– Pe 18 Mai, exact în ziua finalei prezidențiale din România, polonezii sunt chemați și ei să își aleagă președintele. Cine sunt candidații cu șanse și în ce fel va influența situația regională succesul unuia sau a altuia dintre candidați?
– Principalii candidați care se luptă pentru succesiunea lui Andrzej Duda, reprezentant al partidului Conservator populist anti-european PiS, sunt primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, din partea Platformei Civice, partidul premierului polonez Donald Tusk, și istoricul Karol Nawrocki, din partea populiștilor conservatori de la PiS. Marea problemă este însă că Rusia are și ea un interes în subminarea lui Donald Tusk, un premier prea pro-european și pro-ucrainean pentru gustul Kremlinului, și intervine în Polonia. Ministrul polonez al digitalizării se plângea, de pildă, că în fiecare zi sunt atacate sistemele de aprovizionare cu apă sau cu căldură, de către grupuri de hackeri din Rusia. Popularul primar al capitalei poloneze conduce în sondajele de opinie cu 35,8%, urmat de candidatul PiS și de un candidat de extremă dreapta, Slawomir Mentzen, foarte popular în rândul tinerilor și pe TikTok. Premierul Donald Tusk, reformist, centrist și pro-european, are nevoie stringentă de victoria colegului său de partid pentru a putea depăși blocajele create de actualul președinte și pentru a-și putea continua programul de reforme. Problema lui Trzaskowski este să evite să fie perceput exclusiv drept candidat al electoratului urban, detașat de problemele locuitorilor din mediul rural. Din acest motiv, Trzaskowski a promovat unele politici mai dure față de imigranți, respingând cotele impuse de UE, și față de refugiații ucraineni care nu au un loc de muncă. Adversarul său, Nawrocki, se prezintă ca un om de mână forte, profund opus Rusiei, dar apropiat de actuala Administrație americană, ostil aderării Ucrainei la NATO și foarte critic la adresa președintelui Zelenski. Doar tandemul Tusk-Trzaskowski poate garanta continuitatea politicilor pro-UE și pro-NATO ale Poloniei. Ultimele două săptămâni de campanie vor fi cruciale nu doar pentru viitorul Poloniei, ci și pentru soarta securității europene. Exact ca în România.
– Parisul a găzduit zilele acestea o conferință aflată sub patronajul președintelui Emmanuel Macron și al șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care explorează modalități pentru atragerea cercetătorilor americani, pregătiți să plece din cauza politicilor președintelui SUA, Donald Trump. Cât de complicată e situația cercetării științifice în SUA în noul mandat Trump?
– Mai întâi ar trebui să spunem că statele europene și UE ar fi trebuit să finanțeze ele mai generos cercetarea științifică din Europa, pentru că subfinanțarea acestor sectoare a dus la exodul oamenilor de știință europeni către Statele Unite. Este chiar ciudat că președinta CE anunță acum un program de 500 de milioane de euro, pentru a atrage cercetători din toată lumea, iar președintele Macron adaugă 100 de milioane de euro din bugetul Franței în același scop, când este de notorietate că statele europene au refuzat constant să-și sporească bugetul pentru cercetare, ba chiar au redus din finanțarea acestui domeniu. Realitatea cifrelor îi face de râs pe europeni: bugetul federal de cercetare al SUA este de 150 de miliarde de dolari, deci, infinit mai mare decât oferta europeană. Este adevărat, pe de altă parte, că Administrația Trump a atacat universitățile, nu doar prin tăierea unor fonduri, în scopul reducerii deficitului bugetar, ci și prin condiționarea granturilor de cercetare de respectarea unor reguli politice, cum ar fi protejarea studenților evrei de atacuri antisemite, sau eliminarea programelor de discriminare pozitivă a minorităților sexuale, rasiale și religioase. La acestea se adaugă și atitudinea ostilă față de știință, dublată de o incultură științifică crasă la nivelul președintelui SUA și al oficialilor săi, mai ales al ministrului sănătății. Recentele afirmații ale celor doi pe tema vaccinurilor au fost de-a dreptul halucinante. Mai mult, conflictul dintre Trump și Universitatea Harvard, cea mai mare și mai prestigioasă din SUA, s-a intensificat. După ce Universitatea a dat în judecată guvernul american pentru blocarea subvențiilor, guvernul a decis să-i blocheze toate granturile pentru cercetare, până când Harvard se va conforma cerințelor formulate de Administrația Trump. Dar Harvard, ca și alte mari universități, sunt foarte bogate, dispun de o rețea de absolvenți mai mult decât prosperi și au contracte de cercetare profitabile. Donald Trump poate acționa doar asupra fondurilor provenite din bugetul federal, nu asupra celor private, ceea ce înseamnă că marile universități pot prospera în continuare, cel puțin o bucată de vreme. Și în niciun caz nu vom asista prea curând la un exod de cercetători americani spre Europa.
