Chiar dacă strâmbăm la început din nas, ne-ar prinde bine să redescoperim ierburile amare: ele ne revigorează din temelii, sunt un adevărat elixir al tinereții și ne ajută să avem o dispoziție excelentă.

Substanțele amare sunt, înainte de toate, exact așa cum sugerează numele lor: adică amare. Ele se numără printre cele mai importante remedii fo­losite în fitoterapie. Substanțele amare se găsesc în multe plante, care se protejează cu ajutorul lor de prădători. De exemplu, în legume precum broccoli, varza creață și varza de Bruxelles, și în salate amare precum cicoarea roșie, andivele și ru­cola. Substanțele amare sunt conținute și în fructe, în special în citrice, cum ar fi grepfruitul, por­tocalele amare și lămâile verzi. Printre condi­mentele amare tipice se numără schinduful, tur­mericul, salvia, rozmarinul, busuiocul și ghim­birul. Ierburi amare clasice sunt pelinul, angelica, coada-șoricelului, cicoarea și păpădia.

Efecte

Atunci când gustăm ceva amar, mucoasele și glandele sunt imediat stimulate, secreția de salivă se intensifică și digestia se activează. Remediile amare ne curăță mucoasele și ne întăresc întregul sistem digestiv și imunitar. Ele susțin ficatul și vezica biliară, ajută la menținerea sănătății    florei intestinale, stimulează sucurile gastrice, activează splina și pancreasul, reducând totodată coleste­rolul și tensiunea arterială ridicată. Au un efect puternic alcalinizant și ne ajută să absorbim mai bine nutrienții și vitaminele, ceea ce contribuie la alun­garea stărilor de oboseală. Dacă recurgem în paralel și la o curățare intestinală și la o alimen­tație optimizată, substanțele amare pot de aseme­nea să facă anumite afecțiuni ale pielii să dispară. Datorită substanțelor amare, pot fi adeseori ame­liorate și probleme precum tulburările metabo­lis­mului lipidic, afecțiunile funcționale ale siste­mului cardiovascular sau stările depresive. Cu ajutorul lor, ne e mai ușor să slăbim, deoarece ne induc mai rapid senzația de sațietate, reduc pofta de dulce și stimulează arderea celulelor grase.

Scurt istoric

Încă din antichitate, s-a pus un mare preț pe substanțele amare în tratarea bolilor. De exemplu, Hippocrate prescria ierburile amare pentru preve­nirea bolilor de ficat. Antonius Musa, medi­cul per­sonal al împăratului Augustus, recomanda pen­­tru o digestie sănătoasă consumul zilnic al unui mic bol cu ierburi amare. Hildegard von Bingen prescria remedii amare naturale în cadrul medicinei monastice. Expresia “Moar­tea își are sălașul în intestine” îi apar­ține lui Paracelsus, care recomanda din acest motiv, pentru o viață lungă și sănătoasă, un elixir care conținea, pe lângă smirnă, aloe și șo­fran, diverse rădăcini amare. Rețeta de bază a acestui amestec este cunoscută astăzi sub numele de bitter suedez.   

Cum acționează

Substanțele amare acționează cel mai bine atunci când sunt consumate înainte de masă (cel puțin o dată pe zi), ceea ce susține o digestie echilibrată. Mulți dintre cei care o fac observă că le crește nivelul de energie și de cla­ritate mentală. De regulă, durează câteva săptă­mâni sau luni până când se fac simțite rezultatele pozitive. Pentru a scăpa de gustul amar, neplăcut, le putem administra și sub formă de capsule. Însă puterea bitterului suedez tradițional este mult mai intensă, deoarece băutura acționează încă din cavitatea bucală. La început, ne poate fi de ajutor să diluăm bitterul în ceai de plante. Să-l îndulcim nu ne e de prea mare folos, întrucât gustul amar și cel dulce rămân distincte.

Topul plantelor amare

Angelica

Angelica (Angelica ar­chan­gelica) crește pe pa­jiști umede și pe malurile ape­lor. Ea contribuie la cal­marea și întărirea sis­temului nervos și la elibe­rarea căilor respira­torii. Angelica reprezintă de asemenea o adevărată binecu­vân­tare pentru oamenii frigu­roși.

Rădăcina de valeriană

(Valerianae radix)

Acționează asupra celulelor cerebrale și ne ajută la reducerea stresului, nervozității și anxie­tății. Rădăcina de valeriană    are efect calmant, dar nu provoacă somnolență, motiv pentru care poate fi utilizată și la volan ori înainte de examene.

Rădăcina și planta de păpădie

(Taraxacum sect. Ruderalia)

Păpădia este o plantă rezistentă, care crește în multe locuri și care are efect diuretic, ajutând la eli­­minarea excesului de apă din organism. Rădă­cinile pot contribui la scăderea colesterolului și la în­tă­rirea sistemului imu­nitar, în special împo­triva infecțiilor virale. Păpă­dia ne susține să­nătatea sprijinind diges­tia, forti­ficând țesutul conjunc­tiv și ajutând la detoxi­fiere. Este utili­zată și în tratarea gutei și a afec­țiunilor reumatice. Se spune că păpădia poate preveni refacerea calcu­lilor biliari. În plus, ceaiul de păpădie poate să amelioreze problemele digestive.

Pelinul negru

(Artemisia vulgaris)

Este larg răspândit și creș­te mai ales la marginea drumurilor. Sprijină digestia și ajută la combaterea halitozei, dia­reei, hemoroizilor, afecțiu­ni­lor na­zale, biliare și hepa­tice. În plus, ne este de mare folos în caz de tulburări emo­ționale și insomnie.

Coada șoricelului

(Achillea millefolium)

Coada-șoricelului se găsește pe marginea ogoarelor, pe pajiști și pe versanții însoriți ai munților. Combate contracturile musculare, stresul și senzația de frig. Planta îmbunătățește totodată circulația sangvină la nivelul întregii zone pelviene, diminuează nevroza cardiacă și ne calmează nervii. Această plantă medicinală are efect revigorant, cicatrizant, stimulează apetitul, susține digestia și combate balonarea. Ea ne este de asemenea de folos în cazul unor afecțiuni ale vezicii urinare și rinichilor, precum și atunci când ne confruntăm cu sindromul premenstrual. Pentru tratarea tulburărilor gastrointestinale, se toarnă apă fiartă peste două lingurițe de coada-șoricelului și se lasă la infuzat timp de zece minute.

Cicoarea

(Cichorium intybus)

Crește pe marginea drumurilor și pe ta­lu­zuri/pante. Cicoarea    este numită de nemți “mi­reasa cerului albastru” datorită florilor sale, care se deschid numai când strălucește soarele, timp de câteva ore. Alte plante din familia cicoarei, pre­cum cicoarea roșie și andivele, sunt în general bine cunoscute. În perioadele de restriște, oa­menii obișnuiau să usuce, să prăjească și să ma­cine rădăcinile de cicoare, pentru a le folosi ca în­locuitor de cafea (căruia i se spunea și “cafea de flori”). Ca plantă me­dicinală, cicoarea aproape că a căzut în ui­tare în zilele noas­tre. Pen­tru a corecta această situație, ea a fost de­sem­nată “Plan­ta me­dicinală a anului 2020”.

Despre ceaiu­rile din iarbă de cicoare (aproximativ 15 g la litrul de apă) se crede că ajută în cazul afecțiunilor re­nale și biliare. Ele erau utilizate în mod tradițional pen­tru tratarea icterului, erizipelului și febrei și au efect laxativ. În prezent, mai sunt folosite pen­tru combaterea lipsei de apetit și a problemelor di­gestive. Se recomandă consumul zilnic al unei cești de ceai, preparat din 2-4 g rădăcină uscată (Ci­chorii radix). Tradițional, cicoarea e apreciată pen­­tru efectul său fortifiant în stările generale de slă­biciune, reumatism și gută, iar topic este utili­zată sub formă de comprese și cataplasme pentru combaterea punctelor negre, a coșurilor și a ac­neei. În plus, se consideră că ajută la eliminarea metalelor grele din organism și oferă protecție împotriva radiațiilor dăunătoare (electrosmog).

Pelinul

(Artemisia absinthium)

Pelinul    crește până la înălțimea șoldului și are o aromă puternică, distinctă. Fiind una dintre cele mai amare plante, stimulează circulația sângelui la nivelul organelor digestive. De asemenea, se spune că ameliorează senzația de preaplin după masă, balonarea și durerile abdominale. Planta nu trebuie utilizată în perioada alăptării și nici în timpul sarcinii, deoarece poate stimula con­tracțiile. Pelinul activează receptorii de acetil­colină din creier, putând sprijini persoanele a căror memorie începe să lase de dorit.

Cine nu are voie să consume substanțe amare

Remediile amare sunt în general bine to­lerate, dar ele nu le sunt indicate ce­lor care suferă de ulcer gastric sau duodenal. Ele trebuie evitate și în caz de diaree, afecțiuni cronice ale ficatului sau ocluzie intes­ti­nală. Se recomandă o cură de 4-6 săp­tămâni, ur­mată de o pauză de trei săp­tămâni. Ma­joritatea substanțelor amare sunt sensibile la căldură. Atât prepararea neco­respunzătoare, cât și depozitarea îndelungată a substanțelor amare pot reduce procentajul substanțelor active pe care le conțin. Atenție la mărimea dozei și la momentul administrării. Este recomandabil să cereți sfatul medicului, terapeutului naturist sau al farmacistului, înainte de a începe o cură cu substanțe amare.

Fortifiant general

Lichior de pelin

(După rețeta lui Hildegard von Bingen)

Lichiorul de pelin este un elixir amar, după rețeta lui Hildegard von Bingen, destinat îmbunătățirii stării generale de sănătate. Această cură are rolul de a combate cauzele epuizării, de a curăța organismul, de a elimina gazele în exces de la nivelul întregului corp și de a îmbunătăți dispoziția. Cura susține în mod durabil procesul de dezintoxicare și curățire a cor­pului, fortificând astfel organele și sistemul imunitar. “Cine își curăță bine organismul, se și vindecă bine”.

Ingrediente: 40 ml suc de pelin (din frunze proas­pete de pelin), 1 l vin, 150 g miere.

Preparare: • Mai întâi mărunțiți frunzele de pelin și extrageți-le sucul, folosind de pildă un storcător, până obțineți 40 de ml. Încălziți apoi vinul îndulcit cu miere până ajunge la punctul de fierbere, adăugați sucul de pelin, strecurați imediat și turnați băutura în sticle sterile. Vinul, mierea și sucul proaspăt de pelin formează o com­binație eficientă, pe care organismul o valorifică cu ușu­rință. Lichiorul de pelin e folosit ca tratament din Mai până în Octombrie. În general, se bea câte un pahar mic de lichior (de aproximativ 25 ml) la fiecare trei zile, di­mineața, înainte de micul dejun. Pauza de două zile din­tre administrări se recomandă pentru evitarea unui su­pradozaj.

Recomandare: Doar papilele gustative din spatele limbii percep gustul amar. Rețineți, așadar, lichiorul preponderent în partea din față a gurii, astfel încât să-i simțiți amăreala numai pentru scurt timp, atunci când înghițiți.

STARE DE BINE A ÎNTREGULUI CORP

Elixir din substanțe amare

Ingrediente: 10 g rădăcină și plantă de păpădie, 10 g rădăcină de angelică, 10 g rădăcină de ci­coare, 10 g plantă de coada-șo­ri­ce­lului, 5 g pelin, 5 g rădăcină proas­pătă de ghimbir, tăiată felii, coaja mărunțită de la 1 portocală bio, netratată, 0,7 l alcool de 40% vol.

Preparare: primul pas este să amestecați plantele uscate într-un borcan cu capac (de aproximativ 1 litru), adăugând apoi ghimbirul și coaja de portocală. Turnați alcoolul peste acest amestec, închideți bine borcanul și agitați-l zilnic. După patru săptămâni, treceți amestecul printr-un filtru fin, turnați-l în sticle sterile, închise la culoare, și păs­trați-l la rece. Elixirul amar este gata!

Luați de două-trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă, circa 10 picături nediluate ori diluate cu apă sau suc. Dacă puteți, lăsați elixirul să se dizolve puțin pe limbă înainte de a-l înghiți.

CEAIURI CU PLANTE AMARE

Ceai cu ghimbir

Ingrediente: ghimbir proaspăt, lămâie bio.

Preparare: mărunțiți ghimbirul proaspăt, pâ­nă reușiți să umpleți 1 lingură. Puneți-l într-o cană și turnați dea­su­pra apă fierbinte. Lă­sați 10 minute la infuzat, apoi strecu­rați. Adău­gați puțin suc proas­păt de lă­mâie, după gust. Se recomandă 3 căni pe zi.

Ceai din amestec de plante

Ingrediente: 40 g sunătoare, 20 g flori de coada-șoricelului, câte 10 g flori de ciuboțica-cucului, lavandă, portocal și trandafir.

Preparare: amestecați ingre­dien­tele, turnați 1 cană de apă fier­binte peste 1 linguriță de ames­tec, lăsați 10 minute la infuzat, apoi strecurați. Beți 3 căni pe zi.

DIGESTIE BUNĂ

Ceai pentru combaterea senzației de preaplin și balonare

Ingrediente: 30 g ră­dă­cină de gențiană, 30 g se­mințe de fenicul, 25 g se­mințe de anason, 15 g se­mințe de chimen.

Preparare: turnați 250 ml apă fierbinte peste 1-2 lin­gu­rițe cu vârf din acest ames­tec, acoperiți și lăsați 10 minute la in­fuzat, apoi strecurați. Se bea câte 1 ca­nă, cu o jumătate de oră înainte de ma­să.

Tulburări digestive și crampe

Ceai de pelin

Ingrediente: pelin negru.

Preparare: turnați 250 ml apă    fierbinte peste 1 lin­guriță de pelin negru, lăsați 5-7 minute la infuzat, apoi strecurați. Beți înainte de masă 1 cană, fără a depăși 3 căni pe zi. Ideal e să beți cea­iul neîndulcit și cu înghițituri mici.

Atenție: Nu consumați doze prea mari de pe­lin negru! Rețineți de asemenea că el nu este re­comandat în caz de febră, în timpul sarcinii (risc de naștere prematură) sau în perioada alăptării.

Sistem imunitar puternic

Ingrediente: 10 g țintaură, 10 g rădăcină de gen­țiană, 10 g rădăcină de lemn-dulce, 10 g plantă de pelin, 10 g de ace de rozmarin.

Preparare: amestecați, tur­nați 1 cană de apă fierbinte peste 1 linguriță de amestec, lă­sați la in­fuzat 10 minute, apoi strecu­rați. Beți 3 căni pe zi.