Puterea rugăciunii

• Miracole mărturisite de cititori •

Acatistul Sfântului Nectarie

Puterea rugăciunii! S-a scris o literatură întreagă despre puterea rugăciunii. Cunoscând acest lucru, în lume, Europa, SUA și cu siguranță și în alte zone, se practică rugăciunea în grup pentru cei bolnavi. S-au obținut rezultate spectaculoase, consemnate în literatura medicală. Oameni de știință au relevat efectul benefic al rugăciunii în procesul de vindecare. S-au făcut studii comparative pe bolnavi, unii pentru care s-a practicat rugăciunea în grup și ceilalți, la care s-a folosit doar tratamentul medical. Iar rezultatele au fost mai mult decât concludente! Subiectul a fost abordat și la noi, și am să amintesc doar două nume marcante – profesorul Alexandru Vlad Ciurea și profesorul Dumitru Constantin Dulcan. Primul, distinsul neurochirurg, mărturisea într-o emisiune TV, cu zâmbetul dânsului șugubăț, că, înaintea oricărei operații, spune o rugăciune…

Atunci când ne rugăm, și o facem cu tot sufletul, transcendem niște planuri subtile și intrăm în contact cu energii superioare. Acest fapt, prin el însuși, are un efect benefic asupra stării noastre fizice, cu urmări spectaculoase asupra stării de sănătate. Ne putem adresa în rugăciune Împăratului Ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului sau oricărui Sfânt de care ne simțim apropiați. Important este cum ne rugăm. Sunt un om obișnuit, nu vreau să dau lecții, știu că toată lumea va înțelege exact ce am vrut să spun. Au fost o mulțime de cititori ai revistei Formula AS care au adus mărturii despre puterea rugăciunii. Nu vreau decât să vin și eu cu o nouă mică poveste despre acest subiect…

Calvarul din stația de tramvai

Am 78 de ani, vârsta la care orice suferință fizică este mai gravă decât la 30 de ani. Acum 10 zile, într-o stație de tramvai, alergam să prind semaforul verde. Dacă aș fi mers încet, ar fi fost mai bine… M-am împiedicat de o denivelare și am căzut ca secerată pe partea dreaptă a corpului, lovindu-mă rău în zona coastelor și a articulației șoldului. În plus, am dat cu capul de pavaj și mi s-a deschis arcada. Lumea a chemat salvarea, am ajuns la spital. Nu puteam să mai umblu din cauza traumatismului din zona articulației șoldului. M-au dus cu scaunul cu rotile la radiologie și computer tomograf. Din fericire, nu aveam nimic rupt. Mi-au cusut arcada și m-au lăsat acasă. A urmat calvarul. Deși, la vârsta mea, eu fac gimnastică, înot, merg cu bicicleta, deodată nu mai puteam călca pe piciorul drept, mă târam de colo-colo. Soțul meu mă ajuta cum putea. După două zile, am început să citesc Acatistul Sfântului Nectarie. Cu lacrimile în bărbie și inima praf, îl rugam pe marele făcător de minuni să se roage și pentru mine lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care i-a ascultat mereu rugăciunile. Ziua era un chin, noaptea nu puteam dormi din cauza durerilor. O infirmieră a venit acasă să-mi scoată firele din arcadă după 8 zile. Mi-a spus să am răbdare, că accidentele acestea se vindecă greu, mai ales la vârsta mea, o să dureze cel puțin o lună de zile… Continuam să citesc Acatistul, zilnic. A zecea zi de la accident a fost cea mai grea, am stat mai mult culcată, luam sedative, dar aproape degeaba. Începusem să mă gândesc că, probabil, am ceva mai grav la articulația șoldului, de nu se vede nicio ameliorare, dimpotrivă, e tot mai rău! Decisesem să merg la un ortoped, care să-mi facă niște investigații. Mi-amintesc că am adormit, totuși, cu gândul, că, dacă am trăit cea mai neagră zi, următoarea va fi mai bună, cu ajutorul rugăciunilor mele… Și așa a fost! A doua zi am putut să mă mișc fără baston! Aproape incredibil! Mergeam prin casă, sprijinindu-mă de mobile, dar mergeam! A treia zi am îndrăznit să ies la plimbare, soarele era sus pe cer, iar sufletul meu, plin de recunoștință! Numai cine a trecut prin așa ceva poate înțelege. Și pentru că toți cei care trăiesc o asemenea minune, datorată Sfântului Mare Ierarh Nectarie, se simt obligați să o mărturisească, am făcut și eu același lucru, cu inima plină de recunoștință.

Cu tot dragul, pentru cititorii acestei minunate reviste!

ADA

Cum am ieșit din prăpastia deznădejdii

Bună ziua,

Scriu și eu, precum mulți alți credincioși, pentru a da mărturie despre ajutorul nemăsurat acordat mie de Maica Domnului, Sfântul Nectarie și, nu în ultimul rând, de Sfântul Apostol Iuda Tadeu. Sunt medic și, din păcate, din cauza mândriei, repezelii și superficialității, am pus niște diagnostice greșite unor paciente (două la număr), implicit și tratamentul aplicat a fost greșit. Când am văzut urmările, am intrat într-o stare de disperare, mă simțeam într-o situație fără ieșire. Gândul că am făcut rău unor oameni nevinovați din cauza prostiei și mândriei nu-mi dădea pace. Nu puteam dormi nopțile din cauza stresului, aveam în cap gândurile cele mai negre, nu puteam să scap de sentimentul de vinovăție că, practic, am distrus viețile a două fete tinere, nu găseam nici o soluție în mintea mea tulbure și îmi imaginam cele mai negre scenarii. La toate acestea, s-a mai adăugat și faptul că soțul meu începuse să fie interesat, mai mult decât este cazul, de o colegă de serviciu… Au urmat certuri îngrozitoare, acuzații, nopți nedormite. Știam că sunt alte persoane în situații mult mai grave, mame cu copii bolnavi, oameni care nu au o pâine pe masă, boli grave etc., dar pentru mine, care sunt un om slab de înger și egoist, toate aceste probleme mi se păreau enorme. Mă gândeam că nu pot să mai trăiesc, nu mă simțeam în stare să îmi asum responsabilitatea pentru greșelile făcute, în plus, mă simțeam și respingătoare, nu mă puteam ridica la nivelul femeii de care soțul meu era interesat, care este mult mai tânără și foarte îngrijită. Am început să proferez tot felul de acuzații la adresa ei, femeia poate fiind nevinovată (sper ca Dumnezeu să mă ierte!).

Eram în pragul disperării, depresia pusese stăpânire pe mine, simțeam un gol imens în suflet, aveam o durere fizică în piept, care efectiv nu mă lăsa să respir. Dacă nu aș fi avut doi copii minunați și nevinovați și dacă nu îl aveam alături pe soțul meu, care, indiferent de cele întâmplate, încă mă iubea, nu cred că aș mai fi în viață astăzi. În disperarea mea fără ieșire, nu am mai avut decât rugăciunea. Am citit Bogoro­dici­naia, care m-a ajutat enorm și m-a liniștit sufletește, și am început a citi în fiecare zi rugăciunea Sfântului Apostol Iuda Tadeu, sfântul cazurilor imposibile. De asemenea, am citit Acatistul Sfântului Nectarie, mare făcător de minuni, de 40 de ori, în 3-4 zile. Citeam câteva ore pe zi, de câte ori aveam posibilitatea. Și ce credeți?! Problemele mele au început să se rezolve, Dumnezeu mi-a luminat mintea și am găsit soluții salvatoare. Una dintre paciente este mult mai bine, tratamentul este aproape finalizat, cealaltă, de asemenea, pare să fie mai bine și ne apropiem de finalul tratamentului. Și relația cu soțul meu s-a liniștit. Când mă gândesc prin ce am trecut, nu mă mai recunosc, nu știu ce a fost cu mine și cum ajunsesem în prăpastia deznădejdii. Mulțumesc Sfinților și bunului Dumnezeu că nu s-au scârbit de mine, putregaiul plin de păcate, și m-au ajutat.

Rugați-vă Sfântului Apostol Iuda Tadeu, un sfânt neglijat, dar cu adevărat grabnic ajutător, în situații disperate. Slăvit fie Dumnezeu!

ANDRADA N.