Vise cu ochii deschiși

Când sufletul își ia vacanță

• Rezemați-vă de spătarul scaunului și apucați-vă să construiți castele, mutați munții din loc, navigați pe mări și oceane, într-o scurtă călătorie imaginară. Studiile știin­ți­fice arată că visarea cu ochii deschiși e un adevărat bal­sam pentru suflet. Când vă veți întoarce „acasă”, va fi ca după o vacanță în paradis. Ce vă costă să încercați? •

În copilărie, era mereu prin­să asupra faptului: „Hei, nu mai visa, fii atentă la ce faci!”, o admonestau părinții și profesorii, readucând-o brusc la realitate pe micuța Zamfira, ori de câte ori ea rămânea cu ochii mari și rotunzi, pierduți în depărtări misterioase. Cu toate acestea, nici astăzi, când a împlinit 37 de ani, ea nu s-a dez­vățat deloc de obiceiul ei. Func­ționară la un ghișeu ban­car, o meserie care o obligă la o permanentă concen­trare și aten­ție, Zamfira Mani­ca­tide spu­ne: „Cu toate as­tea, mă folosesc dina­dins de vi­sa­re, cu ochii des­chiși. Din când în când, îmi iau câte un mic răgaz și dau frâu liber fanteziei. Pur și simplu, îmi face bine”.

Reveriile ne fac fericiți

Zamfira are drep­tate. Numeroase studii științi­fice au ajuns la concluzia că visarea cu ochii des­chiși nu este nici o pier­dere de timp, nici un joc lipsit de sens. Ea e importantă pentru echi­librul nostru psihic.

Iată ce știu psihologii:

* Reveriile ne fac fericiți.

* Ele ne dăruiesc relaxare și echilibru.

* Ne oferă strategii pentru soluționarea problemelor noastre.

* Descoperă și dezvoltă un po­tențial ascuns de creativitate.

„Visarea cu ochii deschiși are evidente efecte pozitive asupra sănătății”, afirmă cercetătorii. Depre­siile se pot ameliora, atunci când pa­cienții se cufundă în reverii plă­cute și se bucură de ele. Visele cu ochii deschiși fac mai puțin în­spăimântătoare situațiile apa­rent fără ieșire, deoarece în ima­ginație „noi trecem la acțiune, chiar da­că în realitate nu există alter­native apte de a fi puse în prac­tică”. Rezultatele unor studii au dovedit că micuții că­rora le place să viseze cu ochii deschiși sunt mai cu­minți și mai cooperanți decât alți co­pii, de aceeași vârstă cu ei și, de asemenea, pot sta cu atenția concen­trată un timp mai înde­lungat.

O străfulgerare a minții

Persoanele cu profesii crea­tive se folosesc în mod deliberat de visele cu ochii deschiși. Însă chiar și cel mai lucid și mai prozaic dintre contemporanii noștri n-are cum să evite cufundarea periodică în baia regeneratoare a reveriilor. Căci studiile au demon­strat: nu există om care să nu viseze cu ochii deschiși. Ni­meni nu este mereu sută la sută prezent în in­tervalul de veghe al zilei.

Avem, mai în­tâi, scurtele noas­tre excursii în vis, „mo­­men­tele de ab­sen­ță”, când atenția se abate de la obi­ectul ei – acestea sunt fantezii care se nasc spontan și, de regulă, nu durează decât între cinci și paisprezece secun­de, după cum au aflat cercetătorii. Noi nu sun­tem conștienți de ele sau nu le dăm nici o importanță, dar uneori avem surpriza ca ase­menea mo­mente de absență să ne conducă spre găsirea neașteptată a soluției pentru una din proble­mele noas­tre. Spunem atunci că am avut „o străfulgerare a min­ții”. Astfel de inspirații subite ne apar cu precă­dere în cursul unor activități mo­no­tone, de rutină, ca de pildă, căl­catul, spălatul vaselor sau multi­pli­carea unor docu­men­te la xerox.

Pe plaja de vis

La polul opus, există apoi re­veriile extinse, trăite perfect con­știent, în ceasurile noastre de tih­nă, în timpul unei plimbări, al unei băi de soare sau atunci când ne învinge plictiseala: la aștep­tarea prelungită într-o stație de autobuz sau la vizionarea unui film neinteresant. Ne regăsim dintr-o dată în secvențele visului ori ne dăm seama: „Am fost de­parte cu gândul”.

Ideal ar fi, spun specialiștii, să provocăm intenționat asemenea reverii, să le prelungim ori să le conducem în așa fel, încât ele să devină o continuare a viselor noas­­tre nocturne, așa putem ela­bora un program eficient de recu­perare pentru sufletul nostru. Ho­t­ă­râți-vă și dvs. ca, în toiul agi­ta­ției co­tidiene, să vă luați mici pau­ze prețioa­se, în care să vă amin­tiți de dorurile dvs. și să le aduceți la lumină. Retra­geți-vă pe plaja din vis, sim­țiți-vă bi­ne în par­cul dvs. ima­gi­nar, strict per­sonal, trans­­formați-vă în per­soa­na care ați dori să fiți și sti­mula­ți-vă astfel deliberat senti­men­tele de fericire. Teh­ni­cile re­co­man­date de noi vă vor fi de folos.

Cheia care deschide ușa

Baza viselor în stare de veghe, regizate de noi înșine, sunt pro­priile noastre dorințe, afirmă psi­holo­gii. Să visăm eficient, cu ochii deschiși. Dar vârtejul preo­cupă­rilor zilnice ne acaparează într-atât, încât, practic, „nu mai avem dorințe”. Cel mult, ne scapă un oftat, când auzim pe unul din colegii de serviciu lăudându-se cu vacanța din Caraibe. Apro­pia­ți-vă din nou de dorințele dvs. Calea spre ele este incredibil de simplă.

Pentru început, vom exersa cum să ne ascultăm cu atenție pe noi înșine, recomandă specialiștii. Pentru a amorsa acest proces, ei ne îndeamnă să ne punem urmă­toarele întrebări: „Ce mă face fericit?”. „Ce-mi aduce bucurie întotdeauna?”. „Ce experiență mi-ar plăcea să tră­iesc?”. Spe­cia­­liștii subliniază fap­tul că nu e nevoie ca dorințele noas­tre să facă impresie bună cuiva, ele nu sunt puerile și n-avem motive să ne rușinăm de ele.

Lista dorințelor

Dacă veți ține seama de prin­ci­piile enunțate mai sus, veți observa curând că acțiunea de căutare a dorin­țelor dvs. tainice este mult mai les­ni­cioasă decât ați cre­zut. Indife­rent cât de mare sau de mi­că este dorința, cât de ne­realistă ori total deplasată vi s-ar pă­rea, nu lăsați acum rațiu­nea să cenzureze nimic. Pentru a nu risca să omiteți ceva, în­gri­jiți-vă să a­veți mereu la în­de­mână o listă cu dorințele notate pe scurt.

O ambianță plăcută

Mai întâi, alegeți o dorință de pe lista dvs. Retra­geți-vă apoi acasă, în­tr-un loc liniș­tit, con­for­­tabil, unul „numai al dum­nea­voas­­tră”, unde să vă pu­teți lăsa ne­tul­burați în voia gându­rilor. Poa­te fi foto­liul din col­țul came­rei, chioș­­cul din gră­dină sau cada de baie – im­por­tant este ca zarva cea de toate zilele să nu ajungă până acolo.

Lumina discretă, o lumânare, două-trei pi­cături de ulei aromat, o muzică liniștitoare vă vor rela­xa, transpu­nân­du-vă într-o stare de spirit priel­nică reveriei. Ochii să fie închiși sau deschiși? Exact așa cum vă place.

Relaxare

Acum, liniștiți-vă și respirați profund. Lăsați mâinile moi. Re­laxați gura, fruntea, ochii, limba. Permiteți umerilor să atârne. Fa­ceți câteva întinderi, pen­­tru a alunga resturile de încordare din corpul dvs. Numărați înapoi, de la trei la zero. Iar acum cufun­dați-vă cu totul în ideea dorinței dvs. (O mulțime de suges­tii utile veți găsi ceva mai de­parte, citind „Trei călă­torii ima­gi­nare”.)

Ritual de revenire

Deși în timpul visării cu ochii des­chiși sunteți treji, ar trebui ca la fina­lul unei reverii trăite con­știent să execu­tați un „ritual de re­ve­nire”. Spu­ne­ți-vă: „Acum îmi închei visul”, apoi în­cordați de mai multe ori mâini­le, strânge­ți-le pumn, respirați profund – și deja sunteți pregătiți să vă în­toar­ceți în realitate.

Trei călătorii imaginare

1. Concediu la malul mării

De ce con­cediu vă a­min­tiți cu cea mai mare plă­cere? Care sce­nariu din acest conce­diu vă vine spontan în minte? Dacă vă gân­diți la frumoasele după-amieze lungi petre­cute pe plajă, reve­deți-le cu ochii minții, pe cât posibil până la cel mai mărunt de­taliu. Sim­țiți căldura soa­relui pe întreg cor­pul, auziți țipetele pes­că­ru­șilor, pipăiți cu degetele nisipul fin, gus­tați aerul îmbibat de sare.

Care a fost băutura dvs. pre­ferată în acest concediu? Și ce v-a plăcut să mâncați? Revedeți în imaginație momentul când le-ați comandat și le-ați savurat, pre­cum și locul unde s-au întâmplat toate acestea. Seara, în restau­ran­tul din port, v-ați bucurat să aveți în față o priveliște minunată a golfului? Reînviați-o acum în în­chipuire. Ascultați muzica din local, pândiți cu urechea discu­țiile și hohotele de râs de la me­sele învecinate.

Cu cât vă transpuneți mai in­tens în această scenă, cu atât mai reușită va fi călătoria dvs. ima­ginară. Vă veți întoarce revigorați și destinși la realitatea prezentă. Încercați și nu veți ­regreta.

O variantă pentru visătorii exersați: nu vă visați concediul pe baza celor trăite de dvs. per­sonal, ci trăiți ceva cu totul nou. Imaginați-vă concediul ideal, unul care să vă împlinească toate dorințele. Deveniți pro­priul dvs. ghid pe tărâmul visului. Plăsmuiți o țară în care v-ar plăcea să ajungeți. Important este că ea vă poa­te oferi tot ce ține – din punctul dvs. de ve­de­re – de con­cediul per­fect. Inventați o țară, o insulă, un munte, un golf unde veți găsi exact ceea ce vă trebuie, pentru a vă simți bine în toate privințele.

2. Înapoi, în copilărie

Copiii au o fantezie inepui­zabilă. Un trunchi de copac culcat la pământ devine o barcă, pe care spiritul de aventură te împinge să te urci, pentru a vâsli din toate pu­terile în josul râului. Iarba înal­tă dimprejur închipuie valu­rile învolburate, iar ciotul copa­cului e un pui de hipopotam, care te în­soțește prietenos, ca să te ape­re de primejdii.

Și poate că dvs., doamnă, v-a plăcut să jucați rolul unei prințese înveșmântate în rochii lungi și strălucitoare, stăpână a unui imens palat, trăind acolo, înconjurată de slujitori plini de zel, care nu aș­teptau decât un semn, ca să-i îm­plinească orice dorință?

Aduceți-vă amin­te: cum a fost pe vremea când erați copii? Evo­cați una din fanteziile preferate ale copilăriei dvs. Lă­sați-i timp să se desfășoare. Legă­na­ți-vă cu voluptate în amin­­tiri pozitive din copilărie. Este o mo­dalitate minunată de a întoarce spatele gri­jilor și poveri­lor de zi cu zi, măcar pentru un moment, retrăind sentimentele de fericire din trecut.

3. Tare mi-ar mai plăcea…

Să înotați cu del­finii? Să străbateți de­șertul, pe spinarea unei cămile? Să alu­necați în goană, printr-un peisaj înzăpezit, cu o sanie trasă de câini? Să galopați printr-un defi­leu, în șaua unui cal ce parcă ar fi mâncat jăratec? Trebuie numai să vă decideți, fiindcă într-o reverie orice este posibil. Important e ca, în prealabil, să vă alimentați fan­tezia cu suficient material docu­mentar, deoarece, în această si­tua­ție, dvs. vă lipsesc expe­rien­țele concrete. Căutați articole pe tema respectivă, adunați foto­gra­fii, vizionați filme care au legă­tură cu visul dvs. preferat. Iar în final, imaginați-vă: sunteți la locul visat. Vremea e se­ni­nă și caldă. Stați pe marginea bazi­nu­lui și admirați delfinii de la mică distanță. Unul din ei se apropie, cu­rios, dvs. coborâți în bazin, apa are o tempera­tură plăcu­tă. Vă sim­țiți în siguranță. Delfinul vă înghion­tește în joacă…

Jurnal de vise

Reveriile care par iscate „din senin” vă dezvăluie multe lucruri despre dvs. înșivă, despre dorin­țele și aspirațiile dvs. și, totodată, poartă în ele sugestii de rezolvare pentru problemele care vă preo­cupă. Specialiștii ne recoman­dă: „Nu uitați vi­sele avute în stare de veghe, reține­ți-le! Puneți pe hâr­tie trei vise pe care le sesizați, chiar dacă ele nu par să conțină ce­va important. Iar notițele dvs. nu trebuie să fie niște eseuri – câteva fraze sunt de ajuns”. Scrieți și când ați avut visul, adăugând ce anu­me este acut în via­ța dvs., în acest mo­ment. Aveți de luat o decizie de mare însemnă­tate? Ce vă îngrijo­rează în mod special? Citiți în liniște, mai târ­ziu, ceea ce v-ați notat. Și între­bați-vă: „De ce mi-am spus eu mie tocmai această poveste? De ce tocmai acum?”. Vă veți da sea­ma că între reverie și realitate există conexiuni pline de înțele­suri. Lectura notițelor vă va ajuta să înțelegeți ce așteptați de la dvs. și ce v-ar plăcea să faceți. Prin in­termediul jurnalului de vise puteți avea acces la propriul sub­con­știent.

Când visele rezolvă probleme practice

„Căderea pe gânduri”, cum se spune în popor (un fel frumos de a exprima „visele cu ochii deschiși”), poate provoca mult mai mult decât relaxare. O asemenea fi­xare pe-un gând se poate transforma, în timpul somnului, în realizarea lui. Din păcate, la deșteptare nu-ți amintești tot­deauna ce ai visat. Dar dacă izbutești performanța aceasta, ea îți poate fi de mare folos. Iată un exemplu celebru: un contabil tracasat de o eroare pe care o făcuse și nu izbutea s-o găsească, a aban­donat, deprimat, cercetările și a demisio­nat din postul pe care-l avea. După o jumă­tate de an, a visat, într-o zi, cu ochii deschiși, că va putea să afle greșeala. Așa a și fost. Noaptea, în somn, bietul om a visat că eroarea provenea dintr-o cifră scri­să greșit. Un 7. Tot în somn, a luat un creion și a notat ce visase. Apoi visul a dis­părut și el s-a trezit, de parcă n-ar fi visat nimic. Pur și simplu, uitase tot. Dar dimineața, când a început să se radă și a avut nevoie de o hârtie ca să-și curețe aparatul de bărbierit, a luat-o pe cea mai apro­piată, care se afla pe noptieră. Ce surpriză enor­mă, să citească nota scrisă în timpul nopții! În clipa aceea, visul i-a revenit foarte viu în memorie. Efectul a fost așa de mare, încât omul s-a dus la firma unde lucrase și a cerut per­mi­siunea să revadă blestematul dosar. Cer­cetându-l, a găsit imediat eroarea. Era e­xact aceea care îi fusese semnalată în somn.

Problema „enigmelor” dezlegate în vis este cunos­cu­tă. Multe descoperiri ale lumii moderne s-au născut în brațele lui Morfeu. Mai puțin știut este faptul, sta­bi­lit astăzi de cercetătorii din domeniul psi­hiatriei, că „visele cu ochii deschiși, re­pe­tate și programate men­tal, pot deveni realitate”. Dacă vizualizarea duce la vin­decare (așa cum s-a văzut în interviul publicat în „For­mula AS”, cu actorul Do­rel Vișan), de ce n-ar duce și la realizarea unor așteptări din imediatul vieții (pro­fesie, dragoste)? Adică visele noastre de zi cu zi…

DINA BRAN