TIA ȘERBĂNESCU: „Problema nu e ce post de comisar ne dă Uniunea Europeană, ci dacă suntem noi în stare să punem o persoană care să nu ne facă de râs”

Analiza politică a lunii iulie

„Așa cum toate cântărețele visează la Scala din Milano, Șoșoacă își dorea scena Parlamentului European”

– De-abia au trecut alegerile europar­la­men­ta­re și ne-am trimis reprezentanții la Bruxelles, că a și început circul. Vede și Europa ce personaje sunt în politica românească…

– Cred că despre Diana Șoșoacă se știau destule la Parlamentul European, dovadă că nici măcar grupul extremiștilor nu i-au acceptat pe ea și pe Luis Lazarus, așa că sunt neafiliați, niște molecule scăpate de sub control. Șoșoacă nu s-a dezmințit, dar probabil că asta își dorea, o scenă mai mare: așa cum toate cântărețele visează Scala din Milano, așa și Șoșoacă își dorea scena Parlamentului European, să facă ce știe ea mai bine și ce făcuse și la București, unde i-a mers. A zis să-și încerce talentele și acolo. S-a îmbrăcat și în costum națio­nal, ca nu cumva să nu își dea seama cineva că e din România. A și zis că mesajul ei e din Româ­nia, deși nu i l-a încredințat nimeni. De fapt, ea a dus la Bruxelles mesajul Rusiei, a acuzat Uniunea Europeană că omoară oameni, a venit cu saci mor­tuari, cu botniță, cu tot ce vrei, crezând că merge și acolo să nu respecți niciun regulament și nicio instituție. Ba, s-a mai și plâns că n-are libertate de exprimare. Culmea e că o eurodeputată poloneză, considerată ca fiind tot din zona extremistă, s-a înscris normal la cuvânt, a respectat timpul care i-a fost acordat și a zis un mesaj la fel de dur. Dar l-a zis pe un ton civilizat și, bineînțeles, nu a pățit nimic, cum n-ar fi pățit nici Șoșoacă dacă ar fi res­pectat regulamentul. Nu a făcut-o, pentru că ea nu e în stare să respecte nicio instituție, dă buzna cum vrea peste tot. Dacă tot nu are de gând să respecte nicio instituție, de ce mai candidează la președinție, de exemplu? De ce candidează la Parlamentul României, dacă mereu vorbește urât despre el? De ce a candidat la Parlamentul European, dacă nu dă doi bani pe el? Răspunsul este simplu, cred eu: asta e misiunea ei, să facă scandal și să transmită ce îi place lui Vladimir Putin să audă. Nu mă mir să fi primit felicitări de la Kremlin, oricum, presa rusă a susținut-o și a apărat-o în acest caz. Asta e misiunea ei: să propage acest mesaj cât se poate de tare, de zgomotos, și pe scene cât mai mari. Pe de altă parte, nu strică să ia și niște bani de la UE pe treaba asta… Acum, să vedem dacă se va potoli sau nu, după sancțiunile Parlamentului European. În fine, un personaj sinistru, care ilustrează perfect, deocamdată destul de singular, cât de jos poate să ajungă politica, dacă nu intervii la timp și nu impui legea ca să pedepsești astfel de derapaje. Aceeași tactică o are și George Simion. El n-a ajuns în Parlamentul European, că are altă treabă pe aici, dar stilul e același. Ea e mai expresivă, mai vocală decât Simon, care e ceva mai palid. Asemenea exemple se pot multiplica, dacă nu se aplică legea.

Parlamentul European a intervenit la primul „spectacol”. Să vedem dacă asta a fost suficient ca Șoșoacă să-și învețe lecția sau dacă va îndrăzni să continue și va fi iar scoasă afară din sală. A fost, însă, un semnal prost: s-a făcut de râs în primul rând pe sine, a făcut de râs, cât a putut, și România, în măsura în care o reprezintă, deși cred că și cei care au votat-o au fost jenați de ce a făcut. Dovadă că, ajunsă în țară, s-a dus la Târgul de Fete de pe Muntele Găina și a fost huiduită de români. A ofensat bunul simț popular, care se mai amuză la câte o ieșire, dar când se întrece măsura și sunt implicate istoria și tradițiile țării nu mai gustă spectacolul. Din păcate, orice astfel de grozăvie e obturată a doua zi, fiindcă se mărită o divă sau se desparte cineva de amant. Coborâm toate lucrurile grave în aceeași pastă de derizoriu și de marfă de consum televiziv, în care apar aceiași experți și consultanți, care relativizează totul. Se induce, astfel, confuzia între valoare și non-valoare, între bine și rău, între frumos și urât, iar în această confuzie generală, se poate întâmpla orice.

„Înșelăciunea e în ADN-ul politicii”

– Apropo de faptul că orice e posibil: politi­ci­e­nii care vizează postul de președinte se întrec în oferte care mai de care mai gogonate.

– George Simion promite 100.000 de case ieftine, a făcut și un contract pe care să-l semneze lumea. Contract care nu are nicio valabilitate! Președintele nu poate face nimic din ce scrie acolo, iar Simion nu are niciodată șansa unei majorități de guvernare. Economic, logic, legal, contractul nu are nicio bază. O asemenea chestie gogonată prinde, pentru că s-a creat climatul în care se poate întâmpla orice. S-au organizat sesiuni în care lumea vine să semneze contractul cu el. Ca să fie sigur că e lume multă, și-a mobilizat partidul să stea la coadă. Alexandru Mu­raru de la PNL i-a făcut plângere penală pentru înșe­lăciune, spunând că strânge ilegal date personale, pe care să le folosească, mai apoi, în campanie. Pe de altă parte, acuzația de înșelăciune sună comic în contextul politic de la noi, în care toate partidele se bazează pe înșelăciune. E vreun partid care nu practică înșelăciunea? Aș spune doar că nu o practică așa de rudimentar ca Simion. Înșelăciunea e în ADN-ul politicii. Nu s-ar mai alege nimeni niciodată în lume, dacă politicienii ar spune adevărul! Ajun­gem ca-n Tudor Mușatescu, al cărui personaj zicea: „Nu mă votați, că nu sunt bun de nimic!”. Și l-au votat toți… Fără înșelăciune, nu ai mai avea 90% din politică; o mai fi și pregătire, și diplomație, dar nu mai mult de 10%.

– Între timp, e împânzită țara de panouri des­pre o carte care nu există, cea a generalului Nico­lae Ciucă, președintele PNL. Care să fie strategia din spatele acestei mișcări de marketing politic?

– Ciucă a umplut toate șoselele patriei cu pa­nouri întunecate, în care în umbră, în întuneric, se vede un tip care ar fi ostașul în slujba țării. Dacă a apărut, cartea e într-un tiraj confidențial. Probabil nu i-a dat drumul pe piață ca să nu se descopere că și asta e plagiată, că el are deja un plagiat la activ. Și Mircea Geoană a scos o carte. O citea pe rupte Selly! S-a ajuns la trafic de influenceri, de la trafic de influență. L-a luat pe Selly, care are vizualizări pe Internet, și l-a dus la NATO, unde a vorbit despre puterea lui de a manipula tineretul, dar în sens bun, în lupta anti-drog. După care Selly a organizat un festival, căruia i-a spus „curat ca lacrima”, în care ba consuma unul marijuana pe scenă, ba a urcat pe scenă inculpatul Andrew Tate, acuzat de viol și trafic de persoane. N-a nimerit-o bietul Geoană nici cu Selly, că așa e când te repezi fără să iei seama. Până nu își dă în petec, nu se lasă! Încă nu e clar cine l-a nominalizat. Și Geoană spunea la un moment dat, întrebat despre agenții SIE, „nici noi nu mai știm câți suntem”. A rămas în istorie cu fraza asta… Mihaela, dragostea lui, e foarte im­pli­ca­tă în campanie, se și vede prima doamnă, le cri­tică pe primele doamne de dinainte, că s-au implicat mai mult, dar ea se va implica foarte tare. Asta, dacă nu se va băga DNA în activitățile în care e deja implicată, căci umblă vorba că sunt destule lucruri neclare pe la Crucea Roșie și ce mai ges­tio­nează ea. Legat de Geoană, s-a vorbit tot timpul de niște miliardari controversați care îl susțin – Sorin Ovidiu Vântu, care a făcut și pușcărie, Ioan Niculae, care a făcut și el pușcărie, i-au finanțat pre­cedenta campanie. S-au cam păcălit, au pierdut și banii, au făcut și pușcărie, iar dacă vor să reci­di­veze, nu au decât. Și Geoană a fost huiduit, la Colo­nești, în Olt, zona de influență a PSD. A tre­buit să intervină primarul, să se răstească la oa­meni. Se mai lasă lumea ademenită de mirosul de mici și de promisiuni, votează de multe ori, dar asta nu înseamnă că nu pricepe cum stă treaba. E și greu să tot stai să faci diferența între răul cel mai mic și răul cel mai mare, că s-au cam ames­tecat. Răul cel mai mare a devenit mai mititel, cel mic s-a făcut mare, băieții buni s-au amestecat printre băieții răi și fac chefuri împreună. Nu fac procurorii chefuri cu interlopii și cu polițiștii și cu politicienii de mama focului?! E atât de bine țesut sistemul ăsta corupt încât e imposibil să-l mai desfaci. Cel mult, mai pui aspiratorul pe el din când în când, dar mare lucru nu rezolvi. Sau se mai schimbă, din când în când, garnitura. Mai vin unii care se dau nou-nouți și vor să facă ce au făcut alții înaintea lor.

„Matematica bate justiția, când e vorba de politică”

– Ursula von der Leyen a ieșit din nou șefă la Comisia Europeană. Urmează acum numirile de comisari europeni. Ce șanse are România? La ce poate spera?

– Sentința justiției a fost floare la ureche pentru Ursula, care a fost aleasă fără probleme. Matema­ti­ca bate justiția când e vorba despre politică. Cei cu probleme în justiție ajung pe funcții înalte nu doar la noi, ci și în Occident. Spunea și Laura Co­druța Kovesi că nu există țară a Uniunii Europene care să nu aibă probleme cu justiția. În privința co­misarului european, propunerea o face Guvernul, aici Iohannis e la mâna premierului Marcel Ciolacu, care are și el clienți în partidul lui. Pe Mihai Tu­do­se, chiulangiu de primă mână în Parlamentul Eu­ro­pean, anti-UE, anti-bun-simț în primul rând, după ce s-a compromis total când l-a lăsat pe premierul Japoniei să se plimbe singur prin București, că el își căra ghivecele de la Palatul Victoria, după demisie. Ce încredere să ai să reprezinte România?! Nu știm ce portofoliu ne vor da, dar trebuie să ne te­mem mai mult de ce numiri vom face noi pe posturile alea. Am avut și oameni buni, Adina Vă­lean, de exemplu, un comisar care s-a comportat cu demnitate și competență, Corina Crețu, un co­misar european corect și apreciat. Nu știu cum se face că primează tot timpul calcule des­pre cine e mai apropiat de premier, nu contează dacă ai sau nu oameni mai buni. Sunt Mihai Tudose și Sorin Grindeanu lângă tine, ei sunt favoriți la toate funcțiile! Mă mir că nu-l pune pe Grindeanu comisar pe Transporturi, că pe ale noastre le-a re­zol­vat. Face un pod ca la Brăila și aco­lo, de nu se vede! Aici e problema: nu ce post ne dau, ci dacă suntem în stare să punem o persoană care să nu ne facă de râs…