Întrebat, în cursul unui recent interviu, despre atitudinea agresivă a liderului PSD, Sorin Grindeanu, față de inițiativele reformiste ale premierului Ilie Bolojan (din al cărui guvern fac parte și membri ai partidului pe care acesta îl conduce), Nicușor Dan, președintele României, le-a cerut cetățenilor interesați să aștepte până după 7 Noiembrie, pentru a constata dacă PSD-ul vrea, într-adevăr, demiterea premierului și stoparea reformelor propuse de el. Pe 7 Noiembrie, PSD-ul și-a convocat Congresul, menit să-i oficializeze conducerea și să-i stabilească poziția față de evoluția actuală a țării. Președintele Nicușor Dan a sugerat, prin răspunsul său, că agresivitatea lui Sorin Grindeanu s-ar datora contextului electoral intrapartinic, acesta voind să își blindeze candidatura la șefia PSD. Odată ales, el ar deveni mult mai deschis față de poziția premierului, căruia – reamintesc – i-a sugerat chiar să își depună mandatul, după respingerea legii statutului magistraților de către CCR. După Congres, d-l Grindeanu ar deveni mult mai responsabil în atitudinea sa și a partidului său față de guvern, avalizând cele mai multe dintre inițiativele reformiste ale acestuia, de care țara are, cum par să realizeze toți cetățenii conștienți, atâta nevoie. Nicușor Dan este un președinte optimist, convins că medierea pe care o exercită constituțional va avea efectul rațional scontat și că, realizând nevoia de stabilitate a țării, PSD-ul va colabora onest cu celelalte partide din coaliția guvernamentală. Președintele uită, însă, că Grindeanu nu mai are temeri electorale, fiind momentan candidat unic la șefia PSD-ului, iar declarațiile sale țin deja de poziția pe care gruparea, în ansamblul ei, a adoptat-o și o va adopta față de oricare ințiative reformiste care ar putea afecta sistemul politico-administrativ prin care este condusă țara. Prin acest SISTEM, PSD-ul a fost, practic, la guvernare în aproape întreaga perioadă scursă după căderea comunismului.
Am arătat, în majoritatea analizelor pe care le-am făcut evoluției vieții politice românești, că SISTEMUL constă – în esență – într-o interferență masivă între politic (partinic) și instituțional, instituțiile statului – care ar fi trebuit să fie apartidice, profesioniste și eficiente, chiar și când aplică programele partidelor victorioase în alegeri – fiind ocupate de membrii și clienții respectivelor partide, transformate în anexe politice ale acestora. Faimoasa separație a puterilor în stat – specifică democrațiilor veritabile – a devenit, în originala democrație românească, o ficțiune, interdependența lor nemaifiind impusă cu forța (ca în cazul dictaturilor totalitare), ci prin corupție și cointeresare în redistribuirea veniturilor statului. Exemplul recent al bătăliei pentru schimbarea statutului magistraților este revelator din această perspectivă. Puterea politică le-a acordat magistraților nenumărate privilegii, care îi transformă într-o castă suprapusă societății, ei trebuind, în reciprocitate, să protejeze derapajele obscure ale politicienilor aflați la putere. Schema s-a repetat în cazul tuturor instituțiilor fundamentale ale statului, care – înțesate cu politicieni și clienți, sau intimi ai acestora – au devenit prizoniere ale partidelor dominante, piloni ai menținerii acestora la putere. Statul confiscat și-a abandonat astfel menirea contractuală de a păstra, prin reglementările pe care le impune, echidistanța față de TOȚI cetățenii săi, în sensul interesului comun și general al acestora. Statul s-a transformat în instrumentul satisfacerii intereselor grupale ale partidelor aflate la putere și a intereselor particulare ale clientelelor de partid. S-a văzut, în cele peste trei decenii și jumătate de democrație românească, la ce a dus o asemenea organizare. Crizele financiare și economice s-au succedat într-un ritm tot mai înalt, dezmățul bugetar a golit tot mai rapid fondurile statului, destinate interesului general și comun. Cu acest SISTEM a ales să se bată d-l Bolojan, primul politician român care a realizat că, pentru însănătoșirea statului român nu sunt suficiente măsurile de austeritate pentru tratarea efectelor acțiunii lui, ci el însuși trebuie schimbat.
De ce se împotrivește din răsputeri – și va continua să se împotrivească și după oficializarea lui Sorin Grindeanu, ca lider absolut – PSD-ul la măsurile reformiste ale premierului Bolojan? Răspunsul e clar: PSD-ul NU este un partid politic în sensul concret al termenului. PSD-ul este o grupare de interes clientelară care, prin toate politicile sale practice, a urmărit și urmărește clientelizarea statului, pentru satisfacerea conjuncturală a intereselor particulare ale celor ce se succed la conducerea lui. Mai mult, pentru păstrarea aparenței de democrație, el a stimulat apariția unor grupări politice satelitare, de același tip, absorbite sau dizolvate după ce și-au jucat rolul diversionist pentru care au fost menite. De la PUNR, PSM, PRM, PPDD etc. la AUR, SOS sau POT, o mulțime de partide de conjunctură au ieșit din mantaua sa, în timp ce partidele veritabile au fost blamate propagandistic prin toate mijloacele posibile, împiedicate să funcțiomeze sau corupte prin asocierea interesată la masa puterii. Cazul AUR – care a depășit ca pondere Partidul-Mamă, este rezerva PSD și va deveni oricând partenerul său la guvernare. Prin acțiunea sa reformistă, premierul Bolojan vrea tocmai renunțarea la ordinea sistemică impusă de PSD-ism și transformarea statului într-un stat puternic, profesionalizat, în apărarea intereselor TUTUROR cetățenilor săi. Ori, pentru d-l Grindeanu și pentru PSD (dar și pentru formațiunile sale satelitare) blocarea stilului clientelar de a face politică înseamnă pierderea bazei electorale, a mijloacelor prin care instituțiile statului sunt controlate de la nivel central și local, a posibilităților de manevrare a unor categorii profesionale cu rol semnificativ în funcționarea statului.
Președintele României se înșeală când crede că, după 7 Noiembrie, d-l Grindeanu și PSD-ul vor deveni mai înțelegători față de interesul general al țării. Sunt convins că, dimpotrivă, vor face totul pentru a împiedica reformarea și modernizarea statului, care, altfel, le-ar scăpa din mâini. PSD-ul poate face oricând o majoritate parlamentară cu AUR (igienizat propagandistic), răsturnând guvernul Bolojan. Dacă vrea să-și onoreze mandatul dat de cetățeni, Nicușor Dan ar trebui să se gândească la găsirea unei strategii de susținere până la capăt a premierului reformist.
