Români care au reușit

Prima păpușă din viața mea a fost, desigur, mai mare decât mine. Avea părul blond, un zâmbet de neuitat și o strungăreață ce-i dădea un farmec aparte. Eu nu împlinisem încă un an, nu mergeam în picioare, iar păpușa îmi stătea alături în mai toate fotografiile de familie. Anii au trecut, eu am crescut, dar păpușa aceea – al cărei nume nu mi-l mai amintesc – e și acum una dintre cele mai dragi amintiri.

Ceva mai târziu, aveam să aflu că era fabricată la Arad, la celebra și binecunoscuta fabrică „Arădeanca”, cea din care plecau spre brațele fetițelor din țară și din întreaga lume cele mai frumoase păpuși. Chiar și astăzi le consider astfel, deși, în timp, piața de profil s-a îmbogățit cu alte și alte chipuri. De aceea, m-am bucurat să aflu că fabrica de păpuși din Arad nu a dispărut, ca atâtea altele, în iureșul transformărilor de tot felul de după 1990. „Arădeanca” există încă și „naște” păpuși pentru toate buzunarele, dar și obiecte de decor pentru grădină.

Oamenii au vrut păpuși

Ceea ce a mai rămas din fabrica „Arădeanca” funcționează și azi în aceleași spații, încă din anii ’80. Doar oamenii sunt mai puțini, suplinind, însă, cu pasiune, munca sutelor de angajați de odinioară. În halele mari, luminoase, se lucrează pe aceleași utilaje care par obiecte de muzeu. „Din fericire, n-a fost nevoie să investim în modernizare, pentru că procesul de fabricare a păpușilor este neschimbat și etapele sunt aceleași, indiferent unde în lume. Utilajele sunt funcționale și ne folosim de ele în continuare”, spune Octavian Fânață, administratorul fabricii. De profesie jurist, o întâmplare l-a adus, în urmă cu 25 de ani, la „Arădeanca” și, în scurt timp, a rămas să administreze el însuși afacerea.

Fabrica, înființată în 1947, a avut în anii buni 1.200 de muncitori, care lucrau în trei schimburi. Cel mai ades, păpușile luau pe atunci calea Uniunii Sovietice, de unde România primea la schimb produse alimentare și cereale. După Revoluție, mărfurile chinezești au afectat activitatea fabricii, iar o privatizare păguboasă a dus la falimentul ei și, ulterior, la lichidare. Din fericire, activitatea și brandul „Arădeanca” au fost preluate de o altă firmă, care a păstrat personalul, halele de producție și utilajele. „În 2008, a fost un moment de cumpănă, căci unul dintre acționari, o societate de investiții private a statului român, a încercat să facă o preluare ostilă a acțiunilor, intenționând ca, pe tot spațiul fabricii, să construiască blocuri. Erau interesați doar de profit, nu să ducă mai departe activitatea propriu-zisă a fabricii. Oamenii s-au implicat însă și și-au vândut acțiunile acționarului majoritar, cu promisiunea acestuia că activitatea va fi continuată. Dacă nu interveneam atunci, în 2008, s-ar fi încheiat tradiția fabricării păpușilor în România. Acel moment de cumpănă ne-a întărit și ne-a ajutat să supraviețuim”, își amintește Octavian Fânață.

Prima secție în care mă conduce domnul Fânață e și cea mai importantă: aici, o pastă moale de PVC este turnată pe matrițe speciale, care sunt introduse, pentru câteva minute, într-un cuptor, la 250-300 de grade Celsius. Așa iau naștere componentele moi – capetele păpușilor, mâinile și picioarele, dar și obiectele ce devin, mai apoi, decor pentru grădină. După ce sunt debavurate, curățate de surplusul de material, toate aceste componente pleacă la secția unde li se implantează părul și ochii.

În cea de-a doua secție se realizează, printr-un procedeu numit injecție, componentele tari. Curățate și montate, toate acestea sunt pregătite pentru etapa următoare. Într-o altă secție, două mori macină tot surplusul de material plastic, ce va fi refolosit ulterior.

Fără stres

Un lift vechi, desprins parcă dintr-un film de la mijlocul secolului trecut, ne duce la secția textilă, cea în care toate componentele disparate sunt îmbinate armonios și devin păpuși de toate dimensiunile, una mai frumoasă ca cealaltă. „Întâi se implantează părul, cu o mașină specială, apoi se pun ochii și, cu un dispozitiv special, se de­senează sprâncenele și gura. Înainte de a se monta capul pe trunchi, păpușile sunt pieptănate, pentru a li se descâlci părul și a nu rămâne fire răzlețe, ce le-ar putea cauza neplăceri fetițelor care se vor juca cu ele”, precizează Octavian Fânață. Când sunt gata asamblate, păpușile sunt îmbrăcate, se piaptănă din nou, li se face verificarea CTC, apoi se ambalează și sunt gata de livrare.

Tot aici se croiesc și se cos toate hăinuțele păpușilor, operațiune de care se ocupă Lavinia Fânață, soția lui Octavian, de profesie inginer textilist. Tocmai a desenat pe o bucată de satin câteva zeci de bucăți de piese vestimentare, care vor deveni hăinuțe. Sub materialul desenat sunt așezate alte câteva straturi, iar o mașină specială le va tăia pe toate odată, aproximativ 300 de bucăți la fiecare operațiune.

Constanța Buzaș croiește la o mașină de cusut chiloțeii păpușilor. De 41 de ani lucrează la „Arădeanca”, după ce a absolvit o școală profesională care a pregătit-o special pentru a fi angajată aici. „Îmi place să muncesc aici, suntem ca o familie, nici una dintre operațiuni nu e dificilă și nici nu presupune cine știe ce efort. Am lucrat în atelierul de injecție, la mașinile unde se fac accesorii pentru păpuși, apoi la pictat, mai bine de zece ani, dar și la implantat păr, la introdus ochii sau la îmbrăcat. Dacă-ți place ce faci, nimic nu-i greu!”.

Rodica Capotă a lucrat la „Arădeanca” toată viața și s-a pensionat în urmă cu câțiva ani. A venit cu drag înapoi, că parcă nu-și prea găsea locul în liniștea de acasă. „E o muncă fără stres și, credeți-mă, e mare lucru să poți lucra o viață într-un loc fără stres. Ce dovadă mai bună decât că-s sănătoasă, mulțumesc lui Dumnezeu! Dacă e să sesizez vreo diferență, aceea ar fi că păpușile pe care le facem azi sunt mai frumoase decât cele de altădată, iar materialele din care le croim hăinuțele sunt mai fine, mai elegante. Mie așa mi se pare!”.

Cea mai mare problemă: China

– De unde vă procurați materia primă?

– Aproape toată materia primă provine din import: părul și materialele textile le importăm din Italia, ochii din Spania, PVC din Slovacia și Polonia, polietilena din Ungaria, la fel ca și cartonul din care o tipografie din Deva ne produce cutiile în care sunt ambalate păpușile. Când luam materiale din România, era mult mai ieftin, iar asta e doar una din problemele cu care ne confruntăm, pentru că suferim la fiecare fluctuație a prețurilor în euro.

– Aveți concurență?

– Da, produsele din China, care au invadat piața românească, dar și hipermarketurile, cu care nu reușim să colaborăm, pentru că preferă importurile din China. Export nu facem, pentru că nu este cerere, tot din cauza mărfurilor chinezești.

– Există diferențe între păpușile marca „Arădeanca” și cele fabricate în China?

– Gama noastră de produse e mai diversificată, calitatea e net superioară, iar prețurile sunt sub cele ale produselor chinezești. E adevărat, unele dintre păpușile chinezești au acele mecanisme care le fac să spună „Mama”, „Tata” sau să plângă. Am făcut și noi, într-o vreme, dar nu a fost deloc rentabil: mecanismele erau importate tot din China, pe vapor, unde din cauza umezelii s-au defectat jumătate dintre ele, și nici nu puteau fi montate decât pe păpușile cu corp moale, cele bebeluș. Nu a fost cerere pe măsura cheltuielilor și a pierderilor, așa că am renunțat, mai ales că am constatat că acele mecanisme se stricau în maximum o lună, deci, diferența de preț oricum nu se mai justifica.

– Vorbiți-mi puțin și despre obiectele de decor pentru grădină!

– Avem Albă-ca-zăpada cu toți cei șapte pitici, bufnițe, rațe, iepuri, urși koala, de diferite dimensiuni și culori. Toate au un dop în partea inferioară, ca să poată fi umplute cu nisip, pentru o mai bună stabilitate. Pe acestea le comercializăm la magazinele de bricolaj din întreaga țară.

– Câți angajați mai are fabrica acum?

– Suntem 20 de persoane, dar când avem comenzi foarte mari, mai apelăm și la lucrători sezonieri. Nu e muncă grea, trebuie doar să ai bunăvoință. Fiecare angajat știe toate operațiunile, face ce este nevoie, astfel încât să nu avem perioade moarte și oamenii să fie nevoiți să stea acasă. Marfa nu pleacă din fabrică decât plătită sau pe baza unor contracte ferme, cu termene clare de plată. Nu mi se pare corect să umblăm după bani pe o marfă de calitate pe care am livrat-o la timp, așa cum ni s-a cerut.