Analiza politică a lunii decembrie
„Suntem într-un an nou, dar toate sunt vechi: și coaliția, și guvernul, și președintele!”
– Suntem la o lună de la un eveniment fără precedent în democrația noastră: anularea alegerilor prezidențiale, sub argumentul intervenției unor actori externi. Mai stau în picioare argumentele Curții Constituționale (CCR) și ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT)? Sunt o mulțime de întrebări la care lumea încă mai așteaptă răspunsuri…
– E adevărat că lumea așteaptă în continuare lămuriri, inclusiv unii dintre candidații la președinție cer asta, nu cred însă că vor apărea probe suplimentare. Unele dintre argumentele prezentate în CSAT aparțin unor servicii secrete străine. După cum a precizat și președintele Klaus Iohannis, au venit partenerii occidentali și ne-au furnizat date, pentru că ai noștri nu au fost capabili să le producă – deși acum aflăm că știau ceva, dar au tăcut. E dificil, totuși, să pui pe piață probele obținute de alții. În orice caz, proba cea mai clară a intervenției externe este chiar rezultatul alegerilor. Nu se poate ca un candidat care a cheltuit zero lei să ajungă pe primul loc, cu 22%, în vreme ce cu o lună înainte de alegeri avea 1% (cu două săptămâni înainte, 5%). E limpede că avem de-a face cu o operațiune specială. De altfel, foști ofițeri din Serviciul Român de Informații (SRI), care știu cum funcționează lucrurile, susțin că ai noștri aveau destule semnale încât să se sesizeze: nu se poate să nu observi că pe TikTok unul dintre candidați are mii de conturi care fac propagandă. Dacă nu se intervenea în campania electorală într-un mod „profesionist și specific”, în mod sigur Călin Georgescu nu reușea un asemenea procent. Nemulțumirile generale și exasperarea față de prostiile pe care le fac cei de la guvernare au fost rapid capitalizate. Brusc, s-a găsit omul pe care, votându-l, te poți răzbuna pe cei de la putere. „Răzbună-te și votează-l, că îți aduce pacea!”. De parcă am fi în război, de parcă Rusia ar îndrăzni să ne atace câtă vreme suntem membri NATO! Toată chestia cu „Vrem pace! Vrem pace!” e o manipulare grosolană, care, culmea, a prins. Mass-media și rețelele de socializare au creat un „curat meșteșug de tâmpenie”, vorba lui Ion Creangă, încât au adus populația la nivelul că poți să îi servești orice, că înghite pe nemestecate.
Pe de altă parte, evident că CCR a făcut un exces de putere și și-a depășit atribuțiile. În felul ăsta, s-a mai comis o premieră: s-a prelungit mandatul președintelui Klaus Iohannis, până când o jura următorul președinte. Și eliminarea Dianei Șoșoacă – nu că mi-ar fi simpatică – a fost un astfel de exces, pentru că nu e în atribuțiile Curții ca, pe baza unor declarații la care nimeni nu s-a sesizat, să elimini un candidat din cursă. Situația era, însă, de așa natură, pericolul atât de mare să ne trezim cu un președinte care ne izola pe plan internațional, care nu are nicio soluție și nimic în cap, care mai e și susținut de forțe străine pe care încă nu le știm îndeaproape, încât e mai bine să se audă vocea CCR decât vocea KGB, al cărei ventriloc e Călin Georgescu. Apare în fiecare seară la un post de televiziune cu aceleași inepții, ba chiar cu jigniri. Mă întreb dacă și acest „serial” costă tot zero lei sau acum costă 99 de bani. A zis că românii din diaspora sunt sclavii bogătașilor Europei. Cum să jignești oamenii aceia, care ne-au salvat economia cu miliardele trimise în țară?! Oamenii ăia muncesc cum muncim și noi și cum se muncește în toată lumea. Cine primește un salariu e sclav? De când a ajuns Donald Trump președinte, toți atacă Uniunea Europeană. Dar cei care muncesc în America lui Trump nu sunt și ei, după aceeași judecată otrăvită, tot sclavi? Dacă tot s-au chinuit atâtea servicii secrete să îl bage pe primul loc în alegeri, măcar să fi ales pe cineva mai acătării, să aibă și el două-trei idei. Georgescu, în afară de faptul că suntem colonie a Uniunii Europene, că NATO nu folosește la nimic și că mai bine nu intram în zona Schengen, nu știe nimic. Dacă ne scoate din EU și din NATO, care e soluția lui? De aceea zic: când ai de-a face cu arme atât de murdare, atât de ascunse, nu ai încotro, trebuie să recurgi și tu la ce mijloace ai, chit că ele sunt la limita Constituției. Dacă se ajungea la turul 2, Elena Lasconi ar fi obținut un scor bun, dar riscul era să câștige Călin Georgescu. Dar să fim serioși: riscul există în continuare. Nu poți să speri că, făcând aceleași lucruri – aceeași pasivitate, aceleași prostii – să ai parte de alte rezultate.
„E nevoie de o reformă zdravănă a serviciilor secrete”
– Dacă acceptăm teza CSAT și CCR, că s-a produs o breșă în sistemul nostru de securitate, prin manipularea alegerilor, nu ar trebui ca cineva să plătească?
– Trebuie spus un lucru, apropo de această operațiune care a reușit. Niciun actor statal străin, oricât ar fi el de puternic, nu reușește fără un sprijin intern. Așa cum s-a dezvăluit acum, SRI știa ceva dinainte, în mod obligatoriu știa (e și mai rău dacă nu știa). Dar știa și Serviciul de Informații Externe (SIE), despre care nu se vorbește deloc. Dacă știau și nu au acționat în niciun fel, înseamnă că au fost complici la această operațiune a unor actori statali împotriva statului român. Or, așa ceva e de neiertat! Și periculos, pentru că se poate repeta oricând. E nevoie de o reformă zdravănă a serviciilor secrete. Iohannis a declarat că nu e nimeni responsabil de ce s-a întâmplat! Pe o parte e adevărat, că au fost iresponsabili. Plătim acum pentru faptul că n-am aplicat punctul 8 al Declarației de la Timișoara, când trebuia, atunci, la început. Ce însemna asta? Scoteai cadrele securiste și comuniste din funcțiile de conducere. Nu-i băga nimeni la închisoare, nu-i omora nimeni, dar nu-i mai lăsai la butoane. Așa, au rămas la butoane, au umplut toate instituțiile și au perpetuat incompetența și lăcomia.
– Tabloul politic arată acum în felul următor: avem același președinte, cu mandat depășit, avem același premier, avem aceeași coaliție. Întrebarea e dacă a învățat ceva clasa politică din votul românilor.
– Prima observație, evidentă, e că n-a învățat nimeni nimic din lecția primită, ceea ce înseamnă că există riscul să o mai încasăm. Ne-am salvat pentru moment, dar încă nu e clar dacă putem recupera la noile alegeri. Suntem într-un an nou, dar toate sunt vechi! Avem un președinte vechi, care e în prelungiri, cum s-ar zice, cu o legitimitate discutabilă. E adevărat că el nu prea acționa nici înainte, așa că nu e diferență prea mare între perioada când era legitim și cea de acum. Funcția de premier i-a revenit PSD-ului, pe motiv că avea procente mai multe. Culmea, Marcel Ciolacu, care a pierdut alegerile prezidențiale și a scos cel mai slab scor din istoria PSD-ului, a căzut în picioare! Acum, însă, Ciolacu are o problemă: „greaua moștenire” lăsată de guvernul Ciolacu I! Cum ar fi să-l auzim cum se plânge: „Uite în ce hal m-a lăsat populistul ăla de dinainte!”. Avem și guvern nou, chipurile, dar e tot ăla vechi. Sunt trei condimente noi, mari și late: Emil Hurezeanu la Externe, Daniel David, rectorul de la Cluj, la Educație, și Radu Marinescu la Justiție. Dacă Hurezeanu și David sunt nume respectabile, la Justiție, minister important, de la care toată lumea are așteptări și față de care toată lumea are nemulțumiri, au pus un anonim, avocatul familiei Lia Olguța Vasilescu – Claudiu Manda. Același clișeu, același mod de selectare a candidaților! Cum vrei să convingi lumea să te voteze data viitoare?! Reintrat în coaliție, UDMR a primit doar două ministere, dar grase: Dezvoltarea, cu Cseke Attila, și, important, Finanțele, cu Tanczos Barna. Odată cu Finanțele, intră și în CSAT, unde n-aș zice că era locul cel mai potrivit pentru UDMR, care în mod clar e o sucursală a lui Viktor Orban. UDMR în CSAT e puțin prea mult și chiar riscant, în actuala conjunctură, având în vedere cât de legat e Viktor Orban de Vladimir Putin și de Donald Trump…
„Orice ar face noul guvern ar nemulțumi lumea”
– Dincolo de criza politică și cea constituțională, suntem și într-o criză bugetară. S-a dat celebra „ordonanță-trenuleț”. Ce ne așteaptă? În ce măsură performanța noului guvern, în cele 3-5 luni până la prezidențiale, va fi determinantă pentru rezultatul alegerilor?
– Problema e atât de complicată încât orice ar face noul guvern ar nemulțumi lumea: dacă va tăia din osânza privilegiaților, ar enerva o bună parte din populație, dacă va face doar cârpeli, îi va nemulțumi pe alții. Trăim numai pe împrumuturi, deja se chinuie să găsească bani de salarii și pensii! Nimeni nu are curaj și nimeni nu știe exact ce să facă. Au înghețat pensiile, au înghețat salariile și alocațiile, au înghețat angajările, au băgat taxa pe stâlp, au eliminat facilitățile fiscale în construcții și în IT, pentru că avem un deficit bugetar uriaș. Și de data asta, tot de la populație taie, nu din osânza lor. Pensionarii speciali nu suferă cu nimic!
– Cum arată panorama prezidențialelor după resetarea impusă de CCR? Ne putem aștepta la surprize?
– Călin Georgescu contestă anularea alegerilor și cere reluarea turului doi. Probabil că nu va câștiga în instanță. A alterat alegerile măcar și pentru că a declarat zero cheltuieli de campanie. Nu știm dacă va mai putea să candideze: în urma dovezilor, ar putea să fie interzis, cum a fost interzisă Diana Șoșoacă. Dar există riscul să avem alegeri la fel de dezamăgitoare ca cele din decembrie 2024. Partidele pro-europene n-au fost în stare să găsească un candidat unic. Sunt deja cel puțin patru. Guvernanții l-au propus pe Crin Antonescu. Personaj mai găunos nici că puteau găsi! Nu are nicio competență. Mai face și gesturi de primadonă: a anunțat să se auto-suspendă din candidatură fiindcă liderii partidelor nu i-au acordat suficientă atenție… Elena Lasconi candidează din partea USR: i-a intrat în cap că are un capital electoral și nu vrea să îl irosească. N-ai cum să o convingi să se dea deoparte. Candidează și Nicușor Dan, care, de bine ce a făcut referendum ca să își sporească puterile de primar, acum vrea să se ridice la un nivel superior. Sunt și la adresa lui niște suspiciuni, să nu aflăm și despre el mai târziu, ca și despre Traian Băsescu, cum îl chema de fapt. Candidează și Daniel Funeriu, care a fost un ministru al Educației bun și ferm, știa ce avea de făcut. Dar n-are notorietate, nu mai vorbim de popularitate. E chiar al nimănui! Se zvonește și că Victor Ponta așteaptă „la pomană” să vadă cine-i dă și lui un loc. Ar dori să fie candidatul „suveraniștilor”: un profitor înnăscut! Acesta e tabloul acum, dar lucrurile se schimbă cu o viteză extraordinară. Depinde și când vor fi alegerile, în plus, se vor mai ivi, în mod sigur, și alți candidați. Depinde și de cum merge guvernul în lunile astea. Miza mare e o victorie convingătoare în fața candidatului extremist. Dacă îl scoți din cursă, parcă nu ar mai fi victoria așa de clară. Dar să îl învingi în alegeri ar fi o demonstrație că suntem, totuși, țara aceea stabilă care știe ce vrea și pe care nu o sucește din drum orice nou-venit pe TikTok.
