am scris și îndrăznesc din nou să vă cer sprijin și ajutor. Vă rog, nu mă lăsați pe drumuri, sunteți singura mea sperannță și o rază de lumină. Nu mă dați la o parte, am foarte mare nevoie de ajutorul dvs. Dumnezeu să vă binecuvânteze cu toate darurile Lui și să vă dea multă, multă sănătate. Cu toată dragostea,

ANGHELUȚĂ ELENA – loc. Ovidiu, str. Națională nr. 44, bl. 44, sc. C, ap. 44, parter, jud. Constanța, cod 905900