Aerul ucigaș

• Analizele care au vizat modul letal în care s-a extins coronavirusul au adus la lumină faptul că particulele fine de praf și agenții patogeni formează o alianță funestă    •

Drama italiană

Prima suspiciune a venit din Italia. Imaginile șocante din Bergamo au făcut înconjurul lumii. În superbul orășel din Toscana, au murit de Covid, în 2020, peste 4.000 de oameni, în decurs de doar câteva săptămâni. Dar a existat și un alt factor care a ridicat semne de întrebare. Coronavirusul a fost de trei ori mai periculos în zona metropolitană a ora­șului Milano, decât în ​​restul țării. În martie 2020, mortalitatea Covid a fost de 12%, în loc de 4,5%, ca în restul Italiei. Din cauza numeroaselor de­cese cauzate de coronavirus în nordul Italiei, speranța de viață a scăzut cu patru ani, în vreme ce în sudul Italiei, Covidul nu a avut drept efect nicio modificare măsurabilă a speranței de viață.   

Cum a putut fluc­tua în­tr-un mod atât de dra­matic gradul de pericu­lozitate al co­ronaviru­su­lui? Pentru aceste dis­crepanțe stra­nii s-a în­cercat inițial găsirea unor explicații simple. S-a spus că politicienii ar fi reacționat prea târ­ziu, că spitalele din nord ar fi fost insufi­cient pre­gătite, că rata morta­li­tății ar fi fost atât de ridicată din cauza gra­dului de îmbătrânire a popu­lației. Doar că toți acești factori se po­tri­veau și în restul țării, unde Covidul nu fă­cuse prăpăd.

Încă din 2020, câți­va cercetători ita­lieni au propus o teo­rie diferită. Regiu­nea Lombardia din jurul orașului Mila­no și Va­lea Po se nu­mără printre zonele cu cel mai poluat aer din Europa. Aten­ționări pri­vind concentrația mărită a poluanților din at­mosferă sunt emise aici frecvent. Limita zilnică de 50 de micro­grame de particule fine pe metrul cub de aer este depășită, ade­sea, în mod semni­fi­cativ. Covidul și aerul poluat au in­teracționat, într-adevăr, într-un mod ciudat. În zonele în care a fost depășită valoarea limită timp de peste o sută de zile au fost infectați de nouă ori mai mulți oameni decât în ​​comunitățile în care ae­rul era mai curat. În regiunile împădurite ale Ita­liei, infecțiile cu coro­na­virus au fost foarte rar fatale, aerul de acolo având de regulă o calitate deosebită.   

O combinație criminală: praful și virușii

Cercetătorii presupun că poluan­ții cresc vulnerabilitatea oamenilor în fața infecțiilor respiratorii. Discu­ția nu se rezumă la coronavirus. Par­ticulele fine ar putea facilita și trans­miterea altor agenți patogeni pre­cum virusurile gripei, tuber­culozei și ru­jeolei.

Dacă aerul este poluat, numărul oa­menilor care se îmbolnăvesc creș­te. Dacă devine mai curat, numărul celor infectați se reduce. O influență semnificativă o are și tem­peratura. Cu cel mai mare risc de a con­tracta gripă ne confruntăm în regiunile în care este deosebit de frig și unde poluarea cu particule în suspensie este deosebit de mare. Noile cercetări efectuate asupra temuților agenți patogeni multi-rezistenți, care nu mai reacționează la antibiotice, sugerează, de ase­menea, că praful fin și virușii pot forma o combi­nație perfidă. Agenții patogeni apar mai frecvent în locurile în care în aer plutesc can­tități mai mari de par­ti­cule fine, cu dimensiunea de sub 2,5 micro­metri. După cum au explicat autorii chinezi ai unui studiu internațional, bacte­riile rezistente la antibio­tice se pot prinde de particulele poluante și pot face cu ele un soi de auto­stop. Praful transportă și trans­mite vi­rușii. Agen­ții pa­to­geni care pro­voa­că Co­vi­dul devin mai agre­sivi când aderă la par­ticulele fine. În cârca lor, ei pot par­curge dis­tanțe mai lungi, deve­nind ast­fel un pericol pe întin­deri mai mari și pe pe­rioade mai îndelun­ga­te. O teorie îngri­jo­ră­toare, de­oarece parti­cu­lele mi­nus­cule de praf și mur­dărie, inclusiv mi­cro­plasticele, cir­culă ma­siv în jurul glo­bului. În ul­timii doi ani, experții din întrea­ga lume au con­­tinuat să inves­ti­ghe­ze fenomenul. Cer­ce­tă­torii au comparat în cel mai mic detaliu ni­ve­lurile parti­cu­le­lor în sus­pen­sie din anu­mite lo­ca­lități cu numărul ca­zurilor Covid înregis­trate acolo. Ei au luat în considerare și alți fac­tori, precum vârsta popu­lației și apropierea reșe­dințelor de focarele de Covid. Dar concluzia a ră­mas aceeași: incidența infecțiilor cu Covid-19 a cres­cut în zonele în care în aer existau niveluri mai ridicate de praf.

„Una din șapte victime ale coronavirusului a decedat și din cauza faptului că a respirat aer poluat”

Această corelație a fost făcută și în Anglia, Franța, Olanda, SUA și China, iar mai recent, în India și Thailanda. Cercetătorii au constatat nu doar că riscul de a fi infectat era mai mare, ci și că, cu cât era mai poluat aerul din jur, cu atât creștea ris­cul decesului în urma unei infecții cu coronavirus. Cercetătorii specializați în poluarea atmosferică au calculat că, la nivel mondial, una din șapte victime ale coronavirusului a decedat și din cauza faptului că a respirat aer poluat. Un duet mortal: specialiștii vorbesc despre „mortalitatea Covid cauzată de particulele fine”. La răspândirea infecțiilor con­tribuie, în special, particulele fine invizibile, cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri. Particulele provin de la emisiile produse de mașini și de abra­ziunea anvelopelor, de la motoarele avioanelor, de la centralele electrice pe cărbune și din coșurile de fum, precum și din fabrici, din agricultură și, de asemenea, din surse naturale precum erupțiile vulcanice sau incendiile forestiere.

Faptul că poluanții și virusul interacționează în mod nefast este evident. Ambele atacă endoteliul, căptușeala vaselor de sânge și căile respiratorii. În plus, particulele fine de praf cresc permeabilitatea pereților celulari, ceea ce poate facilita pătrunderea în celule a agenților patogeni. În plus, particulele în suspensie fac ca țesutul tractului respirator al oamenilor și animalelor să fie permanent inflamat. Iar asta pune sistemul imunitar într-o alertă constan­tă, care duce în final la slăbirea lui.

Particulele fine din aerul poluat sunt, oricum, toxice. Potrivit unei analize recente, ele provoacă opt milioane de decese premature la nivel global. Oamenii sunt mai predispuși să sufere de atacuri de cord, accident vascular cerebral, cancer pulmonar și tromboză. Particulele fine afectează vasele de sânge, precum și aportul de sânge. Iar de ele de­pinde sănătatea fiecărui organ. „Țesuturile care au fost deteriorate în acest fel sunt mult mai suscep­tibile la infecții. Iar acestea pot avea desigur și o evoluție mai dificilă”, explică specialiștii.

Dar se înmulțesc și dovezile potrivit cărora diferiți viruși se atașează de particulele fine de praf și pot fi transmiși prin intermediul acestora. Experi­mentele confirmă că agenții patogeni supravie­țu­iesc uneori mai mult când sunt atașați de particu­lele solide. În plus, atunci când sunt prinși de anu­mite particule, agenții patogeni gripali de tip H1N1 pătrund mai adânc în țesutul pulmonar. Cât de infecțioși sunt în cele din urmă germenii depinde, probabil, și de umiditate, vânt și de dimensiunea și natura particulelor poluante. În spațiile din interior, unde se întâmplă adesea să fie transmise infecțiile, un rol îl joacă atât poluanții din aerul exterior, cât și particulele suplimentare care provin de la aprin­derea lumânărilor și a aragazelor, de la prăjitoarele de pâine și, mai ales, de la fumul de țigară.

Descoperirile cercetătorilor amplifică presiunea exercitată asupra politicienilor, pentru a continua să reducă nivelul de poluare a aerului. UE a redus deja limita pentru particulele mai mici de 2,5 micrometri. Din 2030, limita admisă va fi de zece mi­­crograme pe metrul cub de aer. Însă din pers­pectiva Organizației Mondiale a Sănătății, această valoare nu este suficientă, ea recomandând cinci micrograme pe metrul cub.

Alianța funestă dintre germeni și particulele fine de praf aruncă o nouă lumină asupra efectelor statului în casă, din timpul pandemiei. Probabil a salvat viețile oamenilor și datorită faptului că multe mașini și avioane au stat pe loc. Aerul a devenit mai curat, chiar dacă doar temporar.