– Statele Unite ale Americii au găzduit, recent, mai multe runde de întâlniri, cu scopul declarat al președintelui Donald Trump, de a se ajunge la o soluție de pace în Ucraina. Care sunt rezultatele discuțiilor cu Vladimir Putin, pe de o parte, respectiv cu Volodimir Zelenski și cu lideri importanți din Uniunea Europeană și NATO, pe de altă parte? E posibilă o întâlnire Putin – Zelenski, și dacă da, de pe ce poziții negociază cele două părți?
– Potrivit ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, Kremlinul nu are în plan nicio întâlnire Putin-Zelenski. În stilul său rudimentar, care frizează neseriozitatea dar de fapt încearcă să ascundă dependența sa față de liderul de la Kremlin, președintele Trump a explicat refuzul prin faptul că Putin „nu îl place” pe președintele Ucrainei. Fapt este că Putin nici nu se gândește să inițieze negocieri de substanță între Rusia și Ucraina, înainte de a obține rezultate spectaculoase pe front, adică, înainte de a îngenunchea Ucraina, pe care o atacă tot mai sălbatic, de când a discutat cu Trump despre pace în Alaska. Acolo Putin a obținut o nouă cedare spectaculoasă din partea președintelui american: renunțarea la încheierea unui acord de încetare a focului, ca precondiție pentru începerea negocierilor de pace, deși Donald Trump fusese inițial foarte ferm asupra acestui punct, pe care l-au susținut ulterior și liderii europeni. Doar că, în timp ce discuta cu ei și cu Zelenski, Trump l-a sunat pe Putin, demonstrând lumii întregi că nu va face nicio mișcare legată de Ucraina, dacă nu este aprobată de Kremlin. Pretențiile lui Putin sunt însă inacceptabile pentru Kiev și, indirect, pentru Europa: ocuparea unor teritorii ucrainene pe care nici măcar nu le-a cucerit militar, deci, modificarea prin forță a frontierelor unui stat, îndepărtarea lui Zelenski, angajamentul ca Ucraina să nu facă parte din NATO niciodată și un statut special pentru limba rusă. Liderii europeni au obținut, totuși, ca Trump să nu impună Ucrainei un schimb de teritorii inacceptabil și să admită ideea unor garanții de pace. Kremlinul a replicat din nou prin condiții inacceptabile, și anume, ca Rusia, parte beligerantă, să se numere printre puterile garante! Așadar, după atâtea discuții la nivel înalt despre pace, singura certitudine este că Ucraina și Europa trebuie să se apere singure de pericolul rusesc, pentru că pe SUA nu mai poate conta decât Vladimir Putin.
– După 9 luni de proteste antiguvernamentale la Belgrad, situația din Serbia a devenit explozivă, ajungându-se la confruntări între manifestanți și forțele de ordine, soldate cu zeci de polițiști și civili răniți și cu sute de persoane reținute. Care e motivația acestor proteste și cât de mult a fost zdruncinată, în acest timp, autoritatea președintelui Aleksandar Vucic?
– Protestele au fost inițiate de studenți, care au atribuit tragedia prăbușirii tavanului gării din Novi Sad, soldată cu 16 morți, neglijenței și corupției la nivel înalt. Președintele Vucic a încercat să calmeze spiritele, forțând demisia prim-ministrului, dar protestele s-au extins prin participarea unui număr tot mai mare de sârbi, revoltați de corupția și proasta guvernare a conducerii de la Belgrad și de metodele tot mai autoritare ale președintelui Vucic. Acesta a răspuns prin acțiuni de forță, care au ajuns la un nivel de violență atât de revoltător, încât cele mai influente publicații occidentale au cerut UE să înceteze să ignore deriva autoritară a liderului de la Belgrad, mai ales având în vedere statutul Serbiei de candidat la UE. Toleranța Bruxelles-ului se explică, pe de o parte, prin dorința de a împiedica Serbia, care vinde arme atât Ucrainei, cât și Rusiei, să basculeze total în tabăra Rusiei, iar pe de altă parte, prin accesul pe care Vucic l-a oferit companiilor europene la resursele de litiu din Serbia, importante pentru diversificarea surselor de energie. În replică, președintele Vucic a trimis o scrisoare ziarului „Financial Times”, în care își afirmă formal disponibilitatea la dialog, dar respinge atât acuzațiile protestatarilor, cât și ideea alegerilor anticipate. Dar ce rost ar avea acestea, de vreme ce OSCE a declarat că alegerile din 2023 au fost puternic viciate de controlul puterii asupra mass media? Vucic contează, probabil, în continuare, pe lașitatea europenilor, preocupați de conflictul din Ucraina și de propriile probleme economice. Dar dacă violențele vor continua și scenele represiunii sângeroase vor invada ecranele televiziunilor, câtă vreme vor mai putea să închidă ochii liderii occidentali?
