Români care au reușit
• În post, o alternativă sănătoasă pentru deserturile cu aluat, pline de calorii, pot fi prunele uscate. Cu sau fără sâmburi, simple sau umplute cu miez de nucă, prunele uscate sunt o sursă de vitamine, cu multiple beneficii pentru organism. Dacă odinioară le găseam doar în piețe, sezonier, acum există, din abundență, pe rafturile supermarketurilor. Din fericire, printre cele de proveniență străină și-au găsit loc și prunele uscate românești, indiscutabil mai „autentice” și mai gustoase decât suratele lor de import •
„Prunele uscate de Leleasca” sunt un produs românesc cu garanție de sănătate. Tradiția îndelungată a preparării lor le-a adus, din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, atestarea ca produs tradițional și sunt marcă înregistrată la OSIM. Cea care a transformat tradiția și renumele produsului în „Marcă înregistrată” se numește Mădălina Stancu. De la ea am aflat cum o moștenire de familie poate deveni afacere, dacă știi cum să așezi lucrurile pe un făgaș normal.
„Bomboana dacică”
„Pe vremuri comuna Leleasca, din județul Olt, era cel mai important exportator de prune din Europa. Nu știu dacă știți, dar pe la noi, prunele uscate se mai numesc și «bomboană dacică», asta putând să însemne că tradiția preparării lor în acest mod datează din străvechime. Regula de aur a oltenilor din Leleasca este că fructele nu trebuie să fie atinse de fum în cele 24 de ore cât durează deshidratarea. Aceasta se face în cuptor tradițional din pământ, lemn și cărămidă, la o temperatură între 40-60 grade Celsius. Prunele sunt așezate pe niște coșuri speciale, din lemn”, povestește Mădălina Stancu.
– Au ceva special prunele de Leleasca, de rămân atât de gustoase chiar și după deshidratare?
– Prunele de Leleasca sunt, într-adevăr, speciale, și se pretează foarte bine pentru uscare, datorită unor caracteristici unice. Majoritatea producătorilor din sat cultivă și folosesc pentru uscare prune din soiul D’Agen, cunoscut pentru conținutul ridicat de zahăr și pulpa consistentă a fructului. Asta face ca aceste prune să fie ideale pentru uscare, pentru că își păstrează gustul dulce și textura moale chiar și după deshidratare.
– Uscarea prunelor e o îndeletnicire veche în satul dumneavoastră. Cum de v-ați gândit s-o transformați în afacere?
– Noi nu am făcut altceva decât să ducem mai departe tradiția moștenită de la bunicii noștri. I-am văzut pe ei făcând asta, am cules prune cot la cot cu ei și cu părinții noștri, și ne-am bucurat, în timp, de gustul lor aromat. Mereu opreau oamenii mașinile la poartă, întrebând dacă nu avem prune uscate de vânzare. Sigur că aveam, pentru că aproape nu e casă în sat care să nu-și usuce prune și mereu există câteva kilograme în plus. De aici și până la afacere a mai fost doar un pas.
Simt o satisfacție imensă să contribui la păstrarea unei tradiții locale valoroase, transformând un produs tradițional românesc într-o afacere de succes și sunt mândră că pot să scot pe piață un produs natural, sănătos și autentic, apreciat de consumatori.
Fără conservanți, fără aditivi, fără E-uri
În Leleasca existau, pe vremuri, 150 de cuptoare, în care toamna erau deshidratate tone de prune, culese doar din livezile satului, întinse pe aproximativ 600 de hectare. Spre deosebire de prunele uscate din zona Vrancei, care au și un ușor gust de fum, cele de la Leleasca sunt lipsite de această aromă, pe care, de altfel, mulți consumatori nici nu o suportă.
– De ce ați decis să faceți „Prunele uscate de Leleasca” marcă înregistrată la OSIM?
– În primul rând, pentru că prunele noastre sunt nu numai un soi mai gustos, dar le și uscăm, așa cum v-am spus, fără fum, iar diferențierea asta era necesar să fie făcută, mai ales pentru consumatori. În al doilea rând, se pare că prunele noastre sunt singurul produs de pe piață ambalat și gata pentru consum, fără aditivi, fără conservanți și fără E-uri.
– Care a fost cel mai greu aspect, în dezvoltarea afacerii dumneavoastră?
– Resursele financiare au fost o provocare încă de la începutul afacerii. Tot ce am făcut a fost cu bani personali și împrumuturi de la fratele meu, de la părinți și de la rude.
– Cu ce alte provocări vă confruntați, ca tânăr antreprenor?
– Cele mai importante piedici pentru toți antreprenorii români, indiferent de vârstă, sunt birocrația excesivă și instabilitatea legislativă, care îngreunează activitatea antreprenorială. E destul de greu să îți faci planuri, dacă regulile se schimbă în timpul jocului. Sunt îngrijorătoare schimbările legislative frecvente și lipsa de predictibilitate, care afectează planificarea pe termen lung. În ciuda provocărilor, însă, consider că satisfacțiile și bucuriile pe care le oferă antreprenoriatul în România, în special în domeniul produselor tradiționale, sunt mult mai mari decât dezamăgirile.
Următorul pas, piețele internaționale
– Vă apreciez optimismul! E loc, așadar, și de planuri de viitor?
– O, desigur! Ca administrator al acestei afaceri, producător al „Prunelor uscate de Leleasca”, am planuri ambițioase pentru viitor. Mă concentrez pe dezvoltarea durabilă și extinderea afacerii, păstrând, în același timp, autenticitatea produsului. Îmi doresc să modernizez și să extind capacitatea de producție, prin investiții în tehnologii moderne, de optimizare a procesului de producție, menținând însă neschimbate metodele tradiționale de uscare. Cererea de prune uscate e în creștere, dar nu vreau să fac nici un rabat de la calitate.
De asemenea, mi-aș dori să pot diversifica gama de produse, adică să producem gemuri, dulcețuri, sucuri sau chiar produse de patiserie pe bază de prune uscate. M-am gândit și la posibilitatea de a produce prune uscate cu diverse arome sau umpluturi, pentru a atrage un public mai larg.
Pe de altă parte, intenționez să promovez prunele uscate de Leleasca pe piețele internaționale, valorificând atât atestatul ca produs tradițional românesc, cât și calitatea deosebită a produsului.
Întrucât mulți clienți fideli s-au arătat interesați de a participa la culesul prunelor, toamna, ba chiar și la uscarea lor, nu exclud nici posibilitatea creării unui circuit turistic, care să includă vizitarea livezilor de pruni, a fabricii de uscare și a cuptoarelor tradiționale. În paralel, vom organiza degustări de produse și ateliere de lucru, unde turiștii să poată învăța despre procesul de uscare a prunelor.
Prin aceste planuri, aș dori să transform fabrica de prune uscate de Leleasca într-un model de succes, care să contribuie la dezvoltarea economică a zonei și la promovarea produselor tradiționale românești.
– Unde pot găsi cei interesați prunele uscate de Leleasca?
– Noi ambalăm prunele în caserole și vase de lut, la gramaje de 500 și 200 grame de prune fiecare. Sunt fie prune întregi, cu sâmbure, fie fără sâmbure, dar și umplute cu sâmbure de nucă. Sub această formă, cei interesați le pot găsi în magazinele Mega Image și Naturalia din întreaga țară. Nu avem încă un magazin on-line, dar n-ar fi exclus să ne gândim și la această variantă.
