• Vorbim aproape obsesiv despre România, țara în care ne-am născut și am crescut și, mulți din noi, continuăm să trăim și să muncim. E un subiect major, unul greu, cum obișnuim să spunem noi, jurnaliștii. România e pe buzele noastre, acasă, la birou, în tren, la piață și, mai nou, sub degetele noastre, pe rețelele de socializare. „România”, strigă cu aplomb politicianul român, de la tribună. „România”, repetăm și noi, cetățenii, care suportăm efectele deciziilor luate de politicieni. Unii susțin că țara noastră, a tuturor, e numai a lor și te asfixiază cu atâta fals-românism. Alții, ca reacție la patriotismul clamat de dimineața și până seara, ajung să refuze să mai audă de România și visează la insule îndepărtate, unde să se izoleze. Cum e România noastră? Despre ce vorbim? •

Un pământ binecuvântat

Geografia românească este una din cele mai frumoase și primitoare de pe planetă. Carpații noștri sunt ușor de străbătut la pas și de cucerit. Nu au prăpăstii abisale, ca alte lanțuri muntoase din lumea largă. Pe cele mai înalte vârfuri urcă vara și copiii. Dealurile, să nu mai spun! Sunt acoperite cu fânețe și păduri, nu sunt aride. Câm­piile sunt cultivate aproape integral. Dintr-o parte în alta a țării, ne întâmpină un peisaj umanizat. Aproape că nu există loc cu adevărat sălbatic. Peste tot remarci prezența omului. Clima temperat continentală este și ea pri­el­nică vieții. În ultimul timp, avem de a face cu încălzirea globală, dar încă nu trebuie să intrăm în panică. Nu suntem în zone aride, unde nu plouă cu anii. Apa este încă la îndemână, chiar dacă am ajuns, pe fondul schimbărilor climatice, la restricționarea utilizării acesteia, în anumite localități și în anumite perioade. Încă mai curg izvoarele, încă mai curge apa la robinet, chiar dacă cu program. Ieșiți din orașe, dintre betoane, avem încă șansa să ajungem la o gârlă, să ne bucurăm de răcoare și de binefacerile apei. Nu trebuie neapărat să ne bulucim pe Litoral ca să ne bălăcim. Malul unui râu ne este la îndemână. Varietatea reliefului este, și ea, un mare atuu. România are toate formele de relief. Mai mult, toate acestea sunt accesibile într-un timp scurt. De la Constanța, de pe malul mării, ajungi în numai câteva ore pe Valea Prahovei și pe Transfăgărășan. Deplasarea este și mai rapidă acum, după ce infrastructura rutieră a fost modernizată, în mare parte cu ajutorul fondurilor europene.

În clubul european

România s-a transformat în bine, în mod uluitor, după aderarea la Uniunea Europeană. Zeci de miliarde de euro alocate din bugetul de la Bruxelles au fost investite în drumuri de mare viteză, în poduri și căi ferate, în tehnică și tehnologie, în rețele de apă, gaz și canalizare. În telecomunicații, în ferme agricole. Nivelul de trai a crescut convingător. România este acum o țară europeană, întocmai ca Franța și Germania, unde, înainte de revoluția din 1989, românii ajungeau numai dacă treceau fraudulos frontiera de stat, riscându-și viața, sau dacă primeau aprobarea lucrătorului la Securitate din întreprindere sau din instituție. Dintr-o țară aidoma unei închisori, România a ajuns o țară liberă, unde drepturile fundamentale, inclusiv acela la libera circulație a persoanelor, sunt respectate. Recent, am intrat în Spațiul Schengen, spațiu al libertății economice. Generațiile născute în această Românie a libertății poate nu conștientizează diferența uriașă față de România-temniță din timpul comunismului, o fundătură istorică unde eram egali în sărăcie și înapoiere. Beneficiari ai bunurilor materiale și spirituale (da, libertatea este unul din cele mai mari bunuri spirituale) oferite de democrație, tinerii de azi nu pot înțelege nenorocirile totalitarismului ceaușist. Nici părinții și bunicii lor nu își bat capul să le explice. Mai mult, unii părinți și bunici par să fi căzut într-un fel de uitare față de epoca dinainte de 1989. Parcă li s-au șters din memorie greutățile și umilințele îndurate atunci. Parcă au reținut numai minciunile propagandei ceaușiste potrivit căreia traiul în acea societate era cel mai fericit de pe pământ. Ciudată evoluție (involuție?) a unor compatrioți! O observație critică la adresa lui Ceaușescu îl putea duce pe ins direct la pușcărie. Asta se întâmplă acum în Rusia lui Putin, în Turcia lui Erdogan și în alte state cu regimuri politice autoritariste sau dictatoriale. În România, țară europeană, remarcile critice sau chiar injurioase la adresa liderilor politici nu sunt sancționate. Oricine poate face glume răutăcioase pe seama președintelui țării și nu pățește nimic. Oricine poate debita toate prostiile de pe lume pe seama președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Mulți o fac și sunt lăsați în pace. Cine are chef de proteste, autorizate sau nu, dă buzna pe Bulevardul Magheru și în Piața Victoriei, strigă ce-i vine la gură, și dacă nu sare la gâtul jandarmilor sau nu poartă arme albe, e lăsat să se exprime cât vrea, fără să fie amendat. E rea credință să negi libertatea de care ne bucurăm în prezent și să contești evoluția generală a României europene. Trăim într-o țară pe care acum o vizitează numeroși turiști din Europa. Obișnuiesc să beau cafeaua la un fast food din Piața Romană și sunt dimineți când aud conversații în franceză, în italiană, în germană. Parcă nu aș fi în București, ci într-o capitală occidentală. Scriu la laptop, uneori chiar un articol pentru „Formula AS”, și cuvintele din alte limbi îmi curg în urechi și mă simt bine.

Elite lacome

Pe fond, România este o țară liberă și democratică, ai cărei cetățeni se bucură de drepturi și libertăți la care nici nu visau în timpul comunismului. Dacă visau, își țineau visele la secret, de frica autorităților. Pereții, spuneau românii atunci, aveau ochi și urechi. Situația s-a schimbat în mod radical. Pe de altă parte, mai sunt multe lucruri de făcut în România noastră, a tuturor. Ne caracterizează jumătățile de măsură. În locul unor acțiuni cu efect pozitiv punem deseori vorbe și promisiuni. Clasa politică românească lasă de dorit în ultimele legislaturi. Inși lipsiți de studii temeinice ajung la putere și dovedesc, pe lângă incompetență, și multă rea-credință. Au o înțelegere slabă a binelui public și acționează pentru interese partinice, de grup și personale. Mai multe categorii profesionale al căror rol fundamental este să apere această societate democratică sunt interesate numai de privilegiile lor, însușite din bugetul public. Funcționari de stat încasează salarii de zeci de mii de euro. Din cauza acestei elite lacome, am ajuns într-o criză bugetară fără precedent. Politicienii urcați la cârma statului au cheltuit mai mult decât a reușit statul să colecteze. Cu o mână au risipit, cu alta nu au fost capabili să strângă. Situația necesită reforme pe care actualul guvern, condus de Ilie Bolojan, le-a început cu categoriile slabe, lipsite de apărare: profesori, studenți, bursieri, antreprenori. Marii cheltuitori ai statului român rămân, deocamdată, neatinși. Mai mult, amenință să dea peste cap România, numai ca să-și țină pe mai departe mâna băgată în butoiul cu miere. Elite lacome, puse pe căpătuială, să strângă averi pentru câteva generații, prin corupție și jaf! Oricât de multă bună-credință ar avea unii oameni politici de la București, hidra nesătulă pare mai puternică, rezistă conectată la sursele de înavuțire ilegală sau lipsită de etică. Dar să ne uităm acum din nou spre partea luminoasă a țării noastre: avem tineri olimpici la numeroase discipline, avem sportivi care câștigă medalii de aur, avem artiști și scriitori cu recunoaștere internațională. Citim deseori știri despre români inimoși, care salvează vieți în situații vitrege. Am învățat să ne mobilizăm atunci când democrația este în pericol, și am apărat-o, fie prin vot, fie prin manifestații de stradă. Milioane de români nu s-au lăsat păcăliți de falși salvatori, cu intenții ascunse. Suntem încă sănătoși, ca societate, nu ne-am pierdut curajul civic. Sper să rămână viu pe mai departe!