Români care au reușit

De fiecare dată când ajung într-un oraș, caut o cofetărie, să mă delectez cu câte o prăjitură. Uneori, ceea ce văd în vitrină nu mă atrage deloc și atunci căutarea continuă. Pe unde se poate, cer părerea unor oameni de-ai locului, ca să nu-mi pierd timpul și… pofta. Așa am aflat de cofetăria Stone, din Vulcan, unul din orășelele (foste) miniere din Valea Jiului. „În orașele mari ale țării n-ai să găsești ceva la fel de bun!”, mi s-a spus. Am gustat o prăjitură. Am cumpărat un tort. Am revenit pentru articolul de față. Pentru că, într-adevăr, gustul prăjiturilor marca Stone sunt altceva decât tot ce am mâncat până acum în cofetăriile prin care am trecut.

Cel care le prepară se numește Nicolae Petroi și, după o viață petrecută administrând afacerile altora, a decis că e timpul să facă la fel și cu a sa. Așa s-a născut Cofetăria Stone din Vulcan.

„Să faci și ce-ți place, nu doar ce trebuie”

– Orice poveste începe cu „A fost odată…”. Cum anume „a fost odată” pentru Nicolae Petroi și Cofetăria Stone?

– La o anumită vârstă, te gândești că viața ți-o ia înainte și ar fi bine să și trăiești, să faci ce-ți place, nu doar ceea ce trebuie. Când fiul meu s-a căsătorit, am umblat mult până să găsim o cofetărie ca lumea. Sunt foarte pretențios când e vorba de calitate. Oricât de reușită ar fi nunta, ceea ce-ți amintești mult timp după ea, este cât de bune au fost (sau nu!) prăjiturile. Așa am decis să renunț la ceea ce făcusem până atunci și să-mi urmez pasiunea pentru dulciuri. Am urmat o școală de cofetari-patiseri, cu practică la București, cu multe personalități din domeniu, ca profesori. Importantă a fost și practica. La vechiul job eram mereu plecat prin țară, așa am avut ocazia să descopăr gustul adevărat al prăjiturilor bune, care nu e neapărat dulce, ci mai degrabă echilibrat, între dulce și aromat. Dulcele în exces poate fi înșelător. De aceea, cuvântul care ne definește e rafinament, ceea ce implică echilibrul între gust, aromă și aspect corespunzător, pentru că, întâi de toate, mâncăm cu ochii.

„Cea mai importantă este echipa”

– Ce a fost mai greu la început?

– Totul a fost greu. Am așteptat finanțări, apoi a venit pandemia, apoi am decis să fac totul pe banii mei. La început, chiar făceam totul singur: mă trezeam la miezul nopții, făceam prăjiturile, la ora 10 deschideam cofetăria, iar ajutor aveam doar la spălatul vaselor. Am dus-o așa câteva luni, până am reușit să găsesc persoane tinere, pe care le-am format. La anunțul de angajare, oamenii nu înțelegeau anumite standarde legate nu de ce știau să facă, ci mai degrabă legate de personalitatea proprie, de a fi persoane curate, deschise să învețe și, foarte important, să vrea să rămână în Valea Jiului. Pe oricine a venit și era dornic să facă toate astea l-am angajat, pentru că personalul se formează, se rotește, oamenii vin și pleacă, dar e important să păstrăm echipa cât mai constantă, stabilă și dedicată.

Acum suntem zece oameni, echipa e stabilă, sunt unii care ne sunt alături încă de la început, de acum patru ani. Angajații sunt foarte importanți, avem și pentru ei un sistem de bonusare, avem programe de formare pe zona de comunicare, să știe să prezinte clienților produsele și tot ce e nou, plus un program de cointeresare.

Curcubeu pe cerul gurii

– A fost un risc asumat să vă deschideți propria afacere?

– Risc e când nu ai încredere în produsele tale. Pentru mine, era doar o problemă de așteptare a pieței, de timp ca să ne impunem, să ne facem cunoscuți. Acum, facem candy-bar pentru nunți sau botezuri cu câte 100-500 de persoane, iar oaspeții îmi transmit că prăjiturile noastre au fost „curcubeu pe cerul gurii”.

La început, mi s-a spus că va fi greu să vând astfel de prăjituri în Valea Jiului, dar am considerat că e vremea să și educăm gustul clienților. Din fericire, deja și alte cofetării au început să meargă către zona deschisă de noi, ceea ce e important, pentru că a fost greu să imprimăm acest ritm.

„Răsplătim loialitatea”

– De unde provine materia primă pe care o ­folosiți?

– Folosim doar ingrediente naturale, nu prafuri, nici afânători, amelioratori sau conservanți; nu margarină, ci frișcă, nu ciocolată sau substituenți, doar ciocolată belgiană naturală Callebaut, care este mult peste medie ca și calitate, dar la un preț rezonabil, ca să fie rezonabil și pentru clienți prețul final. Lucrăm cu furnizori specializați din Franța, Belgia, Italia. Frișca e produsă în Franța, untul în Belgia, sunt ingrediente premium, nu folosim produse ieftine sau surogat, chiar dacă cele premium sunt de zece ori mai scumpe. Prețul trebuie să reflecte nu doar calitatea produsului, pentru că nu cumpărăm prețul, ci un produs care să nu ne facă rău.

– N-ați găsit producători români, măcar pentru unt și frișcă?

– Din păcate pentru România, nu. Producătorii fac brânză, că e mai puțin perisabilă. Pe de altă parte, aș cumpăra lapte, ouă, de la țăranii din zonă, dar mă lovesc de problema documentelor. Trebuie tot felul de certificate de calitate pentru fiecare ingredient în parte. Ne îngropăm singuri. De ce să nu iau de la țărani ouă și lapte curate?

– Cu ce i-ați ademeni pe cei care nu v-au trecut încă pragul? De ce ar alege dulciurile cofetăriei Stone?

– Suntem un brand creativ și adaptabil, ne place să ne reinventăm și să ținem pasul cu ce se întâmplă pe piața deserturilor, dar și în zona serviciilor premium. Noi nu urmăm trendurile, noi le creăm. Așa s-a născut recent și gama SLIM by Stone, prima linie din Valea Jiului de deserturi low-carb, adică fără zahăr rafinat, fără făină albă, fără uleiuri procesate, fără conservanți sau arome artificiale, doar cu îndulcitori naturali (eritritol, stevia). Aceste produse sunt gândite pentru cei cu nevoi speciale, persoane cu diabet, clienți care țin dietă keto sau low-sugar, părinți care caută alternative sănătoase pentru copii, dar și pentru cei care vor să se bucure de ceva dulce, fără compromisuri. Gustul rămâne desăvârșit, dar cu mai puține griji pentru kilogramele in plus.

De asemenea, suntem primul brand local cu un program digital de loialitate pentru clienți, ­STONE4U. Programul oferă recompense, experiențe speciale și sentimentul că faci parte dintr-o comunitate a celor care apreciază deserturile rafinate și un stil de viață conștient.

„Valea Jiului merită produse de top”

– Ați deschis prima cofetărie în Vulcan, unul din orașele mici din Valea Jiului. De ce nu Petroșani, ținând seama de standardele la care lucrați?

– Am deschis cofetăria Stone din convingerea că Valea Jiului merită un brand modern, cu produse de top. Am vrut să fac o afacere pentru sufletul meu, pentru Valea Jiului și pentru cei din Vulcan, cei de aproape. Îmi ajunge o viață de umblat. Când mi s-a spus că n-am șanse, le-am răspuns că o afacere nu înseamnă doar să faci ceva și să vinzi, ci trebuie să faci și educație. Am reușit să mă fac înțeles, și foarte mult din această convingere e dată și de produse în sine, căci odată ce le-ai gustat, îți dai seama că sunt ce trebuie și greu vei mai coborî standardul. Am început la Vulcan, unde și acum e laboratorul, iar de doi ani, am deschis o cofetărie în Petroșani, iar recent, și la Târgu Jiu.

– Cum ați depășit inevitabilele momente grele ale unei afaceri?

– Am găsit de fiecare dată persoanele potrivite care să mă sprijine în aceste momente, fie familie, fie prieteni, chiar clienți. „Noi ce facem dacă renunți?”, mă întrebau. Suntem oameni, cădem și ne ridicăm. Oricât ar fi de greu, la aspectele esențiale nu renunț: nu o să iau ingrediente ieftine, chiar dacă în jumate de an s-au dublat prețurile exact la ingredientele cele mai folosite. Eu nu pot ridica prețurile în funcție de cum le cresc furnizorii, pentru că n-o să mai am cui vinde.

– Ce e cel mai greu în viața de antreprenor în România?

– Cea mai mare problemă e faptul că, fiind la suprafață, adică lucrând corect, suntem tratați ca și când am greși mereu, suntem permanent vinovați de ceva. Cine nu există, ca firmă, oficial – și sunt mulți care lucrează la negru și ne fac concurență neloială în acest domeniu! -, lucrează liniștiți, în timp ce noi suferim rigorile legii. Permanent vin cei de la inspecția muncii, Direcția Sanitar-Veterinară, Protecția Consumatorului, oamenii sunt înțelegători, nu vin să ne închidă, dar există un stres din partea asta. Cei care lucrează la negru nu se jenează să se promoveze pe internet, să meargă la evenimente, să facă candy-bar ca și noi, deci, e normal să fim frustrați toți cei ce avem afaceri în domeniul acesta.