Apa, la egal cu politica, a înrâurit România primei jumătăți a acestui an. Ne-am certat pe rețelele de socializare, am pus ștampila în cabinele de vot și am depășit, în final, criza politică, prin alegerea președintelui țării. Apa ploilor a adus și ea bucurie în sufletele multor fermieri, după mulți ani secetoși, dar a provocat și suferință, din cauza inundării gospodăriilor și terenurilor agricole. Dar problema apei nu este doar românească. La Bruxelles, cu mult mai bine decât la noi, criza    apei este înțeleasă în toată amploarea acesteia. Funcționarii de acolo privesc în prezent și în viitor și iau decizii fundamentale pentru ca stocurile de apă să fie suficiente și curate.

Realitatea de dincolo de pasiunile politice

Noi, românii, suntem recunoscuți pentru felul pătimaș în care abordăm chestiunile politice. Ajungem iute la ostilități, ne certăm cu membrii familiei, cu prietenii, cu colegii și cu vecinii, din cauza unui politician sau altul, din cauza unui partid sau altul. Învățăm greu lecția democrației, cea mai avansată și mai civilizată formă de guvernământ din istorie. Cel care are altă opinie devine dușmanul nostru. Perspectiva ca preferatul nostru politic să ajungă la putere generează infatuare și exclusivism. Am vrea ca țara toată să fie numai a noastră, iar ceilalți să fie trimiși la plimbare. „Gata, noi suntem acum stăpâni” zic unii sau alții, de parcă în democrație e ca în regimurile autoritariste, cu stăpâni și supuși. Ar trebui să facem un pic de efort ca să înțelegem jocul politic democratic, drepturile și libertățile acestui sistem. Puterea nu este bucata de cașcaval din care ar trebui să se înfrupte câștigătorii alegerilor, în timp ce restul trebuie să facă foamea. Pentru bunătățile democrației trebuie, e clar, un strop de educație în plus. Spun toate acestea, fiindcă observ că în timp ce consumăm atâta energie pentru disputele politice, în jurul nostru, în realitatea cea mai directă, nemediată, se întâmplă lucruri la care ar trebui să fim mai atenți, ca să evităm efectele negative. Problema apei, de pildă. Apa este o resursă vitală, dar și limitată și afectată de poluare. Cu cât populația umană crește, cu atât nevoia de apă este mai mare. Marile orașe ale României și-au triplat suprafața locativă în ultimele trei decenii. Această evoluție înseamnă un consum mai mare de apă. Activitatea agricolă s-a dezvoltat, de asemenea, cu un necesar de apă și mai mare pentru irigații, mai ales pe fondul secetei tot mai crunte. Statul este deseori depășit de această expansiune edilitară și nu a efectuat lucrările necesare pentru amenajarea unor cursuri de apă și protejarea populației. Ne înjurăm și ne amenințăm pe rețelele de socializare pe subiecte politice, dar cum ar fi ca, privind pe fereastră, să descoperim șocați că râul din apropiere a ieșit din matcă și apele se revarsă spre casa noastră? Cum ar fi să ne uităm în câmp și să vedem că seceta devastează culturile agricole sau că apa la robinet este restricționată din cauza secării lacului de aprovizionare a rețelei?

Apa, înger și demon

La fel ca politica, apa este cea care a înrâurit România primei jumătăți a acestui an. Ploile la timp au favorizat creșterea culturilor agricole de toamnă: grâul, orzul și rapița. Anul acesta, producția de grâu este estimată la aproape 10.130.000 de tone, mai mare decât în anii anteriori. Producția de rapiță va fi, și ea, la un nivel record. Fermierii români umblă pe câmp și le crește inima de bucurie când văd holdele atât de frumoase. Am stat de vorbă cu unii dintre ei, care lucrează terenuri, în zone arse de secetă, până anul acesta. Au recunoscut că da, este foarte bine, datorită ploilor din ultimele două luni. Dacă va mai ploua și în următoarele două luni, vor fi recolte bune și la culturile de primăvară: porumb și floarea soarelui. Hambarele și silozurile vor fi pline. Va mai rămâne, sigur, grija prețurilor. Dacă nu se vor duce prea jos, cum se întâmplă când recoltele sunt mari, fermierii noștri au motive să spere și la câștiguri mulțumitoare. Precipitațiile din această primăvară au adus însă și necazuri, nu numai bucurii. În unele localități nu a fost numai ploaie curată, binefăcătoare, ci a căzut grindină devastatoare. Poze publicate pe rețele de socializare arată bucăți de gheață „cât oul de găină”. Specialiștii semnalează că aceste fenomene extreme vor fi mai frecvente și că bucățile de gheață căzute din cer vor fi de dimensiuni mari. Avem un Sistem Național Antigrindină, instalat în mai multe județe, dar ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a decis suspendarea activității lui, după ce mai multe organizații de fermieri cultivatori de cereale au reclamat că rachetele trase asupra norilor îndepărtează ploaia și favorizează seceta. Întâmplarea a făcut ca norii să se descarce în afara zonelor din Dealu Mare cultivate cu viță-de-vie și pomi fructiferi. Grindina a distrus însă culturi de cereale    în Prahova, Giurgiu, Teleorman, Dolj și Mehedinți. Unii fermieri susțin că a plouat, fiindcă nu au mai fost trase rachetele antigrindină. Ploile din această primăvară au provocat și inundații puternice, în mai multe județe, și au condus la distrugerea unui loc emblematic al turismului din România: Salina Praid. E o veritabilă dramă acolo: pe seama salinei s-au dezvoltat mici afaceri care au contribuit la creșterea nivelului de trai al comunității locale. Este improbabilă salvarea salinei. Cu ochii în lacrimi, localnicii privesc cum dispare cea mai importantă sursă de câștig pentru ei. Vom vedea cum vor evolua lucrurile, acolo se joacă destinul unei comunități întregi.

Politica apei

Este foarte limpede că statele și cetățenii trebuie să ia foarte în serios problema apei. Avem nevoie de apă curată, pentru nevoile noastre imediate, și de apă pentru activitățile industriale și agricole, care ne asigură bunurile necesare traiului de zi cu zi. Comisia Europeană a înțeles perfect aceste comandamente și a elaborat strategii pentru protejarea stocurilor de apă la nivel european. Recent, forul european a adoptat Strategia pentru reziliență în sectorul apei. Situația actuală nu este una îmbucurătoare. Sistemele de apă din Europa se confruntă cu o presiune tot mai mare din cauza gestionării defectuoase, a poluării și a creșterii cererii din partea industriei, a agriculturii și a zonelor urbane – toate acestea fiind exacerbate de impactul schimbărilor climatice. Potrivit unor evaluări efectuate la nivel comunitar, doar 37% din corpurile de apă de suprafață au o stare ecologică bună și doar 29% au o stare chimică bună. Potrivit unui studiu efectuat recent de Agenția Europeană de Mediu, în Uniunea Europeană este folosită anual o cantitate de aproximativ 200.000 de milioane de metri cubi de apă dulce. Din această cantitate, ar putea fi economisită, prin punerea în aplicare eficientă a unor măsuri și a unor stimulente financiare, între 20.000 și 80 000 milioane de metri cubi (10-40%). În practică, însă, potențialul teoretic de economisire a apei depinde foarte mult de condițiile locale și de tehnologiile deja existente. În plus, acesta poate fi limitat, din cauza unor factori socio-economici, cum ar fi lipsa finanțării, lipsa angajamentului politic, schimbarea modelelor de consum, intensitatea impactului schimbărilor climatice, etc. Ușor în teorie, greu în practică. Mesajul de la Bruxelles este ignorat la bază, acolo unde activează operatorii economici și unde trăiesc simplii cetățeni, chiar dacă și aceștia sunt chemați să se implice pentru salvarea apei curate. Mulți europeni nu conștientizează că ar putea experimenta o criză a apei, întocmai ca locuitorii din zonele semi-aride din Africa și Asia. Am mai scris pe aici despre raționalizarea consumului de apă, în anii trecuți. După ce momentele electorale trec, ar trebui ca pasiunile politice să se stingă în rândurile cetățenilor și să ne uităm cu toții, cu atenție, în jurul nostru, ca să descoperim problemele importante cu care ne confruntăm și să le semnalăm celor care ne conduc. Seceta sau inundațiile nu cer carnetul de partid și nu ne întreabă cu cine am ­votat!