Analiza politică a lunii ianuarie
„Da, nu prea avem noroc la tezaure!”
– Toate veștile proaste din ultima vreme au fost bătute în mod dramatic, de furtul pieselor de tezaur dacic expuse în Olanda. Nu pare să avem noroc la comori…
– Da, nu prea avem noroc la tezaure! Aurul nu ne poartă deloc noroc, nici măcar politic vorbind. O bună parte din tezaur s-a pierdut în Rusia, trimisă chiar de noi acolo: nu reușesc să înțeleg de ce România l-a dus taman în Rusia, care era, atunci, în mijlocul unor frământări teribile. Acum, s-a dus și partea aceasta de patrimoniu, aceste artefacte antice, de valoare – nu numai financiară, ci în primul rând istorică și de patrimoniu. Să nu uităm că era cât pe ce să dăm altora și aurul de la Roșia Montana, cu munți cu tot, la mustață l-am salvat! La rece vorbind, având în vedere felul în care funcționează instituțiile noastre, lucru pe care îl constatăm la fiecare dezastru, la fiecare întâmplare nenorocită, la fiecare incendiu, la fiecare surpriză electorală, nu e de mirare că s-a întâmplat așa. Felul în care s-a desfășurat atacul propriu-zis arată clar că a fost o lovitură bine plănuită, bine pregătită, de oameni informați, care au știut exact cum să acționeze. Să sperăm că artefactele vor fi recuperate, deși speranțele sunt cam mici. Până atunci, cum se întâmplă întotdeauna la noi, cei responsabili dau vina unii pe alții. Sunt mai mulți vinovați, și mă tem că nu va plăti nimeni. Ca de obicei, se vor arăta cu degetul unii pe alții, la nesfârșit. În orice caz, se vede și în urma acestei întâmplări că nu suntem în stare să ne apărăm valorile, să le prețuim, să le păstrăm cum se cuvine. Câte obiecte de valoare nu zac în pericol să se distrugă, în diverse depozite, în spații improprii de expunere? Cultura e întotdeauna Cenușăreasa bugetului, când exact aici ar trebui să se pună accentul, pe cultură, educație și sănătate. Din păcate, oricâte întâmplări de genul ăsta am avut, și s-ar putea să mai avem, nimeni nu învață nimic din toate aceste experiențe. Cel mult, vinovații învață să repete greșelile și mai dihai.
– Recent, Comisia de la Veneția a publicat o serie de considerații pe marginea deciziei Curții Constituționale a României de anulare a turului 2 al alegerilor prezidențiale. Ar trebui autoritățile române să vină cu explicații suplimentare?
– În mod normal, autoritățile, care s-au lăsat surprinse de „fenomenul Georgescu” ar fi trebuit să dea niște explicații ceva mai ample și mai plauzibile încă de la început. Sigur că dovezile clare pentru influența rusească, care se manifestă în toată Europa, și în America, și în Germania, oriunde sunt alegeri, n-ai cum să le dai, pentru că nu-și închipuie cineva că oamenii ăștia lasă urme, doar nu ne imaginăm că lasă, așa, niște chitanțe pe care scrie: „De la Kremlin pentru Călin Georgescu”. Nu există așa ceva! De altfel, Comisia de la Veneția observă doar că e bine să dai dovezi clare și explicații precise dar, în final, recunoaște că nu are competență să pronunțe asupra unei decizii a CCR, ceea ce e normal. Întotdeauna Comisia de la Veneția a dat doar recomandări. Evident, fiecare tabără politică le-a interpretat cum a vrut. La un moment dat, când le convenea, invocau Comisia, acum, când nu le convine, o ignoră. E adevărat, pe de altă parte, că CCR funcționează (cred că și de asta a fost creată) pentru ca sistemul să poată să aibă ultimul cuvânt, în caz de forță majoră. Era mai rău pentru țară să fi câștigat alegerile Călin Georgescu, să ne fi trezit într-o țară izolată, prost văzută în NATO și în Uniunea Europeană, care să cânte în struna Rusiei, căci „mesajele Georgescu” sunt „copy/paste” după textele lui Vladimir Putin. Alegând între două rele, sistemul a utilizat acest „drept de veto”, pentru a stopa un fenomen ajuns într-o situație explozivă.
Până și Gigi Becali, care e în AUR, și pe care îl mai ia gura pe dinainte, căci el a dezvăluit și trocul cu voturile PSD pentru George Simion, și-a dat seama, totuși, că Georgescu e „hahaleră”, cum ar zice el, pe limba lui: „Ne-am nenorocit de tot dacă vine Georgescu! Omul ăsta bate câmpii într-un hal fără hal. Am mai văzut unii să bată câmpii, dar ca ăsta, niciodată!”. Călin Georgescu, care o face pe patriotul, pe Burebista renăscut, a zis așa: scutul de la Deveselu e o rușine, baza de la Kogălniceanu e o trambulină pentru NATO ca să atace Rusia, adică exact să susține Vladimir Putin! Ce vrea, să lase țara fără apărare? Ăsta-i patriotism? Tocmai de-aia nu ne atacă nimeni, datorită scutului de la Deveselu și a bazei de la Kogălniceanu. Ce-am face fără ele? Asta înseamnă iubire de țară, să o lași fără pic de apărare într-o perioadă atât de tumultuoasă, plină de instincte belicoase și de tendințe revanșarde din toate părțile? Zicea că e o onoare că n-am intrat în Spațiul Schengen… o onoare că stau transportatorii de mărfuri cu zilele prin vămi?
„Somnul rațiunii naște monștri”
E multă ură acumulată în societate, iar ura nu e un sfetnic bun. Și nici răzbunarea nu e arma cea mai inteligentă. De ura asta acumulată se fac vinovate toate partidele care au fost la putere, care au dezamăgit constant, cu corupția lor, cu birocrația lor, cu politizările lor, cu pilele lor, cu lăcomia lor, cu nesimțirea lor și cu sfidarea lor. Au trezit o asemenea ură, încât oamenii cred că se răzbună pe sistem, votându-l pe Georgescu, care e chiar un produs al sistemului. Ba chiar cel mai nereușit produs al sistemului! Alții sunt mai isteți, vorbesc mai coerent, n-au atâtea confuzii și contradicții. S-a ajuns într-un punct în care rațiunea pare învinsă. Și, într-adevăr, somnul rațiunii naște monștri. Asistăm la declarații monstruoase, la inițiative monstruoase, în fața cărora n-ai ce să faci, degeaba lupți cu argumente.
– Cum vi se par locurile ocupate în sondaje de candidații la președinție?
– După cum arată sondajele azi, Georgescu ar câștiga, poate chiar din primul tur. În acest timp, pro-europenii iar au o groază de candidați: e Crin Antonescu, e Elena Lasconi, care nu renunță, e Nicușor Dan, care s-a băgat și el, e Daniel Funeriu, independent. Noroc că și la „suveraniști” e cam la fel. Acolo e discuția dacă Georgescu va fi sau nu interzis să participe la alegeri. Trebuie spuse niște lucruri, apropo de interdicție: au blocat-o pe Diana Șoșoacă, dar nu și pe Călin Georgescu, care atunci era în coada clasamentului, cu 2-3%. Ce dovadă mai bună vrei că au fost lucrări subterane, decât faptul că un individ care era în coada clasamentului, cu 2%, pe care nu l-a văzut nimeni, ajunge într-o lună de zile pe locul 1?! Nu e clar că aici și-a băgat dracul coada, că e o lucrătură? Pe lângă Georgescu, Șoșoacă candidează și ea. S-a mai trezit și Victor Ponta, care e din toate câte nimic. Dacă îi miroase că poate să se lipească la ceva, acolo se duce. E un Rică Venturiano la cub, ca să zic așa. Între timp, Marcel Ciolacu se pozează pe TikTok, cu sarmale în cap, cu fripturi, cu mămăliguță, fără să-și dea seama cât e de ridicol. Tu nu ești capabil să faci bugetul până la alegeri, că de-abia acum îi dai de cap, când suntem deja în Februarie, și ție-ți arde să pozezi pe TikTok?
„Sunt obligați să taie de undeva. Stăm numai pe împrumuturi”
– În paralel cu protestele de tot felul, și sociale, și politice, coaliția a dat un semnal al restructurărilor aparatului de stat. Președintele Senatului, Ilie Bolojan, a informat că face tăieri de personal. Va reușit Bolojan să facă la București ce a făcut la Bihor?
– Situația bugetului e foarte gravă. Deficitul e atât de mare că n-au încotro, trebuie să taie. Sunt obligați să taie, n-au cum altfel. Stăm numai pe împrumuturi, altfel nu pot plăti salariile și pensiile. Încă e prea timid ce se face! La Senat, de unde vrea să taie Bolojan, fiecare senator și-a angajat oamenii lui și-au rămas toți acolo, straturi, straturi, straturi. Bolojan a zis: „Gata cu sinecurile! Vii cu demnitarul, pleci cu demnitarul”. Firește că s-au revoltat sinecuriștii. S-au și învățat într-o nesimțire crasă! Prin urmare, e o situație foarte complicată, care nu prevestește nimic bun. Și nici n-am văzut la niciunul dintre candidații de la prezidențiale niște idei să zici că au înțeles despre ce e vorba și că ar putea salva ceva.
– Președintele Klaus Iohannis și premierul Marcel Ciolacu au fost absenți la manifestările de Ziua Unirii, dar și de la cele dedicate eliberării Auschwitz-ului, unde România a fost reprezentată de Ministra Culturii, într-un context în care acolo era plin de regi și de mari personalități. Ce s-a întâmplat?
– De când e în „prelungiri”, Klaus Iohannis nu a mai apărut deloc. Dă, din când în când, câte un mesaj pe Facebook, minimal, cât să vezi că există. Încearcă să nu irite, pe de o parte, și în mod clar evită huiduielile. Le e frică să fie huiduiți. Nici Ciolacu nu s-a dus la Ziua Unirii, tot din acest motiv. Singurul care a avut curaj a fost Bolojan, care și-a luat huiduieli, dar asta ți-e soarta, când ești la putere. Și, oricum, Bolojan nu era cel mai reprezentativ pentru incompetența guvernului, că de-abia a venit de la Bihor. Dar ceilalți s-au ferit ca de foc, să nu cumva să-și strice ziua și dispoziția. Lui Klaus Iohannis i să cere mereu demisia, de așa-zișii „suveraniști” (dintr-o țară suverană). Simion, are, n-are treabă, strânge semnături: acum, strânge de-un referendum pentru demiterea lui Iohannis. Să dai bani, acum, pe referendum, să scoți lumea din casă doar așa, pentru că vrea el să plece Iohannis mai devreme cu o lună? Cam astea sunt soluțiile lor…
