Bucurie și adrenalină
– Mai sunt doar câteva zile până când FILIT își deschide porțile la Iași. Care e starea de spirit la pupitrul de comandă?
– E o bucurie amestecată cu multă adrenalină, cam ca înaintea unui salt cu parașuta. Cea mai mare tensiune apare în momentele de așteptare, înainte de sosirea invitaților. Fiind 140 de evenimente în cadrul festivalului, în care autorii sunt grupați între ei, o anulare de zbor înseamnă reconfigurarea întregului program. În cazul scriitoarei Zeruya Shalev, de pildă, suntem deja la al treilea rând de bilete cumpărate. Vine de la Tel Aviv, unde companiile anulează constant zborurile din cauza războiului. Nu ne plângem, așa e când lucrezi cu 200 de invitați, e normal ca de fiecare dată să existe și complicații tehnice. La numere mari, aproape matematic sunt două-trei situații cu care nu te-ai mai întâlnit. Dar una peste alta, avem toate datele că ediția de anul acesta nu va fi cu nimic mai prejos decât celelalte.
Trotuarul cu autori
– Vă ajută și vremea? Cum e Iașiul în octombrie?
– Deși e programat toamna târziu, la FILIT e în mod miraculos vreme bună de fiecare dată. Într-un singur an din doisprezece a plouat o zi sau două. În rest, nu-mi aduc aminte să fi fost vreo ediție la care să nu putem sta la amiază în fața Casei FILIT din Piața Unirii în mânecă scurtă. Dincolo de aceste ultime zvâcniri de căldură de la final de octombrie, farmecul orașului e dat mai ales de prezența invitaților noștri. În timpul festivalului, îi găsești peste tot: în cafenele, la restaurante, în cortul FILIT, prin parcuri, pe străzi. A rezumat foarte bine povestea asta Silviu Lupescu, directorul Editurii „Polirom”, care mi-a spus într-un an: „Florine, stăteam la semafor și, nu-mi venea să cred, pe partea cealaltă a trecerii erau vreo 20 dintre autorii mei”. Iar asta e valabil pentru mulți editori români și, în egală măsură, și pentru cititori. În zilele festivalului, oriunde mergi prin centrul orașului, ai șanse să te întâlnești cu autorii tăi favoriți. Mă bucur că Iașiul s-a brand-uit în ultimul deceniu ca oraș al literaturii. A devenit parte a unui lanț de orașe creative UNESCO, iar asta, cred eu, se datorează în bună parte și FILIT-ului.
– Pe ce nume mari mizează festivalul anul ăsta?
– Am încercat în fiecare an să aducem scriitori relevanți, scriitori premiați. Să luăm în calcul doar un aspect: din cei sub 20 de laureați Nobel pentru literatură în viață, Abdulrazak Gurnah e al patrulea care vine la FILIT. Pentru noi însă, mai importante decât prezența în festival a unui laureat Nobel, Goncourt sau Booker Prize, sunt curiozitatea și entuziasmul tinerilor care abia încap în săli, la cele mai multe dintre evenimentele noastre. Dacă e să vorbim despre program, ar dura jumătate de oră doar lectura lui. Așa că o să mă rezum la Serile FILIT, cele cinci evenimente din Teatrul Național. Prima e o întâlnire cu Pascal Bruckner, moderată de Marin Mălaicu-Hondrari. Deși a mai fost în România, chiar și în Iași, venirea lui în FILIT a stârnit senzație. În a doua seară, Clara Uson, din Spania, și Zeruya Shalev, din Israel, vin la întâlnire cu publicul, într-o discuție animată de Marina Constantinescu. Cea de-a treia seară, găzduită de Cătălin Ștefănescu, îi este rezervată laureatului Nobel, Abdulrazak Gurnah, scriitor britanic de origine tanzaniană. Cât despre invitatul de sâmbătă, adică irlandezul Colm Toibin, am auzit voci care consideră că el e adevărata vedetă a festivalului. În seara dedicată lui, moderată de Marius Chivu, s-ar putea ca teatrul să fie neîncăpător. Ultima seară e, prin tradiție, una românească: o întâlnire cu Matei Vișniec, Tatiana Țibuleac și Raluca Nagy, scriitori români care „lucrează” în străinătate. Cred că va fi un regal.
– Aveți și noutăți în ediția de anul ăsta?
– Avem mai multe, dar aș menționa proiectul „Negruzzi pe alb”, un program pilot în care unul dintre invitații noștri își alege o carte favorită a altui invitat și discută om la om, direct, relaxat, doar acea carte, timp de o oră. Evenimentul va fi găzduit de cafeneaua „Negru Zi”, botezată după numele străzii unde se află, pe Negruzzi 8. E o cafenea care are și o scenă și un miniamfiteatru splendid, un loc care se potrivește mănușă acestei serii de evenimente.
În cortul festivalului
– Mi-a plăcut întotdeauna forfota care se produce în cortul de presă, printre invitați și jurnaliști. Florin Lăzărescu unde se ascunde în timpul festivalului?
– Teoretic, ca și colegii mei din echipa de bază, ar trebui să fiu peste tot. (râde) Practic, cea mai mare parte din timp sunt în Casa FILIT, în cortul festivalului, cartierul nostru general de unde coordonăm toate celelalte evenimente. E o atmosferă extraordinară acolo. Greu să nu te molipsești de energia locului. Sunt mereu câte 4, 5 interviuri programate în paralel, 250 de interviuri de-a lungul celor cinci zile: un adevărat festival nevăzut al jurnaliștilor, care contează enorm. În rest, merg peste tot unde e ceva de rezolvat. Și-ntre timp, stau de vorbă cu multă lume. După o săptămână de festival, mă doare efectiv gura, nu mai pot articula corect cuvintele, de cât am vorbit.
– La FILIT, n-au lipsit niciodată concertele. Anul ăsta cine ia microfonul?
– Eu unul nu sunt un mare fan al concertelor în cadrul festivalului, din simplul motiv că este un festival de literatură. Un concert mare atrage de multe ori public care nu are neapărat legătură cu cărțile. Iar ideea de a cheltui bani pe trupe al căror onorariu ar putea acoperi onorariul mai multor scriitori contravine ideilor noastre. Pe de altă parte, după toate discuțiile și întâlnirile, ai nevoie și de un moment de destindere. Așa că am căutat de fiecare dată trupe cool, underground, care se bucură să concerteze în cortul FILIT. Anul acesta îi avem pe Byron Duo și Trupă&Suflet. Și fiindcă seara în care scriitorii pun muzică a avut succes anul trecut, reluăm rețeta în barul Acaju, cu Paula Erizanu, Marius Chivu și Ștefan Baghiu.
Pisica de pe asfalt
– Organizezi de doisprezece ani festivalul ăsta. Reușești să te și bucuri de el, printre atâtea responsabilități organizatorice?
– Nu-l organizez doar eu, ci o întreagă echipă. Dar ce spun despre mine cred că e valabil pentru toți colegii mei: cu adevărat relaxat nu ești decât a doua zi după ce se încheie. Asta nu înseamnă că nu mă bucur și pe parcurs, dar e o bucurie amestecată cu multă alergătură, nervi și alte lucruri neașteptate. E o muncă de care nu mă plâng, cu care m-am obișnuit de la an la an. Cu timpul însă, am învățat să fac lucrurile un pic mai detașat, am înaintat în experiență și în vârstă și mi-am dat seama că nu pot somatiza chiar toate emoțiile. Așa că de la an la an, mă bucur mai mult și stau mai mult la povești cu oamenii. Cum ne simțim ca organizatori? Cred că cel mai bine reiese dintr-un banc auzit recent: O pisică traversează strada, dă tirul peste ea, o turtește pe asfalt, după care se ridică, se zbârlește un pic și spune: „Eh, altă viață!”. Cam așa și noi, cei care facem FILIT. Cu fiecare ediție pare că dă un tren peste noi, și totuși ne ridicăm împrospătați, cu motivație pentru încă un an, bucuroși că putem construi ceva împreună. După a zecea ediție, am început să spun că, și dacă mâine FILIT ar dispărea, n-a fost degeaba. Am reușit cred să lăsăm în lumea literară o urmă, să scriem măcar un pic de istorie.
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere are loc între 23 și 27 octombrie, la Iași.
Romanian