Păcureți e locul de unde s-a extras pentru prima oară țiței în România. Gloria lui petrolieră a trecut. Astăzi, Păcureți e doar o comună    din județul Prahova: cinci sate – Bărzila, ­Curmă­tura, Matița, Păcureți și Slavu – și vreo 1800 de suflete. Aparent, nimic special. Și totuși… după ce, în urma fostului primar, comuna a rămas pe butuci, cu datorii de aproximativ 50 de miliarde de lei vechi, oamenii s-au apucat să se gospodărească singuri. În fruntea lor și muncind cot la cot cu ei, actualul primar, Ionuț-Georgian Voicu, a fost ales doar cu un an în urmă, dar a-nceput să miște lucrurile pentru concetățenii săi. Sigur, atât cât se poate, fără bani…

Din New Jersey, în Păcureți

Timp de 14 ani, Ionuț Georgian Voicu a fost preot în New Jersey, SUA. A ridicat acolo cea mai frumoasă biserică ortodoxă de pe continentul nord-american. O biserică în stil maramureșean, închinată reîntregirii și eroilor neamului românesc. Cum se trece de la preoție, în America, la primăria din Păcureți, iată un subiect demn de investigat.

– Domnule primar, se pare că, pentru cei din Păcureți, au venit, în sfârșit, americanii! Cum s-a întâmplat să vă întoarceți și să dați preoția pe primărie?

– N-au venit americanii, s-a întors acasă un fiu al satului. S-a întâmplat să divorțez și nu mi s-a mai permis să slujesc ca preot, iar prietenii m-au provocat să fac ceva pentru comuna natală, candidând la funcția de primar. Din patru candidați, câți am fost, oamenii m-au vrut pe mine. Le mulțumesc, iar încrederea lor mă motivează. Din fericire pentru mine, nu sunt dator cu nimic nimănui, nimeni nu mă are cu nimic la mână. Tot ce fac e transparent, deschis, cu și pentru oamenii din comuna asta necăjită. Știam că la Primăria Păcureți situația nu e roz, dar nu mă așteptam să fie chiar tragică. Nu dau înapoi, mă străduiesc să fac tot ce se poate, pentru că știu din propria experiență că atunci când omul se străduiește să facă ceva, cu siguranță vine și mâna lui Dumnezeu ca să desăvârșească.

– Dacă primăria a rămas cu datorii atât de mari, pe ce anume s-au dus banii? Are comuna utilități, drumuri asfaltate, un confort, cât de cât?

– Nici vorbă! Știu că e o modă să dai vina pe „greaua moștenire”, dar, în cazul comunei noastre, nu o spun eu, ci cifrele. Ce să vă spun? Au fost contracte acordate la suprapreț, lucrări făcute pe datorie și de o calitate vai de mama lor!, sau un proiect prin Programul „Anghel Saligny”, făcut cu numeroase ilegalități, pentru care ANAF ne impută banii, doar acolo sunt de dat 20 de miliarde de lei vechi. Pentru orice proiect am încerca să accesăm, se cere cazierul fiscal al primăriei. Fostul primar a condus comuna timp de 24 de ani, dar nu doar că a mâncat trecutul comunității, ci i-a știrbit și viitorul. Cea mai mare problemă a comunei este lipsa apei, din cauza căreia, în cei zece ani scurși între ultimele două recensăminte, au plecat din comună peste 700 de persoane.

– Ați mobilizat, într-un timp scurt, comunitatea, pentru a schimba, încet, fața comunei. Cum ați reușit?

– Cred că experiența preoției m-a făcut să abordez problema într-un mod care i-a mișcat pe oameni: „Haideți la treabă, că nu ne ajută nimeni, trebuie să avem singuri grijă de noi!”. A prins bine, că satul Tulburea, de exemplu, era alimentat cu apă printr-o conductă supraterană, de plastic, pe care o tăia câte unul, când i se năzărea, lăsând satul fără apă. Am spus că așa nu se mai poate, prin Ianuarie-Februarie am început să strângem bani de la oameni și în primele zile din Mai, am terminat lucrarea. Sunt 1700 de metri de conductă, branșamente, totul făcut la super calitate de noi, niște nepricepuți, că niciunul nu avem calificare în domeniu. Lucrările au durat o săptămână și o zi, de la săpat șanțuri până la branșarea conductelor, iar eu am lucrat alături de ei. Nu mi-e rușine nici cu sapa, nici cu mapa.

În satul Matca, ne-am apucat să renovăm clădirea unei școli vechi, nefolosită de 25 de ani și în stare avansată de degradare. I-am schimbat acoperișul, am tencuit-o, pentru că intenționăm să amenajăm acolo un cabinet medical și o sală socială, în speranța că se va găsi un medic dispus să se ocupe și de sănătatea oamenilor de aici. Sunt lupte grele, dar nu renunțăm.

Dacă nu e o fantasmagorie istoria neamului românesc, care spune că plăieșii lui Ștefan câștigau bătăliile cu turcii și erau unul la zece, asta e singura explicație: când conducătorul e în fruntea oștii și se luptă cot la cot cu oștenii, și dacă pierzi, pierzi cu demnitate.

„Avem izvoare de apă sărată și un nămol cu calități terapeutice similare celor de la Techirghiol”

– Nu există șanse să atrageți mari investitori în comuna dumneavoastră?

– Să știți că, deocamdată, cel mai mare investitor din comuna Păcureți este chiar comunitatea de aici. Nu cred că alți investitori ar putea fi interesați, pentru că zona noastră e greu accesibilă pentru mașinile mari, drumul urcă pe o pantă foarte înclinată, nu văd cum s-ar descurca o eventuală fabrică cu transportul mărfii. Încercăm, însă, să ne dezvoltăm pe partea de turism și agroturism. Locuitorii sunt deschiși la această idee, iar noi, ca autorități locale, ne angajăm să-i sprijinim cu tot ce se poate. Avem inclusiv terenuri, în domeniul public, pe care cei interesați ar putea să-și construiască ceva. Astfel, s-ar mai crea și locuri de muncă, oamenii n-ar mai fi nevoiți să facă naveta, lucrurile s-ar așeza. Avem izvoare de apă sărată și un nămol cu calități terapeutice similare celor de la Techirghiol. În câțiva ani, vă asigur că veți auzi altfel de lucruri despre comuna Păcureți!

– Comună mică, oameni puțini, bugetul gol. Vin măcar din urmă generații de copii, de tineri? Mai aveți școală funcțională în comună?

– Avem școală gimnazială în centrul de comună, în Păcureți, unde învață 130 de copii, de la grădiniță până la gimnaziu. Avem un microbuz, cu care aducem copiii din toate satele, iar până în toamnă, ne străduim să mai facem rost de unul, pentru că e mare nevoie. Trebuie să investim în educație, că altfel viitorul va fi sumbru.

Într-o familie cu șase copii, de exemplu, care trăiește din ajutorul social, dacă nu ne implicăm să-i educăm, să-i scoatem din mediul acela, ca măcar trei dintre ei să-și depășească condiția, vor ajunge și ei, la rândul lor, asistați social. Ar fi bine să ne implicăm fiecare, să dăm măcar câteva ore săptămânal din timpul nostru, ca să-i scoatem din ignoranță. La noi, oamenii au început să înțeleagă, dar cu o floare nu se face primăvară.

„România duce lipsă de lideri”

– Există vreo „lecție” pe care s-o fi învățat în SUA și pe care să o puteți aplica și aici, cu succes?

– Venind din afară, constați mai ușor care și unde sunt problemele. Fie la nivel de sat, comună, oraș sau județ, România duce lipsă de lideri. Pentru că doar liderii buni sunt urmați și doar așa comunitățile cresc, se întăresc, trăiesc. Românilor le lipsesc lideri care să-i inspire prin fapte, nu prin vorbe. Dacă ne uităm la televizor, pare că avem lideri, dar sunt doar foarte buni vorbitori, nu și împlinitori ai cuvintelor pe care le spun. Din fericire, oamenii s-au mai deșteptat, dar politicienii par să nu fi priceput încă asta. În plus, nici intelectualii nu se implică deloc în viața comunităților din care fac parte. De aceea avem conducătorii pe care-i avem, că stăm deoparte. Le-am spus multora că mizeria pe care o vedem și de care fugim, la un moment dat, indiferent cât de mari ne vom face gardurile, tot va veni peste noi.

O altă lecție ar fi cea a patriotismului asumat corect și concret. Să știți că românii din afara granițelor sunt patrioți mai autentici decât cei din țară și asta e rușinos pentru noi. Trebuie trezit spiritul de mândrie națională. În SUA, nu prea există case fără drapelul național, dar la noi pare să se distrugă acest spirit.

„Primarii nu mai au curaj să vorbească”

– O întrebare-standard: pentru Păcureți, ar fi benefică preconizata reorganizare administrativ-teritorială?

–    Haideți să vă fac să râdeți! S-a organizat la Ploiești o întâlnire pregătitoare cu acest subiect, la care au fost invitați toți cei vreo 105 primari din județ. Știți câți au venit? Trei, doamnă, trei! Pentru că nu sunt interesați! Primarii vor să își păstreze funcțiile, să moară pe scaun, nu gândesc mai mult de atât.

Pentru Păcureți, ar fi benefică o astfel de reorganizare. Nu că s-ar face o mare economie, dar un buget mai mare ar asigura mult mai ușor cofinanțarea proiectelor, decât un buget aproape inexistent. Sunt multe proiecte pe fonduri europene sau naționale, prezentate ca o mană cerească, iar primarii sunt acuzați că nu le accesează. Păi, noi am primit, pentru reabilitarea fostei școli de care vă spuneam, o ofertă de 10 milioane de lei, iar cofinanțarea primăriei era de un milion de lei. De unde? Dacă ar fi comasate câteva comune, s-ar mai echilibra balanța, ar fi venituri mai mari la buget și s-ar putea accesa mai ușor fonduri pentru diverse investiții, necesare în orice comună.

– Cum vedeți ieșirea din toate problemele acestea cu care vă confruntați?

– Știți pe cine iubește Dumnezeu cel mai mult? Pe luptători, nu pe plângăcioși. Le luăm pas cu pas și vom găsi rezolvare fiecărei probleme în parte, iar când nu vom mai putea, am să ies și-am să vorbesc, să afle oamenii adevărul. Pentru că am observat că nici măcar conducătorii, primarii, nu mai au curaj să vorbească. Toți mă privesc ciudat, pentru că vorbesc, pentru că spun lucrurilor pe nume, pentru că pun mâna și fac și, astfel, le stric piața. Ni s-a reproșat că prea le vedem pe toate noi, ăștia la început de drum. Păi, le vedem, că stăm printre oameni! Din turnuri de fildeș nu se vede realitatea, dar și când va veni vremea plății…

Dincolo de gospodărirea comunei, mi-am propus ca, până la următoarele alegeri, să mai conving câțiva oameni tineri capabili să-și lase joburile bine plătite de la oraș și să îmbrățișeze funcția de primar în alte comunități.

Trăim într-o lume egoistă, nu mai interesează pe nimeni de nimeni. Globalismul seamănă dezbinare și ură între oameni, căci, dacă nu mai avem lucruri în comun, nu mai avem același gând și aceeași trăire, suntem mai ușor de manipulat. E importantă implicarea noastră, a tuturor. Dacă fiecare am    pune umărul, lucrurile s-ar schimba în bine pentru toți.