„Creierul este un organ care se îmbolnăvește și moare. Dar e indubitabil că spiritul dăinuie”
– Într-o revistă americană de sănătate se afirma că majoritatea tainelor corpului omenesc au fost dezlegate, cu o singură excepție: creierul. Cum se explică misterul lui?
– Este iluzoriu să credem că tainele corpului omenesc au fost dezlegate în totalitate. Dimpotrivă, cu cât cercetarea avansează, se constată noi elemente care altădată au fost ignorate și se fac conexiuni noi, care deschid căi neașteptate de diagnostic și de tratament pentru diferite boli. Cât privește aria cerebrală, unde încă există atâtea necunoscute, mai sunt de făcut multe studii științifice pentru a avansa în domeniul medical.
– Marele medic și psihiatru Raymond Moody afirmă într-una din cărțile sale că în creier se află „punctul lui Dumnezeu” – legătura noastră cu Spiritualitatea și cu Infinitul…
– Doctorul Moody s-a aplecat mai ales asupra cazurilor așa-zis „pierdute”, în care pacienții intrau în moarte clinică și apoi, în mod straniu, reveneau la viață. Studiile lui s-au axat strict pe acei oameni care au trăit astfel de experiențe. Și eu am întâlnit în practica medicală un astfel de caz. După decesul unui pacient internat, constatat din punct de vedere medical, i-am aplicat metodele tipice de resuscitare, iar bolnavul și-a revenit. Mi-a relatat ulterior că, deodată, n-a mai avut nicio durere, că a văzut o lumină albă puternică și că se simțea foarte fericit. M-a întrebat ce s-a întâmplat cu el și i-am povestit totul. Era, cumva, deranjat de faptul că l-am întors din drum! Am fost oarecum intrigat de trăirile lui din acele momente. Mai mult, era clar că omul își păstrase conștiența – un lucru extraordinar, pe care nu-l putem explica fără implicarea divină. Dar să revenim la întrebarea dvs.: eu nu sunt de acord cu afirmația lui Moody – asta înseamnă că spiritualitatea ar putea fi separată de divinitate! Creierul este doar un organ, ca toate celelalte. Are un rol foarte important în organism și este dezvoltat fantastic, ce-i drept, depășește în imaginație puterea oricărui computer, dar totuși rămâne un organ care la un moment dat se îmbolnăvește și moare. Însă spiritul dăinuie – e indubitabil! Socrate avea o parabolă foarte sugestivă despre moarte: „Dacă în moarte nu-i nicio simţire, ci este aşa, ca un somn adânc, când cineva doarme fără măcar să aibă un vis, atunci moartea se înfăţişează ca un minunat câştig. Dacă moartea este o călătorie spre un alt loc și dacă e adevărat ce se spune, că acela este locul de întâlnire al celor care au murit, atunci ce bine s-ar putea închipui, mai mare decât moartea?”. De aceea, eu afirm că legătura invizibilă dintre om și divinitate nu poate fi redusă la un punct material. Dacă în creier ar exista un astfel de „punct”, ar însemna că s-ar pierde odată cu moartea creierului, ceea ce nu pot accepta. L-am cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca – un adevărat sfânt printre oameni, o ființă extraordinară, foarte apropiată de divinitate. Ciudat e faptul că, indiferent de „minunile” pe care le-a săvârșit în viață, influența lui asupra oamenilor s-a manifestat mai ales după ce a trecut în neființă. Așadar, spiritualitatea e undeva deasupra noastră, nu poate fi redusă la un punct fizic, fie el și în interiorul acestei minunate mașinării numite creier! Mai fac o analogie, dar la mare, mare distanță: se poate explica telepatia? S-au făcut numeroase experiențe în care puterile telepatice au fost constatate, dar niciodată explicate științific. La fel se întâmplă și cu influența divină, pe care uneori o chemăm noi în ajutor, prin rugăciune, alteori se manifestă exact în momentul potrivit, pentru a ne feri de vreun rău, fără ca măcar să apucăm să ne gândim că suntem puși în fața unei situații dramatice.
„Nu e de mirare că incidența atacurilor cerebrale e atât de mare. În țara noastră, nu mai vezi un zâmbet pe stradă. Doar oameni posomorâți, apăsați de griji”
– Să coborâm pe Pământ, la suferințele omenești… Cum se explică explozia din ultima vreme a accidentelor vasculare cerebrale, care, practic, le egalează pe cele de cord?
– Explicații există și țin mai ales de factorii sociali și de mediul în care trăim. Factorul „conștiință” e din ce în ce mai alert, ne macină tot mai mult gândurile și grijile, ceea ce se răsfrânge într-un final asupra corpului. Cu părere de rău putem spune că, în momentul de față, societatea ne oferă lucruri prea puțin îmbucurătoare. Practic, tot ce se întâmplă în jurul nostru ne amărăște, ne sperie și ne ofensează – și nu mă refer aici doar la subiectele șocante pe care le vedem la televizor, ci și la trista realitate din stradă. Ne confruntăm zi de zi cu minciuna, cu nedreptatea, cu violența, cu tupeul și cu alte situații reprobabile, avem tot mai multe griji și supărări, pentru că nu mai putem face față ritmului și cerințelor vieții moderne. Toate acestea ne afectează sistemul de valori, structura cerebrală, mintea, modul de gândire și au o influență negativă asupra psihicului nostru, mai ales că suntem perfect conștienți de ceea ce se întâmplă de fapt, însă nu avem nicio putere să îndreptăm lucrurile. Devenim negativiști, introvertiți, speriați, avem tendințe de izolare, chiar și atacuri de panică. Fiindcă nu putem să ne izolăm social sau să ne facem că nu vedem mizeriile din jurul nostru, e normal să reacționăm astfel în plan psihic, însă consecințele nefaste se văd cel mai bine la nivel somatic. Când ne enervăm, presiunea sanguină crește. Stresul crește și nivelul colesterolului, iar astfel ne este afectat sistemul cardiovascular, inclusiv microcirculația cerebrală, deoarece și vasele capilare din creier au de suferit. Deci nu e de mirare faptul că incidența accidentelor cerebrale vasculare e atât de ridicată în țara noastră! Se poate citi pe chipul românilor nemulțumirea, stresul, supărarea și celelalte elemente agresive cu care se confruntă. Nu mai vezi un zâmbet pe stradă; doar oameni posomorâți, triști, apăsați de griji. Mai puțin tinerii, care încă zburdă fiindcă nu au dat piept cu greutățile vieții…
„Pentru a evita AVC-ul, eu îmi sfătuiesc pacienții să facă mult sport, fiecare după puterea lui”
– În contextul sumbru pe care l-ați expus, se poate preveni apariția accidentelor vasculare cerebrale?
– Din punct de vedere medical, se recomandă multe măsuri de prevenție. În primul rând, se impune „un mod de viață cât mai echilibrat”, după cum scrie la manual. Dar după tot ce am discutat, credeți că mai poate adopta cineva un astfel de mod de viață? Mă îndoiesc! Așadar, ar trebui măcar să se evite cei mai nocivi factori de risc ai accidentelor vasculare cerebrale: fumatul, consumul de băuturi alcoolice și de grăsimi animale în exces, care îngroașă pereții vaselor de sânge și le slăbesc elasticitatea. Eu îmi sfătuiesc pacienții să facă mult sport – fiecare în acord cu vârsta, deoarece mișcarea ajută atât la diminuarea depozitelor de colesterol din vasele sanguine, cât și la reducerea hipertensiunii arteriale. Totodată, e important ca oamenii să-și ofere zilnic măcar o oră de relaxare sau de distracție, pentru a se elibera de stres și de gândurile care nu le dau pace, pentru a se deconecta de la ritmul acesta nebun în care trăim. Lectura ne e de mare folos, pentru că practic ne obligă mintea să-și creeze propriile scenarii, să proiecteze în imagini cuvintele autorului și să ne lărgească orizontul cunoașterii. La fel de important e și orarul de odihnă. Ne-am obișnuit ca în zilele libere din weekend să facem tot ceea ce n-am apucat în timpul săptămânii, iar lunea să ne întoarcem la muncă epuizați, ceea ce nu-i normal. Organismul are și el nevoie de odihnă, nu-i o mașinărie din oțel. Și programul de somn trebuie respectat în aceeași măsură, pentru a-i da posibilitatea creierului să-și refacă neuronii și celulele nervoase, altfel ne pierdem puterea de concentrare și nu mai putem lua decizii în timp util. Țin minte că odată, cu ani în urmă, am avut 15 gărzi la spital, într-o singură lună. Așa a fost situația, o zi munceam, una nu. M-am dat peste cap, practic nu mai aveam deloc putere de concentrare și uitam ce am de făcut. Deci, să nu ne supraestimăm! Un alt exemplu e cel al unui șofer care lucra pe Salvare – domnul Rață. El făcea 30 de gărzi pe lună, în fiecare noapte, din motive materiale – voia să-și renoveze apartamentul sau cam așa ceva. Din cauza epuizării, omul și-a dat duhul! Deci, nu ne jucăm cu odihna! Unele persoane care au o activitate intensă dorm doar 4-5 ore pe noapte și se simt perfect, altele, după 7-8 ore de somn tot se simt obosite. Depinde de structura interioară a fiecăruia, de nivelul individual de adaptare. Desigur, în prevenție, trebuie să ținem cont și de bolile asociate. Diabetul, spre exemplu, influențează sănătatea vaselor de sânge și trebuie tratat corespunzător.
„Dacă ținem la sănătatea noastră mentală, e obligatoriu să ne detașăm de ceea ce se întâmplă în jur. Singura soluție este să ne căutăm refugiul în spiritualitate”
– Domnule doctor, incidența crescută a bolilor nervoase, în general, poate fi o consecință a secolului nebun în care trăim?
– Fără tăgadă! Ideea de „secol nebun” este bine fundamentată de tot ce se întâmplă în momentul de față, peste tot în lume. Părerea mea e că toată această avalanșă de întâmplări negative, informații contradictorii, dezinformare și manipulare ne zăpăcește, ne face să nu mai avem încredere în propria judecată, în propriul sistem de valori, consolidat prin studiu și educație. E greu să ne detașăm de ceea ce se întâmplă în jur, dar e singura opțiune valabilă, dacă ținem la sănătatea noastră mentală. Atenția ne este abătută de foarte multe subiecte; de aceea ne-am obișnuit să privim lucrurile superficial, de deasupra, să expunem totul orizontal, pentru a ne face o idee de ansamblu. Însă uităm un aspect extrem de important: dezvoltarea noastră, ca indivizi, are doar o singură direcție – în sus, pe verticală! Din punctul meu de vedere, singura soluție este să ne căutăm refugiul în spiritualitate. Iar aici nu mă refer neapărat la religie, deoarece chiar și spiritualitatea care ni se oferă în prezent are, din păcate, un iz din ce în ce mai comercial, care alungă oamenii din biserică, în loc să-i apropie. Important e că putem să ne dezvoltăm spiritual și prin lecturi bune, prin cultură, în toate formele ei, prin discuții cu oameni elevați, de la care avem ce să învățăm, astfel încât să ne înălțăm spiritul peste suprafața aceasta materială a lumii, care a devenit atât de murdară. Cât despre credință, eu îndrăznesc să afirm că Dumnezeu e în noi, nu trebuie „cumpărat” prin intermediari. Cizelarea valorilor spirituale, morale, culturale și religioase ne înlesnește comunicarea cu Dumnezeu, prin rugăciune. Iar cine ajunge să cunoască pacea sufletească se află pe cea mai înaltă treaptă a evoluției spirituale. Acesta ar trebui să ne fie tuturor țelul.
„Ne putem recâștiga liniștea, dacă ne ferim de elementele care ne perturbă”
– În presa de popularizare științifică se spune constant că stresul este inamicul numărul unu al secolului în care trăim. Pierderea liniștii despre care vorbiți duce la boli?
– Nu neapărat stresul este adevărata cauză a pierderii liniștii interioare. De regulă, stresul e constructiv – ne mobilizează, ne îndeamnă la acțiune, ne dă energie, ne crește puterea de concentrare. Asta pe termen scurt! Dacă trăim continuu în stres psihic, riscăm să ne crească uzura la nivel celular și chiar să dezvoltăm prematur afecțiuni asociate vârstelor înaintate, cum ar fi diabetul, cancerul sau demența senilă. Ceea ce numim „liniște interioară” este de fapt starea noastră de bine, de pace, de bucurie – acest sâmbure din ce în ce mai mic cu care ne hrănim sufletul. Dar e destul de greu să ne mai păstrăm bucuria, când vedem dezastrul din jurul nostru. Ne putem recâștiga liniștea, dacă ne ferim de elementele care ne perturbă. De exemplu, televizorul. Dacă de dragul ratingului, pe scenă trebuie să fie numai dezmăț și minciuni, nu mai pornim televizorul. Citim o carte, ascultăm un concert simfonic bun sau muzica preferată. Dacă la locul de muncă sau în familie avem situații conflictuale, mai bine lăsăm de la noi și scăpăm de starea de tensiune. Dacă avem diverse neajunsuri, nu trebuie să ne gândim că alții o duc mai bine, ci să fim conștienți că sunt oameni care au o viață mult mai grea decât noi. Chiar putem să le întindem acestora o mână de ajutor, atât cât ne permitem. Faptele bune aduc satisfacție, bucurie și întotdeauna se întorc înapoi. „Dăruiește și vei dobândi!” Sunt multe astfel de „tehnici” prin care putem să ne detașăm de presiunea psihică la care suntem supuși zilnic. Important e ca fiecare om să-și găsească propriile refugii, să se îndrepte numai către acele lucruri care-i fac plăcere, care-i aduc satisfacție și bucurie, pentru că medicamentele nu sunt de mare folos în astfel de situații.
„Dacă menții spiritul integru, poți supraviețui mult și bine”
– Dvs. ce faceți pentru a vă păstra liniștea? Cum arată o zi din viața dvs.?
– Să nu credeți că am o viață extraordinară. La fel ca toți ceilalți oameni, și eu mă grăbesc să ajung la cabinet la timp, fără să mă enervez în trafic sau să trec pe roșu, să rămân fără permis de conducere, mă învârt pe trei străzi în jur, în căutarea unui loc de parcare, fug să nu mă aștepte pacienții și constat că n-am întârziat mai mult de 15-20 de minute… Situațiile acestea fac parte din viața cotidiană, nu le putem evita! Am însă un mare defect și-l recunosc: n-am frână! Nu-mi imaginez viața fără muncă! Vreau să fiu util, să aduc alinare bolnavilor. Pentru mine, activitatea este esențială; n-aș putea să stau acasă. Mănânc cumpătat, câte puțin din toate, atunci când pot să-mi iau o pauză între consultații. Puțină lume mai poate să respecte un program de mese fixe, așa cum ar fi normal pentru o digestie sănătoasă. Nu mă feresc nici de carne, nici de grăsimi, pentru că și ele au un rol important în biochimia organismului. Vedeți, așadar, că nu sunt chiar un bun exemplu pentru cititorii dvs.! În schimb, nu beau și n-am fumat niciodată. Când am timp, fac mișcare – merg pe jos, mă plimb prin parc, dar nu chiar numărul de kilometri recomandați persoanelor de vârsta mea. În rest – citesc, merg la spectacole de teatru, la concerte de muzică clasică, la expoziții de pictură, pentru dezvoltarea spirituală despre care vorbeam mai devreme. Dacă îți păstrezi activitatea intelectuală și-ți menții spiritul integru, poți supraviețui mult și bine! Noroc că nu sunt bolnav și încă pot să fac toate aceste lucruri care îmi aduc satisfacții și bucurie.
(Text preluat din Asul Verde)
