Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Făurarii de grătare

Pentru noi, românii, niciodată nu e prea cald pentru a încinge un grătar. Chiar dacă e Iulie, luna lui Cuptor, și ne trec toate apele, noi tot aprindem cărbunii și punem micii și fleicile să sfârâie ademenitor, sub cerul liber. Facem și vânt, cu o bucată de carton, ca să întețim focul, dar, în același timp, să ne răcorim un pic și pe noi. Nu o spun cu ironie: îmi place să-mi văd semenii adunați în jurul unui grătar, bucurându-se de viață. Mai ales că traiul românilor s-a schimbat în bine în ultimele două decenii. Și făurarii de grătare știu asta și ies pe piață cu echipamente de top •

Burgeri, cârnați, cotlete

Călin Pintea

Am descoperit cu uluire, la Grill Fest, un eveniment organizat recent la București și dedicat bucuriei de a găti în aer liber, varietatea bogată de grătare ofertate de fabricanți și de comercianți. Festivalul a avut ca loc de desfășurare Arena Națională, standurile ocupând toată platforma inelară care înconjoară stadionul. De jur împrejur, fast-food-uri specializate în a prepara diferitele tipuri de carne: de vită, de pasăre, de porc și de oaie. Spațiul chiar a fost sectorizat în funcție de speciile enumerate mai sus. Voiai vită? Nicio problemă, jupâne! Un număr destul de mare de restaurante, cât să nu apară cozile strămoșești, te așteptau să alegi meniul dorit. Burger de pui? Nici un motiv de îngrijorare ! Ofertă berechet. Să nu mai vorbim de fripturile de porc, chiar din rasa autohtonă Mangalița, foarte răspândită în trecut, gata să dispară în comunism, relansată cu succes în anii din urmă. Îți place carnea de oaie? „Vino încoace”, te îmbiau bucătarii, cu bonete de pânză pe cap, trebăluind în jurul proțapelor încărcate cu carne. O babilonie de mirosuri plutea în aerul din jurul stadionului. Și nu erau numai miresmele cărnii fripte, care ațâță poftele: se coceau la foc mic și legumele (roșii, ardei, ceapă, vinete), obicei mai nou, binevenit pentru amatorii de arome diverse. Au fost și câteva standuri cu pește și fructe de mare, unde găteau renumita paella, mâncare spaniolă pe bază de orez. Cred că nu a fost client care să nu-și gă­sească aici karma gastronomică, totemul papilelor gustative, mân­­­­tuirea poftelor. Bur­geri, cârnați, fleici, co­tlete, coaste, toate asezonate cu legume și sosuri, au sărit în fața clienților, ca într-o ambuscadă, fără ca aceștia să mai aibă vreo șansă. Dezirabilă înfrângere!

Noile generații de români și de grătare

Grătar pentru prieteni

În cadrul Grill Fest 2025, a fost și un sector dedicat grătarelor, adică echipamentelor din metal, unele chiar cu adaos din lemn, cu plită și masă. Am parcurs zona destinată grătarelor de mai multe ori, le-am privit, fiind acestea de o diversitate derutantă: te gândești că nu ai nevoie, pentru a obține transformarea râvnită a cărnii animalului în friptură, decât de grătarul cu patru picioare, simplu, fără fasoane și fără dichis. Ei bine, nu e așa, nu mai e așa! Oferta a evoluat, s-a diversificat și s-a sofisticat în paralel cu creșterea nivelului de trai, cu rafinarea gusturilor, cu schimbarea obiceiurilor alimentare, cu reconfigurările sociale și profesionale, cu apariția castei năzuroase a „chefilor” care și-au învățat și clienții să fie năzuroși. Mă plimbam de la un grătar la altul, de la un stand la altul, de la un făurar la altul, cercetam fiecare piesă în parte și deveneam tot mai convins că am sub ochi, exprimată în metal, chiar schimbarea civilizațională a României, în ultimele decenii. Ce poate fi mai edificator în acest sens, decât evoluția grătarelor? Mi le-am amintit pe cele din comunism, de la sărbătorile laice ale regimului, 1 Mai muncitoresc și 23 August: ­vechi, deformate, cu tabla mâncată de rugină, mă miram că mai rezistă sub povara gingașă a zecilor de mititei și nu se prăbușesc în praf și în troscotul jucat în picioare de proletari. Mai fiecare cârciumă avea în față câte un astfel de exemplar, lucrat prin atelierele cine știe cărei întreprinderi socialiste, rezistând brav sub toate intemperiile. Carne în galantarul alimentarelor nu găseau românii, însă mici la bufetul de cartier descopereau, cel puțin sâmbăta și duminica. Grătarul comunist a supraviețuit chiar și revoluției din Decembrie 1989, întinzându-se de-a lungul tranziției: mititeii electorali, oferiți de candidați votanților, au fost preparați tot pe vechiul grătar ruginit, lucrat de clasa muncitoa­re, scoasă după ace­ea la pensie, la o pensie mică, sau trimisă în șomaj, vulnerabilă astfel la mituirea cu mititei. Lucrurile s-au schimbat radical. Grill Fest 2025 a fost dovada clară a evoluției într-o direcție de neimaginat înainte. Grătarele expuse aici, pentru a fi vândute, sunt dintr-o altă epocă. Una a traiului bun, a magazinelor pline cu carne, a rețetelor și obiceiurilor alimentare de import. Fabricanții și comercianții de grătare au înțeles per­fect că viața ro­mânilor s-a schimbat în bine și vin cu oferte noi, chiar și pentru uzul privat, în grădina vilei din cartierul rezidențial sau din orașul/satul de munte. Cum ar fi grătarele cu plită și cu masă din lemn, de formă rotundă, în jurul cărora de strâng invitații.

Remorca cu plită pe lemne

Curios, am intrat în vorbă cu câțiva comercianți. Răzvan Mizdran, de pildă, a dezvoltat un brand propriu, „Grill Master”. Îl găsești pe la mai toate evenimentele de profil, a deschis și un magazin în București. Caută permanent modele noi, în țară sau pe afară, și ceea ce găsește interesant pune sub ochii clienților. La Grill Fest a adus, printre altele, în premieră „Remorca cu plită pe lemne”, destinată gătitului în aer liber. Răzvan a adus în România și grătarele de tip Kamado, de origine japoneză, dar foarte populare acum în Statele Unite. Acest model permite atât gătitul simplu, tip grill, cât și coacerea sau gătitul lent/slow cooking, care durează mai multe ore. L-am reîntâlnit și pe Călin Pintea, un tânăr din Târgu Mureș, cu o poveste antreprenorială uimitoare: „M-am apucat să lucrez în garajul pe care mi l-a lăsat tata moștenire. Dacă îmi lăsa numai casa fără garaj, cel mai probabil acum aș fi lucrat la hypermarket”.

Afumătoare contrabas

Călin e, totuși, absolvent al unei facultăți cu profil tehnic, are și două masterate absolvite, și e deja faimos în lumea fabricanților de grătare și, firește, a marilor chefi, unii dintre ei ajunși vedete de televiziune: „Lui Scărlătescu i-am vândut un grătar de 20.000 de euro”. Meșterul din Târgu-Mureș e cunoscut pentru câteva opere care impun prin măreție: grătarul tip roată, care se învârte ca un scrânciob, și grătarul piramidal, cu câteva etaje. Pentru a-și onora numele de haiduc, omul pare că a conceput aceste piese pentru petreceri în poieni de munte, cu zeci de voinici. Brandul lui se numește Hestia și e nelipsit de la Grill Fest. Pe Călin l-am cunoscut la ediția de anul trecut, organizată pe malul Lacului Snagov, și m-am bucurat să-l revăd anul acesta la Arena Națională. Ies lucruri faine din mintea și din mâinile lui. Umblând pe la standuri, mi-au atras atenția două piese în formă de con­trabas, una, și de harfă, cealaltă. Sunt creații ale familiei Cesnac, care are atelierul în Bucu­rești, pe Șoseaua Industriilor. „Contrabasul” e, de fapt, o afumă­toa­re, m-a lă­murit Darius Cesnac. Ei și gătesc, sub bran­dul Gipsy Live Cooking. În apropiere, s-a aflat un alt stand, unde am vorbit cu Dan Ioniță, al cărui atelier se află în Brănești-Ilfov: gră­ta­re zdravene, din oțel, numai bune pentru petreceri câmpenești. Am mai văzut în alt loc al evenimentului și o mașină de gătit, în formă de locomotivă. Este limpede că, pe lângă elementele strict practice, contează și aspectul estetic pentru a crea un show. Fiindcă, mai nou, avem și noi parte de „show cooking”, adică de gătitul ca spectacol, cu bucătarul arătându-și măiestria sub ochii noștri, ca un scamator. Priviți cu atenție grătarele: sunt semne ale evoluției României!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.