Povestea de azi are, cumva, două părți: cariera de peste 35 de ani în jurnalism a Marianei Sebeni-Comșa și mica afacere pe care o deține astăzi, împreună cu soțul ei. Deși ambele povești o încadrează perfect în categoria „Români care au reușit”, azi am să mă opresc doar asupra activității pe care o desfășoară în prezent. Sub marca „Rose Story”, produce dulcețuri, siropuri, șerbeturi și ceaiuri, în special dintr-un soi special de trandafiri, cultivat pe propriul teren din localitatea Teliu, județul Brașov.

Afacere în doi

Amintiri fără seamăn din anii copilăriei m-au făcut să caut, multă vreme, în magazine, un dulce care mi-a înseninat zilele: șerbetul. Zadarnic, însă. Pe rafturi găseam doar „creme tartinabile”, având o cu totul altă consistență și gust!    N-am dezarmat și am căutat pe internet producători de șerbet din România. Spre bucuria mea, am găsit. M-am oprit asupra poveștii Rose Story, fără să știu că în spatele ei se află o respectată colegă de breaslă.

„Totul a început cu o vacanță în Santorini, unde am vizitat o plantație de trandafiri, îngrijită de un cuplu trecut de 60 de ani. Erau atât de liberi și de fericiți, încât i-am spus soțului meu că vreau și eu așa ceva, că asta vreau să fac mulți ani de-acum înainte. La întoarcere, am cumpărat un teren, pe care am plantat 510 butași de trandafiri Rosa Damascena Rixi, cumpărați de la un producător de butași din județul Alba. Asta se întâmpla în 2017, iar acum avem peste 6000 de fire pe rod. În 2018, la prima înflorire, am și înregistrat la OSIM marca Rose Story”, spune Mariana Sebeni-Comșa.

Trandafirii înfloresc din Mai și până în Septembrie, iar soții Comșa sunt singurii care se ocupă de tot, de la cules, la prepararea produselor, și până la etichetare și desfacere. Pentru că munca nu e tocmai ușoară, ajutoarele pe care le-au avut au renunțat, rând pe rând.

– Să înțeleg că echipa Rose Story e formată, acum, doar din soții Comșa?

– Da, soțul meu, Marius, care este economist, sociolog și cu un master în campanii de imagine, se ocupă singur de plantația de trandafiri și de celelalte culturi pe care le avem: coacăze negre și roșii, zmeură, dar și de livada din care ne luăm celelalte fructe. Eu, după mai bine de 35 de ani lucrați în presă, la „Evenimentul zilei”, TVR și Radio România, am decis că vreau ceva mai liniștit, așa că acum mă ocup de producerea bunătățurilor dulci, dar și de promovare, facturare, contabilitate, comenzi și livrare, participare la târguri și expoziții. Ziua noastră de muncă are cam 14 ore, fără weekend-uri libere și fără vacanțe vara. De altfel, n-am mai avut vacanță de vreo patru ani, pandemia ne-a obligat să ne reorganizăm. Din fericire, în timp ce unii au dispărut, noi am reușit, chiar și în acea perioadă, să ne redresăm și să ieșim din impas.

Peltea de măr, cu petale de flori

– Cum ați ajuns să produceți șerbet? Care este procesul de producție a șerbetului, pe care mulți și-l doresc, dar nu știu unde să îl găsească…

– Șerbetul a apărut relativ recent, ca urmare a cererii pieței. Inițial, am mers doar pe produse sănătoase, precum dulceața fără zahăr, pentru care făceam o peltea de măr, pentru a o îndulci și lega. Muncim aproximativ 20 de ore la această peltea, în care punem ulterior fructe sau petale de flori și este, acum, cel mai vândut dintre produsele noastre. Șerbetul se face la fel de greu. Întâi se curăță florile sau fructele și se fierb într-un sirop consistent. Când sunt fierte bine, fără a lua oala de pe foc, se adaugă zahărul, cam la fel cum se adaugă uleiul în maioneză, puțin câte puțin, amestecându-se continuu în oală, până când siropul prinde consistența unei paste. Se toarnă fierbinte în borcane și se lasă la răcit. Toate produsele noastre sunt realizate artizanal, la lingură de lemn, unul câte unul, ambalate și etichetate manual, cu grijă, așa cum făceau bunicile și mamele gospodine. De aceea, și cantitățile disponibile pentru vânzare sunt limitate. Puțin și bun, nu?

– De unde provin florile și fructele pe care le prelucrați?

– Petalele de trandafiri din care facem dulcețuri, siropuri, apă de trandafiri, șerbeturi, lichioruri sau ceaiuri provin de pe plantația noastră ecologică de la Teliu. Fructele din care facem dulcețuri și siropuri provin din livezile moștenite de la bunici, la Poalele Munților Făgăraș, în satul Viștea de Sus. Fructele de pădure – afinele, zmeura, murele, cătina, măceșele – sunt culese din Munții Făgăraș sau din Munții Ciucaș și dau aroma incomparabilă, știută din copilărie, tuturor dulcețurilor și siropurilor noastre. Aronia, uneori și alte fructe, căpșuni, mure, cumpărăm de la producători locali, vecini harnici de-ai noștri, ca să ne susținem unii pe alții.

Cea mai bună dulceață din județul Brașov

– Deja mi-ați făcut poftă de ceva dulce și bun! Unde pot găsi produsele dumneavoastră?

– Am avut două magazine de producător în centrul Brașovului, pe care le-am închis, rând pe rând, în timpul pandemiei, când am mutat vânzarea în on-line. Acum avem doar magazinul virtual www.rose-story.ro, însă participăm la târguri de producători tot timpul anului, inclusiv la cele de Crăciun, de la Sibiu și Brașov. Produsele marcă înregistrată „Rose Story” au toate avizele DSV și sunt apreciate cu cinci stele de toți clienții noștri. În plus, în doar doi ani de la intrarea pe piață, au câștigat titlul de „Cel mai bun produs local” și pe cel de „Cea mai bună dulceață” din județul Brașov. Ne menținem încă la același nivel! În 2020, am fost distinși și cu medalia „Firmă de încredere”, obținută pe baza recenziilor clienților noștri.

Avem colaborări cu magazine din ţară, vindem foarte bine la Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Bistriţa sau Timişoara. Suntem prezenţi în magazine tip băcănii, iar produsele „Rose Story” au ajuns și în Coreea, America, Japonia, Franţa şi Anglia.

– Care e cantitatea de dulciuri pe care o produceți?

– Deși, așa cum spuneam, suntem doar doi în afacerea asta, într-un singur sezon, reușim să cultivăm, să îngrijim, să recoltăm și să producem artizanal, la lingură de lemn, aproximativ 6000 de borcane cu dulceață – în peste 30 de sortimente, 4000 de sticle cu siropuri – în vreo zece sortimente, 250 pungi de ceai din petale de trandafiri, 250 de sticle de lichior – în vreo zece sortimente, aproximativ 200 de sticluțe cu apă florală din trandafiri, imortele sau mentă, dar și multe alte minunății, marcă înregistrată. Nu avem nici o zi liberă, de luni până duminică, și nici nu ne trebuie.

„Am pariat tot ce-am avut”

– Banii investiți sunt fonduri proprii sau fonduri europene?

– Investiția inițială a fost de 30.000 de euro, banii noștri și din credite bancare, pe care, însă, am reușit să le achităm integral. În acest moment, nu avem nici o datorie și respirăm ușurați, chiar dacă este foarte greu de susținut producția, cu tot ce înseamnă ea, doar din banii proveniți din vânzarea produselor noastre.

– Economia românească merge cum merge, vremurile sunt și ele cam bezmetice. E loc de planuri de viitor?

– Deocamdată, am pariat tot ce am avut pe „Rose Story”. Am investit tot ce am agonisit o viață în teren și cultură, în marca înregistrată, publicitate, în cele două magazine fizice pe care am fost nevoiți să le închidem în pandemie și în tot ce înseamnă o afacere de familie. În aceste condiții, singurul plan de viitor pe care ni-l permitem este, din păcate, să supraviețuim cât mai mult posibil. Ne vom focusa pe a rămâne pe piață până trece greul. Nu sperăm să ne dezvoltăm, nici să putem angaja oameni care să ne ajute. Sperăm doar să avem suficienți bani pentru a ne menține pe piață, la nivelul la care am făcut-o și până acum, fără a face rabat la calitate. Dacă, însă, nu se va mai putea, vom renunța și vom căuta altă sursă de existență.