Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

LEACURI DIN FARFURIE – Din cartea de bucate a bunicii

Foto: Shutterstock – 2

În urmă cu o sută de ani legumele erau nelipsite de pe mesele țăranilor și ale orășenilor mai săraci. Apoi au fost trans­formate în Cenușărese. Mân­cărurile din carne le-au pus la colț. Din fericire, un suflu ecologic înnoitor reabilitează napii, guliile, păstârnacul, dovleacul, topinam­burul, susaiul și sparanghelul de pădure, dându-le întâietate chiar și pe masa bogaților. Am adunat pentru dvs. câteva rețete pe care merită să le încercați.

DOVLEACUL

Consumat tot mai rar, și atunci doar copt în cuptor sau trans­format în plăcintă, dovlea­cul reprezenta în vechime baza ali­mentației de toamnă a țăra­nilor.

Compoziție chimică: bogat în fos­for, calciu și vitamina C. Semin­țele conțin un ulei bun la gust și cu virtuți terapeutice.

Supă groasă de dovleac

Ingrediente: 1 kg dovleac curățat de coajă și semințe, 50 g untură sau unt­delemn, 1 ceapă, 1 țelină, 2-3 căței de usturoi, 2-3 morcovi, mărar verde tocat, smântână după gust.

Mod de preparare: dovleacul se dă pe răzătoarea mare, se sărează și se lasă 20 de minute să se scurgă. Se­parat, se că­lesc în gră­sime ceapa tocată și ce­lelalte le­gume date pe răză­toare, precum și mărarul. Că­țeii de us­turoi se lasă întregi. Se adaugă apoi dovleacul, se lasă și el să se că­lească puțin. Se toarnă deasupra apă fier­binte, cât să acopere legu­mele de 2-3 degete și se lasă la foc mic până ce devin moi. Se adaugă smân­tână după gust.

FRUNZELE DE SFECLĂ

Majoritatea oamenilor consumă doar rădăcină de sfeclă roșie, ne­știind că există și sfeclă albă, gal­benă sau chiar marmorată, cu gust ceva mai dulceag. Și mai puțini sunt cei care știu că partea comestibilă a sfeclei nu este doar rădăcina, partea ei îngropată în pământ, ci și frun­zele. În majoritatea sate­lor româ­nești, ele sunt trans­formate într-o supă extrem de gus­toasă, mai ales când sunt combinate cu legume cu frunze verzi.

Compoziție chimică: bogată în sodiu, potasiu, calciu, fosfor, vitamine din grupa B.

Mâncare neagră de sfeclă

Ingrediente: 1 kg de frunze proas­pe­te de sfeclă, doi pumni de spanac, un pumn de salată verde sau lăptuci, 8 felii de slăninuță afu­­mată.

Mod de prepa­rare: alegeți și spălați bine frun­zele de sfeclă, spanac și lăptuci. Puneți-le să fiarbă în puțină apă clocotită cu sare, câteva mi­nute. Strecurați-le, stoar­ceți-le bine și to­ca­ți-le. l Se­parat, puneți feliile de slă­ninuță afu­mată într-o tigaie antiadezivă, pe foc mic. Lă­sați-le până devin aurii și crocante, apoi scoa­teți-le pe o farfurie ținută la cald. Pu­neți verdețurile to­cate în gră­­simea lăsată și ameste­cați-le până ce li se în­chide cu­loarea în verde închis. Ser­viți mâncarea cu bucă­ți­le de slănină așezate deasu­pra.

Borș de sfeclă

Ingrediente: 2-3 sfecle nu prea mari, 2 cartofi, 1 morcov, 1 cea­pă, 1 ou, 2-3 linguri smântână, verdeață, sa­re, 1 l apă, 1 l borș.

Mod de preparare: se curăță sfecla, se spa­lă și se taie subțire ca tăiețeii, apoi se pune la foc cu morcovul cură­țat, cu ceapa curățată și tocată mărunt și cu apa. După ce sfecla este aproa­­pe gata, se adaugă cartofii curățați și tăiați subțire, și sare. Când car­tofii au început să se înmoaie, se toarnă și bor­șul fiert separat. Se lasă să fiar­bă îm­pre­ună 15 minu­te. Se presară cu le­uș­tean și pă­trun­jel tăiat mărunt, se ia de pe foc și se lasă acoperit pâ­nă la ora mesei. Pentru ca borșul de sfeclă să aibă o culoare fru­moa­să, roșie, se opreș­te o bucă­țică de sfeclă cru­dă peste care se toarnă apă clocotită. Se lasă până când apa s-a înroșit bine și se adau­gă în cior­bă. Nu se fierbe, pentru că își pierde culoarea. Se drege cu găl­be­nuș și smântână înainte de a o servi.

NAPII

Confundați adesea cu sfe­cla albă, napii erau ne­lip­siți de pe masa ță­ranilor. Consu­mați cruzi, în salate, primă­vara, toam­na tre­buie gătiți fierți sau copți.

Compoziție chimi­că: conțin mult fier și inu­line – zaharide ușor asi­mila­bile de dia­betici.

Napi la cuptor

Ingrediente: 1,5 kg napi, 150 g brânză tare, 50 g unt, 1/2 linguriță pul­bere de scorțișoară, un vârf de cuțit de ghimbir, un vârf de cuțit de piper măcinat.

Mod de preparare: coa­ceți napii în cenușă fier­binte sau fierbeți-i în apă. Când sunt moi, curățați-i de coajă și tăiați-i felii. Puneți-i în­tr-un vas rezistent la foc, uns cu unt, alternând napii cu brânza uscată (tele­mea mai veche sau Cedar etc.) tăiată felii. Presărați deasupra condi­mentele aromate și băgați-i la cuptor 20 de mi­nute.

MORCOVUL ROȘU

La originea sa, aflată pe malul Mediteranei, mor­co­vul era o legumă de culoare roșu închis sau chiar mov. Portocaliu a devenit abia prin secolul 19, prin încru­cișarea cu morcovul sălbatic din Europa centrală.

Compoziție chimică: o cantitate mare de betaca­roten și zahăr.

Morcovi cu chimen

Se poate consuma ca felul întâi sau ca gar­nitură lângă fripturi.

Ingrediente: 1 kg de morcovi de culoare închisă (se găsesc la țăranii care vând în piețe), 1 linguriță de chimen pulbere, puțin untdelemn, un vârf de cuțit de coriandru sau cimbru uscat, sare, piper.

Mod de preparare: spălați, curățați de coajă morcovii și tăiați-i în rondele cât mai subțiri. Căliți-i cu puțin untdelemn într-o tigaie. Când încep să se ru­menească, adăugați chimenul, sarea și piperul. Mai lă­sați-i pe foc 5 minute. Trebuie să fie crocanți. Când sunt gata, adăugați cimbrul.

Rețeta bunicii

Plăcintă cu morcovi și sfeclă

Ingrediente: 200 g făină, 200 g unt, 1 kg de mor­covi și sfeclă, o legătură de cea­pă verde, 2 căței de usturoi, 100 ml lapte, 100 ml smân­tână subțire, 100 g iaurt, 2 ouă, chi­men, sare, piper, cașcaval ras.

Mod de preparare: Se frământă un aluat fraged din făină și unt, care se în­tinde pe fundul tăvii. Peste el se împrăștie mor­co­vii și sfecla tăiate felii subțiri și deasupra ceapa tăiată rondele și usturoiul tocat. Se prepară un sos din lap­te, smân­tână, iaurt și ouă, se condimentează cu chimen, sare și piper și se toarnă peste stratul de legume. Se presară cașcavalul ras, se dă plăcinta la cuptorul în­cins la 200° și se coace circa 45 de minute.

PRAZUL ALB

Popular mai ales în Oltenia, în urmă cu 50-100 de ani, prazul este astăzi o mâncare na­țională, mai ales la vreme de post. Când­va, pur­ta și galoane europene. În anul 640, după o bătălie sân­ge­roasă între sa­xoni și galezi, ultimii, ca să se dis­tingă pe câmpul de luptă de adversarii lor, pur­tau pe caschete câte-un praz (s-ar pu­tea ca prazul să fi ajuns în Țara Galilor din… Car­pați, dus acolo de sol­dații daci, puși de romani să le apere gra­nițele impe­riu­lui. Tot de la daci au moș­tenit scoțienii și cim­poiul, precum și dan­sul călușa­rilor, pe care îl mai joacă și azi, exact ca la noi).

Supă de praz cu șunculiță afumată

Ingrediente: 4 praji fru­moși, o ceapă, 4-5 felii de șunculiță afumată, pu­țin unt­delemn, 1 litru de lapte de vacă, sare.

Mod de preparare: l Cu­rățați și tocați ceapa. Căli­ți-o pe foc mic, cu puțin untde­lemn. l Spălați bine pra­zul, scoateți partea albă a tulpinei și tăiați-o în rondele subțiri. Puneți-l în cratiță peste ceapă, până se aurește. Vărsați ju­mătate din lapte în cratiță, puneți feliile de slăninuță afumată și lăsați să fiarbă o jumătate de oră. Adă­ugați restul laptelui, gustați de sare. Supa se servește fier­binte, cu bucă­țile de slăninuță tăiate mai mic și cu felii de pâi­ne de casă.

SALSIFI (Barba caprei)

Plantă originară din Eu­ropa cen­trală, e pomenită încă din se­colul 15 în ca­lendarele horti­cole din An­glia. Foarte la modă în Ro­mânia, între cele două răz­boaie, astăzi se cul­tivă mai ales în Italia, în Tos­cana.

Rădăcini la tigaie

Radem cu un cuțit de os sau ino­xidabil pielița neagră a rădă­ci­nilor. Pe măsură ce le curățăm le pu­nem în apă rece cu puțin oțet, ca să nu se înnegrească. Le fierbem în apă clocotită cu sare, până ce se înmoaie. Le strecurăm și le prăjim în untdelemn sau în unt sau le facem pane, întregi sau tăiate mai scurt, și le servim cu sos alb. Se pot și prăji, date prin aluat de clătite. Salsifi se găsește și la noi, în supermarket.

MUȘTARUL

Cunoscut mai degrabă sub formă de con­diment, obținut din semințele lui, în zona estică a României, mai ales în Dobrogea, turcii și tătarii îl preparau și ca plan­tă, pe care o bă­gau în plăcinte sau o trans­formau în salată. Primă­vara, frunzele muș­ta­rului sunt fragede și ex­trem de gus­toase, ase­mă­nătoare cu ale ri­di­chi­lor.

Frunze de muștar cu șuncă

Ingrediente: câțiva pumni de frunze tinere de muștar, 4 felii de ba­con (șunculiță afuma­tă), unt­delemn, oțet și sare.

Mod de preparare: alegeți și spălați frun­zele de muștar. Dați-le într-un clocot în apă fiartă cu pu­țină sare. Strecurați-le. l Puneți șun­culița să se prăjească într-o ti­gaie câte­va mi­nute. Așezonați cu sare (dacă mai e ne­voie) și cu oțet.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian