Români care au reușit

Am aflat de berea Augusta la un eveniment unde era singura băutură prezentă. Căldură, lume multă, după o plăcintă bună merge o bere rece spumegând proaspăt, dacă se poate, într-o halbă adevărată! Cam mare, dar asta e situația. „Beți liniștită, doamnă, că de la asta nu vă îmbătați!”.

Lăudătorul se numește Costin Bădilă și, după ani în care a fost directorul unui combinat de creștere a porcilor și vicepreședinte al patronatului antreprenorilor din acest domeniu, a decis să renunțe la toate și să-și deschidă propria făbricuță de bere. Acasă, în Avrig.

Fermentare, patru săptămâni

„Sunt foarte atașat de comunitate, de trecut, de strămoși, și cred că de aici îmi vine încrederea că orice pot face alții, noi, românii, o putem face cel puțin la fel de bine. Am aflat abia în Occident că nu e tocmai bere ceea ce ni se vinde ca atare în țară, iar asta am constatat-o singur, în Austria, când am avut ocazia să degust oferta unor mici berării locale. M-am ambiționat să demonstrez că și noi putem face bere. Dar, să ne înțelegem, mi se pare greșită denumirea de bere artizanală, pentru că am un deosebit respect pentru ce înseamnă, cu adevărat, artizanat. Nu orice lucru făcut corect poate fi numit artizanal, iar ceea ce facem mulți dintre noi, la ora actuală, e o bere bună, produsă în făbricuțe moderne. De aici a și pornit totul, de la ideea de a face un produs local, de a susține producătorii locali, care să se identifice cu comunitatea din care provin. Era total nepotrivit să mă apuc de făcut brânză, că sunt destui alții care-o fac deja foarte bine. Prietenii au fost sceptici – «Nu există o istorie a producerii de bere în România, cu atât mai puțin la Avrig!». Nu-i nimic, peste o sută de ani, vom fi noi pomeniți ca întemeietorii producției de bere în Avrig! Într-adevăr, în afară de câteva zone din Bucovina, unde se făcea bere în casă, nu avem tradiție cu principiile de fermentație enumerate la 1500 de germani: hamei, fermentare timp de patru săptămâni și carbonatare naturală”.

Berea din magazin nu e bere…

– De unde vă procurați materia primă? Se mai cultivă hamei în țară?

– În 1990, România încă era al doilea producător de hamei din Europa, dar azi nu mai existăm în nici o statistică. Singurele excepții sunt primarul din Laslea, care se încăpățânează să cultive hamei la nivel profesionist, și încă o fermă din județul Mureș. Dar noi, micii producători, nu avem acces la hamei românesc, pentru că producția este contractată pe cinci ani de o fabrică de bere din Suceava, cei care produc berea Solca la fel ca odinioară, și care au refuzat să se lase înghițiți de marii producători.

Să revin la întrebarea dumneavoastră: aduc hamei din import, din Germania și Cehia, orzul este românesc, de la o fabrică de malț din Buzău, iar apa, din râul Avrig. Drojdia inițială, importată din Belgia, se înmulțește, și o mare parte se produce chiar în tancurile noastre, deci e născută și ea la Avrig.

– De ce este așa de importantă calitatea apei în producția de bere?

– Eu fac bere particular, ca țiganu’ muzica. Din experiența mea, apa e importantă pentru identificarea berii, pentru localizare. Dacă știi cum să folosești apa, ce anume să-i faci, poți face bere bună oriunde. Ăsta e și farmecul berilor locale: oriunde te duci, găsești altă bere, alt gust, care poate să-ți placă sau nu. Cea din magazin, pusă în pahar, nu o poți identifica, pentru că nu e bere, ci o băutură carbogazoasă pe bază de ceva.

„M-am zbătut pentru fiecare client”

– Într-una din reclamele dumneavoastră scrie că, acum câteva mii de ani, berea era considerată medicament. De ce?

– Această calitate se datorează drojdiei existente în berea nefiltrată. De la jumătatea lunii Septembrie, e foarte sănătoasă o cură cu bere nefiltrată, împotriva răcelilor, pentru că toate vitaminele D sunt în drojdie, pe lângă alte vitamine și minerale, care întăresc sistemul imunitar. V-am spus că nu îmbată, și e adevărat, deoarece toate alcoolurile naturale – adică fără adaos de alcool, enzime de fermentație și altele – sunt mai ușor absorbite de organism. Toate astea au legătură cu tolerabilitatea organismului, care o acceptă ca pe un produs natural, și nu de sinteză.

Familia, cea mai importantă echipă

– Câți oameni sunt în echipa berii Augusta?

– Eu singur. Mă sprijină familia, și asta e cea mai importantă echipă.

– Cum vă descurcați cu desfacerea?

– Asta e o problemă. Fabricile mari au tot felul de artificii de promovare, deși ar trebui să fim într-o competiție corectă, în care consumatorii să aibă acces la ambele tipuri de bere, industriale și artizanale, indiferent de preț, dar să decidă singuri ce vor să bea. M-am zbătut pentru fiecare client, mă ajută faptul că fabrica e amplasată într-o zonă foarte frecventată de turiști și am o vizibilitate foarte bună, comparativ cu alți colegi.

E foarte multă muncă, încăpățânare și refuzul de a accepta că nu se poate. Când aud asta, ceva se declanșează în mintea mea și mă duc până în pânzele albe ca să demonstrez că, totuși, se poate.

– De unde denumirea berii dumneavoastră?

– A, de la Avrig, și gust bun, tot de acolo. Cred că energia ți-o tragi din locul în care te-ai născut și trebuie s-o dai înapoi, ca locul acela s-o dea mai departe și altora. Se spune că dacă ne e bine împreună, ne este bine tuturor, dar dacă ne este bine numai câtorva, nu este binele tuturor. Nu putem să trăim doar în cutiuța noastră și să nu dăm nimic celor din jur, altora, care poate nu sunt la fel de inspirați sau de motivați ca și noi, dar care fiecare are valoarea lui.

„Toți plătitorii de salarii sunt niște eroi”

– Dincolo de pasiune, însă, trebuie să vă descurcați și cu hățișurile legislative!

– Da, instabilitatea economică ne afectează pe toți cei din domeniul HO-RE-CA, pentru că, în vremuri grele, oamenii renunță la lucruri care nu sunt absolut indispensabile. Dar mă bucură aprecierile pe care le primesc din partea clienților, oameni satisfăcuți, care apreciază faptul că se poate și la noi așa ceva. E o mulțumire că afacerea se autosusține și am reușit chiar să fac mici investiții fără capital suplimentar. Cel mai important e că noi facem, nu doar promitem că facem. În orice afacere, unul dintre ingredientele secrete e răbdarea.

– Aveți un ton optimist. Vă confruntați și cu dezamăgiri, ca antreprenor?

– O dezamăgire e că noi, producătorii de alcool, suntem mereu trecuți la coadă și când e vorba de fonduri, și când e vorba de orice măsură de sprijin, cum au fost cele de după covid. Suntem pedepsiți pentru impertinența de a produce alcool. Sunt, însă, liniștit, că eu nu am de plătit salarii; din punctul meu de vedere, toți plătitorii de salarii de azi sunt niște eroi.

– Optimismul face casă bună cu bucuria. Cum se asociază ea cu berea Augusta?

– Mă bucură fiecare zâmbet după ce omul bea un pahar de bere. Nu vreți să știți de câte ori acel zâmbet sau o vorbă bună, venită într-un moment delicat, m-au făcut să nu renunț și să continui să merg pe drumul acesta greu. Când sunt într-un moment cenușiu, apare un om care-mi demonstrează că fac ceva bine și merită să mă încăpățânez să continui.