“Într-adevăr, vitamina B face minuni”

Am suferit până la 52 de ani de o constipație cronică, de care nu mă putusem vindeca, cu toate medicamentele luate. În plus, începusem să port ochelari cu dioptrii mari și părul îmi căzuse masiv. Eram foarte irascibilă și chiar depresivă. Aveam 52 de ani când am emigrat în Australia, cinci copii, divorțasem la 42 de ani și fără să mai am de atunci activitate sexuală. Depistată că am diabet, la puțin timp de la sosirea în Australia, am fost internată pentru stabilirea tratamentului. La analize, am aflat că am și hepatită C, dar și o masivă scădere a Vitaminei B din corp. Pe lângă tratamentul pentru diabet și hipertensiune, am urmat și un tratament cu suplimente de vitamina B. Întâi injecții și apoi, periodic, B Complex. Și în alimentație am consumat în cantități mari vitamina B: uleiul de măsline, măsline sub toate formele, pastă de măsline, pește, dar și vegetale: broccoli și spanac verde (nu congelat), usturoi și ceapă, crude, nu gătite. În fiecare dimineață, mâncam o felie de pâine de casă, frecată cu usturoi, stropită cu câteva picături de ulei de măsline și presărată din belșug cu pătrunjel tocat. Laptele îl beam nefiert, iar cafeaua am înlocuit-o cu surogat de cafea, din rădăcină de cicoare. În primul rând, am scăpat de constipația cronică care mă chinuise din copilărie. Părul mi s-a refăcut, treptat, și am avut bucuria să constat că nu mai am nevoie de ochelari. În plus, acest nou mod de alimentație m-a “scăpat” și de virusul hepatitei C. Acolo unde a dat greș tratamentul cu Interferon, a dat rezultat suplimentarea – întâi lunar, apoi la trei luni, cu Vitamina B Complex, dar cred că și măslinele și uleiul de măsline, usturoiul, ceapa, broccoli, spanacul și pătrunjelul m-au ajutat.
Vă doresc tuturor multă sănătate, dar și răbdarea de a persevera în a fi atenți ce și cum mâncați. Un sfat de la bunicul meu: “Când te așezi la masă, să fii voios, că Dumnezeu ți-a dat pâinea cea de toate zilele. Să mulțumești Domnului și pentru o felie de pâine, căci sunt atâția copii care nu o au nici pe ea. Să nu citești sau să vorbești când mănânci, ci să savurezi fiecare lingură cu mâncare”.
CECILIA S. – Australia
“Un remediu miraculos: electroacupunctura”
În anul 1992, după decesul mamei, am suferit foarte mult. Pe lângă durerea pierderii ei, se făceau restructurări de personal la serviciu, plus acasă, soția era bolnavă de depresie. După o perioadă de timp, m-am trezit cu amețeli violente. Se învârtea totul în jurul meu. Am stat în concediu medical. Ca să evit căderile, mergeam în genunchi prin cameră, ca să nu mă prăbușesc. Simțeam o presiune în ceafă, iar în urechi îmi răsunau niște sunete ciudate. Aveam încontinuu senzația că sunt “aerian” și că picioarele mele nu ating pământul. Aceste amețeli erau însoțite de dureri mari de cap, dezechilibru la mers și în repaus.
Am fost la diverși medici și diagnosticul a fost sindrom Meniére și spondiloză cervicală. Am urmat tratamente peste tratamente, dar rezultatele erau minimale și de scurtă durată. La recomandarea unui prieten, am mers la un medic neurolog cu multă experiență, care m-a îndrumat să încep un tratament cu electroacupunctură. Nu am acceptat. La cabinet, așteptau zeci de persoane pentru o procedură care dura 30 de minute. Mi-am zis că nu am răbdare să aștept. L-am rugat pe medic să-mi prescrie o rețetă cu medicamente de sinteză. Rezultatele au întârziat să apară. Descurajat că timpul trecea și boala avansa, m-am hotărât să revin la medic, pentru electroacupunctură. Între timp am mai obținut informații de la diverși pacienți și am realizat că merită să încerc. A fost o hotărâre miraculoasă. De la primele 20 de proceduri, am simțit o transformare în bine. M-a asigurat că organismul răspunde la tratament și că, treptat, o să mă fac sănătos.
Cuvântul răbdare mi-a fost întipărit în minte. Am făcut în prima etapă 40 de ședințe, iar după o pauză de câteva luni, alte 20. Timp de câțiva ani, mi-a recomandat să fac vara câte 10 ședințe pentru întreținere. Pot spune că Dumnezeu mi-a întins mâna: am scăpat mai întâi de durerea de cap, apoi de dezechilibru la mers și în final de amețeli. În plus, am obținut o stare de bună dispoziție, echilibru psihic, cu energie în corp, chef de viață și muncă. Mi-a schimbat total viața.
Asta s-a întâmplat în urmă cu 30 de ani, acum am 72 de ani. Ca să nu cad în recidive, fac drumeții în natură, în locuri cu aer curat, exerciții de respirație, beau ceaiuri.
Mersul pe jos este un sport care destinde, calmează și nu îți taie pofta de-a mai practica și alte exerciții fizice. În anul 2001, am avut altă problemă de sănătate. A început să mă doară stomacul. O gastrită mai veche s-a transformat în ulcer duodenal și pancreatită subacută. Am fost internat în spital 14 zile. După externare – regim sever, ceaiuri, sucuri de legume și multe medicamente. Toate ajutau doar temporar și durerile reveneau.
Într-o zi, am citit în minunata revistă Formula AS scrisoarea unui cititor, care recomanda unui domn cu ulcer duodenal să renunțe pentru o lună de zile la carne. Mi-am zis să încerc și eu. A fost greu, deoarece soția și fiica mea consumau produse din carne. Am ținut dieta o lună de zile. Timp în care am observat că nu mai am aciditate și salivație abundentă în gură. Durerile erau de intensitate mai mică. Nu mai aveam regurgitații și iritații inestetice pe obraz, care mă deranjau cumplit la bărbierit. Am citit că și zahărul alb este dăunător la stomac și l-am scos din alimentație. Au trecut 19 ani de când nu am mai consumat carne. Am devenit ovo-lacto-vegetarian. Nu mai am probleme cu stomacul și mă simt bine. Pot să consum murături, ceapă crudă, usturoi, un pahar de vin natural. Boala și sănătatea pornesc din farfurie. Uneori, primăvara mai fac un tratament de 1-2 luni cu Bitter suedez. De două ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriță într-un pahar cu apă.
Țin să precizez că am avut și infecție cu Helicobacter pylori, care s-a rezolvat. Am luat trei luni de zile tinctură de propolis 40%, câte 2 picături la fiecare 5 kg ale corpului, puse pe un miez de pâine și luate cu 30 de minute înaintea meselor principale.
Sănătatea, atât de importantă, necesită o muncă deloc ușoară, care depinde de voința noastră și de tenacitatea cu care suntem dotați. Sănătatea este prima condiție asupra căreia trebuie să ne îndreptăm atenția în orice etapă a vieții.
Cu toată dragostea, cu toată prețuirea!
IONESCU IOAN – Piatra Neamț
Ciuperci la unghii, vindecate cu grâu încolțit
Mă numesc Neculae Ș., am 80 de ani și multe probleme de sănătate. În urmă cu mai bine de 25 de ani, sub unghiile de la mâini și picioare au apărut ciuperci albe de mărimea bobului de nisip, pete albe pe unghii și unghii casante. Am încercat de nenumărate ori să scap de această afecțiune, dar fără rezultate.
La începutul anului 2020, am aflat de germenii de grâu. Am cumpărat o carte despre vindecări cu iarbă de grâu. Am citit-o de mai multe ori și am stabilit un program de consum de iarbă de grâu – pulbere, care se găsește la magazinele naturiste. Programul a fost stabilit astfel: consum 6 luni, cu pauze 2-3 luni.
Folosesc de două ori pe zi, la orele 10 și 17, 2 lingurițe cu vârf din iarbă de grâu pulbere, la un pahar cu apă. Amestec și beau puțin câte puțin. Timp de o oră înainte de consum și o oră după aceea, nu trebuie să mănânci. După câteva luni de consum de iarbă de grâu-pulbere am avut surpriza să constat dispariția petelor albe și a ciupercilor. Unghiile au căpătat alt colorit și nu mai sunt casante. Pentru mine această experiență reprezintă una din cele mai eficiente metode naturale de vindecare a unei afecțiuni.
Ș. NECULAE – Brașov
“Cum a scăpat de negi sora mea”
Sunt un pasionat cititor al revistei Formula AS și la cei 80 de ani petrecuți cu ajutorul bunului Dumnezeu, după multe amânări, a sosit “plinirea vremii” să așez pe hârtie cele ce urmează.
Când sora mea avea 14 ani (în prezent trecută de 76 de ani) a fost trimisă de către părinți cu cele două vaci, care ne ajutau să ducem sărăcia, să le adapte la un râu din apropiere, puțin adânc, dar destul de lat. Pentru ca vacile să nu treacă râul, s-a așezat în fața lor, cu apa până la genunchi, și privind în ea a văzut un ou și lângă el un ban, pe care l-a ridicat și le-a arătat unui copil ce se afla cu gâștele pe mal. Acesta i-a zis să le arunce, că sunt puse de o babă pe care o văzuse cu câteva zile mai înainte, și probabil sunt farmece. După câteva zile, au început să apară pe mâna dreaptă și pe fruntea surorii mele câțiva negi mari și urâți, care au îngrijorat-o pe mămica. Timp de mai multe luni, a încercat tot felul de soluții, fără succes. După un an de zile, la vremea secerișului, o bătrână a sfătuit-o pe mama mea s-o pună pe sora mea să meargă la râu și să pună și ea în apă un ou și un ban și să zică: “Negilor, de aici v-am luat, aici vă las!”. La câteva zile după ce a împlinit ritualul, negii au început să dispară și nu au mai apărut niciodată.
Am relatat această poveste adevărată, ca pe o confirmare a faptului că în lumea satului românesc magia a jucat și încă mai joacă rol de leac de vindecare.
ANTON – Valea Copii, Gorj